ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2198/2004

Deliberând asupra recursului de

față, constată:

Inculpatul G.M. a fost condamnat

prin sentința penală nr. 958 din 31 martie 2003 a Judecătoriei sectorului 5, la

5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de

art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. f) și alin. (2) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., reținându-se că la data de 28 ianuarie 2003,

aflându-se într-un mijloc de transport în comun a sustras din geanta părții

vătămate J.H. un plic în care se afla suma de 100.000 lei, o factură de telefon

și certificatul de naștere al părții vătămate.

S-a menținut arestarea preventivă și

s-a dedus detenția.

Tribunalul București prin decizia

penală nr. 1523/ A din 3 noiembrie 2003 a admis apelul inculpatului, a

desființat în parte sentința și conform art. 334 C. proc. pen., a schimbat

încadrarea juridică în dispozițiile art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit.

f), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., condamnându-l pe inculpat la o

pedeapsă de 4 ani închisoare.

S-a menținut măsura arestării

preventive și s-a dedus durata detenției preventive.

Recursul declarat de inculpat

împotriva menționatei decizii a fost înregistrat sub nr. 775/2004 la Curtea de

Apel București, secția I penală.

Instanța de recurs, verificând

conform art. 160

b

C. proc. pen., legalitatea și temeinicia arestării

preventive a menținut, prin încheierea din 22 aprilie 2004, măsura arestării

preventive.

Inculpatul a declarat recurs

împotriva acestei încheieri susținând că nu a comis fapta și pedeapsa, în

raport cu care s-a reținut starea de recidivă i-a fost aplicată pentru

conducere fără permis, deci pentru o faptă cu pericol social redus.

Recursul nu este fondat întrucât,

așa cum corect a reținut Curtea de Apel București, subzistă temeiurile care au

determinat arestarea preventivă a inculpatului.

Reținând că nu există nici motive de

casare, care să poată fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte va

respinge recursul ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul G.M., împotriva încheierii din 1 aprilie 2004,

pronunțată în dosarul nr. 775/2004 al Curții de Apel București, secția I

penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23

aprilie 2004

.