ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1744/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 1247 din 7 octombrie 2004, a condamnat pe inculpații: - S.D.A., la 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 5 ani, pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 și - D.G. la 13 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest și s-a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului de la 13 martie 2002. În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 și art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea și distrugerea următoarelor cantități de droguri: 0,150 grame, 0,7 grame și 1,870 grame heroină.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt: La 13 martie 2002, orele 11,00, inculpatul S.D.A. a fost prins de organele de poliție în fața bisericii Sfântul Dumitru din București. În prezența martorului asistent C.T., lucrătorii de poliție au găsit la inculpat trei pungulițe din plastic conținând o substanță pulverulentă de culoare bej, despre care inculpatul a afirmat că este heroină. Au fost ridicate și sigilate. Declarația martorului asistent C.T. a confirmat cele consemnate în procesul verbal de depistare. În continuare lucrătorii de poliție, împreună cu inculpatul S.D.A. s-au deplasat la locuința acestuia unde în prezența martorului asistent C.A. și a concubinei inculpatului, martora E.O., inculpatul a predat organelor de poliție 11 pungulițe din plastic cu substanțe pulverulente pe care le ținea într-un borcan într-un dulap din bucătărie.

Inculpatul a afirmat că le deținea pentru consum propriu. Declarația martorului asistent C.A. a confirmat cele consemnate în procesul-verbal. Cele 14 doze ridicate de la inculpatul S.D.A. au fost supuse expertizării rezultând că atât cele trei doze găsite asupra lui, conținând 0,21 grame cât și cele 11 găsite în locuința sa, conținând 0,77 grame conțineau heroină (raport de constatare tehnico-științifică nr. 109810 din 13 martie 2002) și raportul de constatare tehnico-științifică nr. 109818 din 13 martie 2002. În continuare, inculpatul S.D.A. a arătat că a cumpărat dozele de heroină (cu prețul de 200.000 lei doza) de la o persoană de sex masculin poreclită M. pe care l-a contactat la nr. de telefon de câte ori a avut nevoie.

Având în vedere acest denunț, precum și acordul martorei E.O.A.M. în realizarea flagrantului, în jurul orelor 16,00, a arătat în prezența organelor de poliție a apelat, de la un telefon public situat în sediul poliției capitalei (de la 013.146.382), solicitându-i celui care a răspuns 20 doze de heroină și stabilind ca loc de întâlnire terasa barului V. În aceeași zi, orele 16,40, lucrătorii de poliție împreună cu martora E.O.A.M., s-au deplasat în str. Maior Coravu la barul V. Acolo martora l-a indicat la una dintre mese pe numitul M. care avea mâinile în buzunarele hainei. În momentul apropierii intervenției lucrătorilor de poliție, acesta s-a ridicat brusc de la masă și a încercat să fugă, fiind însă imobilizat.

Lângă masă a fost găsită o pungă din celofan tip țiglă de pachet de țigări, aruncată jos. În prezența martorilor asistenți H.A., N.O.F. și H.L. și a celui imobilizat, acesta a fost identificat în persoana inculpatului D.G., poreclit M. Totodată, s-a procedat la ridicarea punguței de celofan de lângă masa inculpatului și s-a constatat că în interior se aflau 20 de pungulițe sigilate la capăt prin ardere care conțineau o substanță pulverulentă bej (exact numărul de doze de heroină solicitat de martora E. la telefon). Probele au fost ridicate și sigilate. Asupra inculpatului D.G. a fost găsit telefonul SIEMENS A 35 având cartela SIM în stare de funcționare). S-a procedat la verificarea agendei telefonice a telefonului Siemens A 35, descoperindu-se numărul de telefon mobil al inculpatului S.D.A.).

S-a verificat și agenda telefonului Siemens C. 30 aparținând inculpatului S.D.A., descoperindu-se numărul de telefon al inculpatului D.G. (sub numele G.). În urma verificărilor efectuate la M. SA a rezultat că titularul numărului de telefon este concubina inculpatului D.G., A.M.V. În perioada 11 martie 2002 – 13 martie 2002 numărul de telefon (inc. S.D.A.) a fost apelat de 13 ori de pe numărul de telefon (inc. D.G.). Din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 109819 din 13 martie 2002 a rezultat că cele 20 de doze găsite la inculpatul D.G., în cantitate de 1,95 gr., conține heroină. În declarațiile sale, inculpatul S.D.A. a recunoscut că deținea atât cele 3 doze de heroină găsite la el în fața bisericii Sf.

Dumitru cât și cele 11 doze găsite în locuința sa, în vederea consumului propriu. Inculpatul S.D.A. a arătat că a cumpărat aceste doze cu suma de 150.000 – 200.000 lei doza de la inculpatul D.G. poreclit M. care vindea în zona Stadionului Național, M.C. de la care a cumpărat în mai multe rânduri, de față fiind uneori și martora E.A.M. Inculpatul S.D.A. a arătat că atunci când a cumpărat heroină de la inculpatul D.G. îl contacta pe acesta la nr. de telefon. În legătură cu telefoanele primite de la inculpatul D.G. la 13 martie 2002, inculpatul S.D.A. a arătat că acesta i-a cerut o sumă restantă pentru drogurile cumpărate de el. Martora E.O.A.M., concubina inculpatului S.D.A. a arătat în declarațiile sale că știa că inculpatul S.D.A.

