ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3066/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 1745 pronunțată în data de 16 decembrie 2009, Tribunalul Buzău a admis acțiunea formulată de reclamanta S.I.F. T. SA, în contradictoriu cu pârâta SC F. SA și a constatat nulitatea absolută a art. 10 alin. (l) teza a II-a din Actul constitutiv al SC F. SA, care are următorul cuprins: „Excepția privind calitatea de acționar la dobândirea și înstrăinarea acțiunilor o constituie administratorii și salariații societății F. SA”.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în teza I din alin. (3) al art. 10 din Actul constitutiv al SC F. SA s-a stabilit că „Cesiunea parțială sau totală a acțiunilor între acționari se face în condițiile și cu procedura prevăzută de lege” și în teza a II-a din cuprinsul aceluiași alineat s-a stabilit că „Excepția privind calitatea de acționar la dobândirea și înstrăinarea acțiunilor, o constituie administratorii și salariații societății F. SA”.

Această formulare a fost apreciată de reclamantă ca fiind de natură să aducă atingere drepturilor sale derivate din calitatea de acționar al SC F. SA, limitarea transferului acțiunilor doar către ceilalți acționari ai societății, salariați sau administratori, reprezentând în realitate, o restricție a transferului dreptului de proprietate exercitat asupra acțiunilor și în cazul în care ar dori să-și înstrăineze total sau parțial pachetul de acțiuni ce-l deține la această societate, s-ar lovi de această îngrădire nelegală a dreptului său de proprietate. Tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 98 alin. (l) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, în cazul acțiunilor nominative emise în formă dematerializată, dreptul de proprietate se transmite printr-o declarație făcută în registrul acționarilor, semnată de cedent și de cesionar sau de mandatarii lor.

Prin actul constitutiv al societății se pot prevedea și alte forme de transmitere a dreptului de proprietate asupra acțiunilor. În același timp, tribunalul a constatat că prin lege sau prin actele constitutive ale societății se pot stabili anumite restricții referitoare la transmiterea acțiunilor societății. Astfel, potrivit art. 103 din Legea nr. 31/1990, societatea nu poate dobândi propriile sale acțiuni decât în cazurile și în condițiile stabilite de lege. În ceea ce privește restricțiile convenționale, tribunalul a apreciat că, pentru protejarea intereselor acționarilor și ale societății, în actul constitutiv al societății pot fi stipulate clauze speciale privind transmiterea acțiunilor.

De altfel, potrivit art. 8 lit. f 2 ) din Legea nr. 31/1990, actul constitutiv al societății pe acțiuni va cuprinde „orice restricție cu privire la transferul de acțiuni” și în această situație, asociații pot condiționa transmiterea acțiunilor de avizul consiliului de administrație sau al adunării generale privind persoana dobânditorilor (clauze de agrement) sau pot stipula dreptul acționarilor sau al societății de a dobândi cu preferință acțiunile asociatului cedent (clauze de preemțiune). Instanța de fond a conchis că prin actul constitutiv al societății nu pot fi stipulate clauze de natură să îngrădească dreptul de proprietate al acționarilor asupra acțiunilor lor, respectiv asupra dreptului de a cesiona liber acțiunile, o astfel de clauză, așa cum este și cea cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Actul constitutiv al SC F. SA, fiind inadmisibilă și lovită de nulitate absolută.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC F. SA, Râmnicu Sărat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pe fond respingere acțiunii formulate de reclamantă. Totodată, în subsidiar a solicitat casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. La termenul de judecată din data de 9 martie 2010, Curtea a pus în discuția părților recalificarea căii de atac și a dispus prin încheiere separată recalificarea acțiunii drept apel, urmând a se soluționa de un complet format din doi judecători, conform dispozițiilor art. 99 alin. (3) din Regulamentul de Ordine Interioară a Instanțelor Judecătorești. Prin decizia nr. 22 din 9 martie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de pârâta SC F. SA.

