ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7882/2009

Deliberând asupra recursului civil

de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 359/S din 2

decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov-secția civilă s-a dispus după

cum urmează cu privire la contestația formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de

contestatorul R.A.:

- s-a respins contestația formulată

în contradictoriu cu intimatul Municipiul Brașov prin primar;

- s-a anulat cererea formulată de

contestator în contradictoriu cu intimata Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001

Brașov, ca fiind formulată împotriva unei părți lipsite de capacitate de

folosință;

- s-a respins cererea formulată de

contestator în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Economiei și

Finanțelor, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală

pasivă.

Pentru a dispune în aceste sens,

instanța a avut în vedere următoarele motive:

Prin dispoziția nr. 1023 din 31

ianuarie 2008 emisă de Primarul municipiului Brașov, în calitate de

reprezentant legal al unității administrativ teritoriale, s-au respins

notificările formulate de contestator, cu motivarea că notificatorul nu a

comunicat datele de identificare ale imobilelor revendicate, nu s-a făcut

dovada trecerii acestora în proprietatea statului, iar din copia testamentului

olograf rezultă că autorul acestuia a dispus asupra bunurilor care se aflau în

patrimoniul său la data redactării actului, nefăcându-se astfel dovada

calității de persoană îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001.

Din actele ce constituie

documentația care a stat la baza emiterii dispoziției atacate rezultă că, odată

cu notificarea și ulterior, contestatorul a depus în susținerea cererii sale

certificate de calitate de moștenitor, copii de pe C.F. 260, 21489, 13762

Brașov, acte de stare civilă cu privire la autorii săi R.S., R.V., R.R., R.A.V.,

testamentul olograf al lui V.R. datat 1 iunie 1955 și alte înscrisuri.

Din cuprinsul C.F. 13726 Brașov nu

rezultă că vreunul dintre imobilele evidențiate ar fi constituit proprietatea

vreuneia dintre autorii contestatorului, la foaia de avere figurând alte

persoane; aceeași situație fiind și în ceea ce privește C.F. 260 Brașov.

În C.F. 21489 Brașov, asupra

imobilului cu nr.top 6912/1/32 a fost înscris sub B1 dreptul de proprietate al

firmei C.F.L. SA Brașov, însă contestatorul nu a făcut nicio dovadă în ce

privește identitatea între acest proprietar tabular și firma despre care

pretinde că ar fi aparținut antecesorilor săi și nici în ceea ce privește

modalitatea de trecere a acestui imobil în proprietatea statului.

Nici înscrisurile depuse în fața

instanței nu sunt în măsură să dovedească dreptul de proprietate al autorilor

săi asupra imobilelor solicitate și modalitatea de trecere a acestora în

proprietatea statului.

Procesele verbale ale Adunărilor

Generale ale acționarilor firmei C.F.L. Brașov SA, în care figurează în

calitate de acționari și o parte din autorii indicați, nu sunt de natură a

suplini dovada dreptului de proprietatea asupra imobilelor pretinse, care

trebuie făcută cu respectarea art. 23.1 din Normele metodologice de aplicare

unitară a Legii nr. 10/2001.

În condițiile în care Comisia de

aplicare a Legii nr. 10/2001 Brașov nu are capacitate de folosință, s-a dispus

anularea cererii formulate împotriva acesteia, în baza art. 161 alin. (2) C.

proc. civ.

Față de cadrul procesual fixat de

Legea nr. 10/2001, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor nu are

calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.

Apelul declarat de contestator

împotriva sentinței primei instanțe a fost respins prin decizia nr. 28/Ap din 26

februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, pentru

următoarele motive:

Copiile actelor de stare civilă

depuse la dosar atestă calitatea contestatorului de descendent al defuncților R.V.

și R.I.

După cum rezultă din dispozițiile

art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001, trebuie făcută în prealabil dovada

dreptului de proprietate al autorilor asupra imobilului revendicat.

După cum în mod corect a reținut

prima instanță, contestatorul nu a făcut o asemenea dovadă, înscrisurile

probatorii pe care și-a fundamentat pretenția nefiind de natură a conduce la

recunoașterea acestui drept.

Din cuprinsul C.F. nr.13726, nr. 21489,

nr. 260 Brașov, rezultă că imobilele în suprafață de 11.000 mp solicitate

aparțin în proprietatea altor titulari decât autorii contestatorului; parcela

cu nr.top 6912/1 din C.F. 260 Brașov, teren în suprafață de 492 stj. – cu

privire la care s-a indicat imobilul cu destinație de cale ferată, a fost

trecută în 1936 în C.F. nr. 21489 Brașov, sub nr.top 6912/1/32 și înscrisă pe

numele firmei C.F.L. Brașov SA. Această evidență, complinită cu procesele

verbale ale Adunării generale ale acționarilor respectivei firme, nu pot face

dovada dreptului de proprietate al autorilor contestatorului, câtă vreme nu se

cunoaște structura acționariatului respectivei societăți, din care să rezulte

dreptul acționarilor asupra societății.