era consumator de heroină intravenoasă și își cumpăra dozele de la inculpatul D.G. (cu 200.000 lei doza) cu care era în relații de prietenie și pe care îl contacta telefonic. În seara zilei de 12 martie 2002, inculpatul S.D.A. s-a dus să se întâlnească cu inculpatul D.G. A doua zi, după ce inculpatul S.D.A. a fost prins, martora a arătat că a fost de acord să-l apeleze pe inculpatul D.G., lucru pe care l-a și făcut de la sediul poliției. La numărul amintit a răspuns inculpatul D.G. care a fost de acord să-i vândă 20 doze de heroină, stabilind ca loc de întâlnire terasa barului V. de pe str. Maior Coravu. Acolo s-a deplasat împreună cu organele de poliție cărora l-a indicat pe inculpatul D.G.

Inculpatul D.G. s-a situat pe o poziție de negare a faptelor, fiind oscilant în declarațiile sale. Astfel, în primele declarații inculpatul a arătat că îi cunoștea pe inculpatul S.D.A. și pe concubina lui, ulterior negând acest lucru. Inculpatul D.G. a arătat că cele 20 doze de heroină găsite lângă masa lui nu-i aparțin și că nu a primit nici o comandă de la numita E.O. la 13 martie 2002. De altfel, inculpatul a declarat că nu a vorbit cu aceștia la telefon în perioada (cca. o săptămână) dinaintea arestării (afirmație contrazisă, flagrant de desfășurătorul convorbirilor). Inculpatul D.G. recunoaște că, deși telefonul mobil aparține concubinei lui, V.A.M., îl folosea și el de câte ori avea nevoie.

Martorii N.O.F.A., H.L. și H.A. s-au aflat pe terasa barului V. în momentul depistării inculpatului D.G. Martorul N.O.F.A., arată că în momentul apariției lucrătorilor de poliție, inculpatul a început să fugă și că, în momentul în care polițiștii l-au imobilizat, a observat jos, lângă inculpat, o pungă tip țipla de pachet de țigări în care se afla ceva de culoare bej. Martora H.L. a observat lângă masa la care au stat inculpatul și martora V.A.M. punga tip țipla de pachet de țigări cu un conținut de culoare închisă. Martorul H.A. a observat în momentul imobilizării inculpatului lângă masa acestuia punga tip țipla pentru pachet țigări, precizând că înainte de apariția polițiștilor aceasta nu s-a aflat acolo.

Toți martorii au fost de față când lucrătorii de poliție au desfăcut punga, și au descoperit în interior cele 20 doze. s-a reținut că fapta inculpatului S.D.A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000, iar fapta inculpatului D.G. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din aceeași lege. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 954 din 14 decembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul prin care inculpatul D.G. a cerut reducerea pedepsei. Împotriva menționatelor hotărâri, același inculpat a declarat recurs, prin care solicită să fie achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., susținând că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa. În subsidiar, a cerut reducerea pedepsei. Analizând hotărârile atacate în raport de motivele de casare invocate, cât și din oficiu, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția recurentului, încadrarea juridică în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, fiind corespunzătoare. Din probele administrate (declarațiile constante ale inculpatului S.D.A., declarațiile martorilor E.O.M., H.A., N.O.F. și H.L., procesele verbale de constatare a denunțului și de consemnare a efectuării apelului telefonic al martorei E.A.M.

către recurent, de depistare și de prindere în flagrant a recurentului, de verificare a agendei telefonului (aparținând inculpatului S.D.A.) și al telefonului (aparținând concubinei recurentului, A.M.V.), adresele M. SA privind convorbirile telefonice dintre numerele sus-arătate) care au fost analizate în considerentele hotărârii instanței de fond, rezultă, fără dubiu, că recurentul a deținut 20 doze de heroină, în cantitate de 1,95 grame în vederea comercializării. În consecință, se constată că, sub aspectul amintit mai sus, hotărârile atacate sunt legale și temeinice. Se constată însă că, motivul de casare formulat prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., referitor la aplicarea unei pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., este întemeiat.

În speță, la stabilirea pedepsei instanțele au avut în vedere gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și aspectele referitoare la persoana recurentului. Infracțiunea de trafic de droguri, teoretic, este o faptă gravă, dar, în speță în raport cu obiectul traficului, care este o cantitate relativ redusă de heroină, pericolul social concret al faptei, chiar dacă recurentul este cunoscut cu antecedente penale și a avut o conduită nesinceră pe parcursul procesului, nu justifică aplicarea pedepsei de 13 ani închisoare. În consecință, se consideră că stabilirea unei pedepse de 10 ani închisoare, pentru infracțiunea reținută în sarcina recurentului este de natură a contribui la realizarea funcțiilor și a scopului acesteia și anume prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Așa fiind, urmează ca recursul declarat de inculpat să fie admis în baza art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. și ca hotărârile atacate să fie casate cu privire la cuantumul pedepsei aplicate acestuia, în sensul că se va reduce de la 13 ani la 10 ani închisoare, dispunându-se astfel cum se va arăta în dispozitivul prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva deciziei penale nr. 954 din 14 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 1247 din 7 octombrie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, numai cu privire la pedeapsa aplicată. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului D.G., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 de la 13 ani închisoare la 10 ani închisoare. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 13 martie 2002 la 11 martie 2005. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2005.