A schimbat în tot sentința, iar pe fond a respins acțiunea în nulitate formulată de intimata - reclamantă. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a constatat că nu s-a încercat îngrădirea dreptului reclamantei de a-și valorifica acțiunile, cu atât mai mult cu cât aceasta din urmă a încercat să ocolească statutul și a chemat în judecată societatea pârâtă pentru a modifica actul constitutiv, fără a da posibilitate acționarilor majoritari să cumpere acțiunile, neaducând dovezi că a făcut o ofertă ce a fost refuzată, astfel că nu se poate susține că s-a lovit de imposibilitatea înstrăinării acțiunilor proprii. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.I.F.T. SA invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii apelului formulat de către pârâta SC F. SA Buzău și obligării pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată. În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susținut, în esență, următoarele: - Hotărârea A.G.E.A. a pârâtei din 2005 a reprezentat voința acționarilor majoritari, dar pe lângă faptul că a reprezentat un abuz de majoritate, a avut drept efect îngrădirea posibilității acționarilor minoritari de a-și transfera liber și la prețul dorit acțiunile deținute. - Se afirmă fără temei legal că dispozițiile actului constitutiv cuprinse la alin. (3) al art. 10 nu aduc atingere dispozițiilor art. 480 și 1310 ale codului civil, întrucât apelanta - pârâtă putea să solicite modificarea actului constitutiv.

Afirmația instanței este cel puțin contradictorie iar ultimul considerent al deciziei este străin de natura pricinii. Acțiunea prin care se solicită constatarea acestei nulități poate fi introdusă oricând. - Instanța de apel reține într-un mod contrar legii situația juridică a societății intimate - pârâte. - Decizia atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 98 din Legea nr. 31/1990 întrucât nu s-au luat în considerare diferențele de regim juridic între societățile pe acțiuni și cele cu răspundere limitată. - Instanța de apel a făcut o greșită aplicare a art. 8 lit. f 2 ) din Legea nr. 31/1990. Printr-o interpretare sistematică a textelor din art. 8 al Legii nr. 31/1990 recurenta a apreciat că textul art. 8 lit. f 2 ) este specific societăților în comandită pe acțiuni.

Intimata SC F. SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Recurenta S.I.F.T. SA a depus concluzii scrise. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă. Nu se constată existența cerințelor necesare pentru reținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea cuprinzând în considerente motivele de fapt și de drept pe care se sprijină soluția dată, precum și motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților, nefiind străine de natura pricinii.

Instanța de apel s-a raportat la dispozițiile legale în materie, la clauzele înscrise în actul constitutiv al SC F. SA, oferind posibilitatea verificării temeiniciei și legalității hotărârii, respectând astfel prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Pentru a exista contrarietate între considerente trebuie ca acestea să se excludă reciproc. Or motivele care tind la respingerea acțiunii, ca nefondată, nu sunt în situația de a se exclude reciproc. Nici motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu poate fi primit instanța de apel examinând apelul în limita criticilor formulate, a interpretat corect clauza înscrisă în art. 10 alin. (3) din Actul constitutiv al SC F. SA, în concordanță cu dispozițiile art. 480 C. civ., art. 1310 C. civ., art. 98 din Legea nr. 31/1990 și art. 8 din Legea nr. 31/1990.

În speță nu se poate considera că prin stipularea clauzei cuprinsă în art. 10 alin. (3) din Actul constitutiv al SC F. SA s-a încercat îngrădirea unui drept de proprietate, ci clauza a reprezentat voința acționarilor majoritari. Dispozițiile art. 98 din Legea nr. 31/1990 se referă clar la procedura, modalitatea de transmitere a acțiunilor, text ce este cuprins în actul constitutiv [(art. 10 alin. (2)]. Voința părților completează dispoziția legală invocată, nefiind de natură a o încălca. Dispozițiile actului constitutiv cuprinse în alin. (3) al art. 10 nu interzic transferul acțiunilor, ci doar îl limitează astfel că aceste prevederi nu aduc atingere dispozițiilor art. 480 și art. 1310 C. civ.

Nu se poate vorbi de o restrângere din partea societății a dreptului de proprietate asupra acțiunilor atâta timp cât această condiție a fost aprobată prin hotărâre de adunarea generală a acționarilor, hotărâre care nu a fost atacată în justiție de recurentă. În mod corect s-a reținut de instanța de apel situația juridică a societății intimate - pârâte, încât critica formulată sub acest aspect este nelegală. În mod legal s-a reținut că în conformitate cu art. 8 lit. f 2 ) din Legea nr. 31/1990 actul constitutiv al societății poate cuprinde orice restricții cu privire la transferul de acțiuni, text care este specific și societăților pe acțiuni. Concluzionând se constată că prin clauza cuprinsă în art. 10 alin. (3) din Actul constitutiv al SC F. SA nu s-a încercat îngrădirea dreptului reclamantei de a-și valorifica acțiunile și nici nu se poate susține că s-a lovit de imposibilitatea înstrăinării acțiunilor proprii.

Pentru considerentele expuse, se apreciază că hotărârea nu este afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., încât în temeiul prevederilor art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F.T. SA Brașov împotriva deciziei nr. 22 din 9 martie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2010.