Împotriva deciziei de apel a

formulat cerere de recurs reclamantul R.A., criticând-o pentru următoarele

motive:

art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

În motivarea deciziei de apel nu

sunt arătate considerentele de fapt și de drept care au dus la pronunțarea

soluției, așa cum prevede art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. – aspect care

atrage casarea deciziei.

Instanța de apel nu a analizat

apărările care au făcut trimitere la înscrisurile depuse în probațiune la

dosar, reținând că nu a fost dovedită calitatea sa de moștenitor și

îndeplinirea celorlalte cerințe ale Legii nr. 10/2001.

S-au detaliat înscrisurile depuse și

relevante în susținerea criticii, arătându-se că acestea dovedesc faptul că

suprafața de teren de 11.000 mp și „C.F.L. Brașov – Satulung” au aparținut

antecesorilor săi.

A arătat în cererea formulată că are

calitatea de moștenitor al defunctului V.R., care a fost proprietarul

terenurilor în suprafață de 11.000 mp, terenuri ce au fost naționalizate în mod

abuziv prin efectul Legii nr. 119/1948, deși terenurile nu au aparținut

niciodată fostei societăți „C.F.L. Brașov – Satulung”. Aceste terenuri au fost

proprietatea personală a autorului său, respectiv a numitului R.V.

Se mai reține că documentația depusă

nu a fost suficientă pentru dovedirea pretențiilor sale, fără a explica ce

semnificație are noțiunea de „insuficiente”.

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin actele depuse, detaliate în

parte în susținerea criticii, a făcut dovada îndeplinirii cerințelor Legii nr. 10/2001,

ceea ce înseamnă că decizia de apel a fost dată cu încălcarea și aplicarea

greșită a acestei legi.

În cauză au formulat întâmpinări

pârâții Municipiul Brașov prin primar și Statul Român, prin Ministerul

Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Brașov.

Prin întâmpinare, pârâtul Municipiul

Brașov, a susținut legalitatea deciziei de apel, detaliind argumentele invocate

în apărare.

Statul Român a invocat, în principal,

excepția lipsei calității procesuale pasive în cauză, dar acest aspect a fost

lămurit prin sentința primei instanțe, aspect necontestat în dosarul de apel.

Analizând decizia de apel în raport

de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat din

perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.,

impunându-se casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru rejudecare, în

considerarea celor ce succed:

În dosarul de apel s-a invocat

faptul că în mod greșit instanța de fond a reținut faptul că procesele verbale

ale adunării generale ale acționarilor firmei „C.F.L. Brașov” SA nu sunt

suficiente pentru a dovedi dreptul de proprietate și că din actele dosarului

rezultă că autorii săi au avut calitatea de acționari ai firmei.

Instanța de apel a reținut că

evidența de C.F., complinită cu procesele verbale ale adunării generale a

acționarilor respectivei firme, nu pot face dovada dreptului de proprietate al

antecesorului contestatorului, câtă vreme nu se cunoaște structura

acționariatului respectivei societăți, din care să transpară drepturile

acționarilor asupra societății.

Instanța de apel nu a arătat

motivele pentru care a fost înlăturată apărarea reclamantului referitoare la

actele dosarului din care ar rezulta calitatea de acționari ai autorilor săi,

la dosar aflându-se un istoric al acționariatului firmei – fila 98 dosarul

primei instanțe.

Instanța nu a arătat motivele pentru

care a înlăturat apărarea formulată, așa cum prevede art. 261 alin. (1) pct. 5 C.

proc. civ., iar în cazul în care considera că acest act este insuficient în

ceea ce privește datele conținute, putea dispune completarea acestuia cu orice

înscrisuri apreciate pertinente și concludente, din perspectiva art. 129 alin.

(5) C. proc. civ.

În considerarea acestor argumente,

avându-se în vedere dispozițiile art. 304 pct. 5, art. 312 pct. 5 C. proc. civ.

și ale art. 6 paragraf 1 al Convenției Europene a Drepturilor și Libertăților

fundamentale ale individului, Înalta Curte constată că se impune casarea deciziei

și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, care va avea în

vedere și celelalte critici și apărări formulate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Admite recursul declarat de

reclamantul R.A. împotriva deciziei nr. 28 Ap din 26 februarie 2009 a curții de Apel Brașov, secția civilă.

Casează decizia și trimite cauza pentru

rejudecare la aceeași curte de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi

2 octombrie 2009.