ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 174/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 71 din 7 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Galați a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul L.Șt. împotriva rezoluției nr. 979/II/2004 din 26 iulie 2004 a procurorului general de pe lângă Curtea de Apel Galați. A reținut instanța că, prin rezoluția prim procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petent împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale față de executorul judecătoresc P.Șt., pentru săvârșirea infracțiunilor, prevăzute de art. 246 și art. 248 C. pen. și față de judecătorii A.I.

și Z.A., pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 C. pen. Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul L.Șt., cu motivarea că greșit s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc P.Șt. S-a constatat că executorul judecătoresc P.Șt. a participat la executarea silită a numitului R.Șt., ca debitor al SC C. SA Galați în calitate sa de șef al Asociației L. Vădeni din comuna Cavadinești, jud. Galați. Din actele dosarului a rezultat că în anul 1998, această asociație a fost acționată în judecată de către SC C. SA Galați pentru un debit de aproximativ 20.000.000 lei, care provenea din datoriile anterioare ale unor membri ai asociației. Sentința civilă nr. 390 din 15 aprilie 1997 a Judecătoriei Târgu Bujor rămasă definitivă și irevocabilă, a fost pusă în executare prin intermediul executoriului judecătoresc P.Șt.

Executarea silită s-a efectuat în etape, în funcție de posibilitățile bănești ale debitorului. Astfel, s-au încasat prima dată 5.000.000 lei pentru care s-a emis o chitanță cu ștampila Tribunalului Galați, apoi s-au încasat direct sumele datorate, emițându-se chitanțe de către creditorul SC C. SA Galați. În acea perioadă executorii judecătorești foloseau documente cu regim special (inclusiv chitanțiere), având aplicată ștampila Tribunalului Galați, în calitate de ordonator de credite. S-a stabilit, de asemenea, că după ce erau folosite chitanțierele, executării judecătorești (inclusiv P.Șt.), aveau obligația să predea la Tribunalul Galați, pentru a fi inventariate, duplicatele cu care făceau dovada executării și sumele încasate.

Suma de 5.000.000 lei încasată de P.Șt. cu chitanța nr. 517 din 8 iulie 1998 a fost predată în aceeași zi la SC C. SA Galați, care a emis chitanța nr. 0265098 din 8 iulie 1998. Verificările efectuate urmare plângerii formulate de L.Șt. și care au făcut obiectul dosarului nr. 60/P/2004, nu au evidențiat elemente de vinovăție în sarcina executorului judecătoresc P.Șt. sub aspectul săvârșirii vreunei fapte de natură penală. Conform procesului-verbal de executare silită din 8 iulie 1998, intimatul P.Șt. a procedat la executarea silită a debitului R.Șt. Din contextul procesului-verbal rezultă că debitorul nu s-a opus la executare, achitând în parte un debit în sumă de 5.000.000 lei, primind ca dovadă chitanța nr. 514/1996.

Deoarece reprezentantul creditoarei martorul N.N., lichidator debite la A.N.P.A. Galați se afla la o altă executare silită după ce a primit suma de 5.000.000 lei reprezentând o parte din debit, executorul judecătoresc P.Șt. a emis chitanța nr. 514 din 8 iulie 1998, pentru a confirma primirea acestei sume de la debitor, iar în aceeași zi a emis suma de 5.000.000 lei, creditorului, primind drept confirmare chitanța nr. 265098 din 8 iulie 1998. Ulterior debitorul R.Șt., a plătit sumele datorate, direct creditoarei SC C. SA Galați. Această situație de fapt este confirmată și de declarația martorului R.Șt. și N.N. A concluzionat instanța că în raport de probele administrate, nu rezultă un indiciu că executorul judecătoresc P.Șt.

cu știință nu a îndeplinit sau a îndeplinit defectuos un act de executare silită, care să aducă o vătămare debitorului R.Șt. De asemenea, din probele administrate nu sunt indicii de săvârșire a infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale, deoarece executorul judecătoresc P.Șt., în chitanța nr. 514 din 8 iulie 1998, chitanța cu antetul Tribunalului Galați, în care a confirmat că a primit de la R.Șt. suma de 5.000.000 lei, nu a trecut date ce nu corespundeau adevărului, nu a atestat o împrejurare necorespunzătoare adevărului. Chitanța respectivă nu este un fals, deoarece în acea perioadă executorii judecătorești folosea documente cu regim special (încheia chitanțe) având aplicată chitanța Tribunalului Galați în calitate de ordonator de credite.

În consecință, organele de urmărire penale, au administrat toate probele utile soluționării cauzei, rezoluțiile pronunțate fiind legale și temeinice. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul fără să îl motiveze. Examinând din oficiu, recursul declarat de petiționar nu se constată existența unor cazuri de casare dintre cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. În conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de petiționar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul L.Șt. împotriva sentinței penale nr. 71 din 7 septembrie 2004 a Curții de Apel Galați. Obligă recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 500.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 ianuarie 2005.