ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3066/2010

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 1745 pronunțată în

data de 16 decembrie 2009, Tribunalul

Buzău

a admis acțiunea formulată de reclamanta S.I.F.

T. SA, în contradictoriu

cu pârâta SC F. SA și a constatat nulitatea absolută a art. 10 alin. (l) teza a

II-a din Actul constitutiv al SC F. SA, care are următorul cuprins: „Excepția

privind calitatea de acționar la dobândirea și înstrăinarea acțiunilor o

constituie administratorii și salariații societății F. SA”.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că în teza I din alin. (3) al art. 10 din Actul constitutiv

al SC F. SA s-a stabilit că „Cesiunea parțială sau totală a acțiunilor între

acționari se face în condițiile și cu procedura prevăzută de lege” și în teza a

II-a din cuprinsul aceluiași alineat s-a stabilit că „Excepția privind

calitatea de acționar la dobândirea și înstrăinarea acțiunilor, o constituie

administratorii și salariații societății F. SA”.

Această formulare a fost apreciată

de reclamantă ca fiind de natură să aducă atingere drepturilor sale derivate

din calitatea de acționar al SC F. SA, limitarea transferului acțiunilor doar

către ceilalți acționari ai societății, salariați sau administratori,

reprezentând în realitate, o restricție a transferului dreptului de proprietate

exercitat asupra acțiunilor și în cazul în care ar dori să-și înstrăineze total

sau parțial pachetul de acțiuni ce-l deține la această societate, s-ar lovi de

această îngrădire nelegală a dreptului său de proprietate.

Tribunalul a reținut că, potrivit

dispozițiilor art. 98 alin. (l) din Legea nr. 31/1990 privind societățile

comerciale, în cazul acțiunilor nominative emise în formă dematerializată,

dreptul de proprietate se transmite printr-o declarație făcută în registrul

acționarilor, semnată de cedent și de cesionar sau de mandatarii lor. Prin actul

constitutiv al societății se pot prevedea și alte forme de transmitere a

dreptului de proprietate asupra acțiunilor.

În același timp, tribunalul a

constatat că prin lege sau prin actele constitutive ale societății se pot

stabili anumite restricții referitoare la transmiterea acțiunilor societății.

Astfel, potrivit art. 103 din Legea nr. 31/1990, societatea nu poate dobândi

propriile sale acțiuni decât în cazurile și în condițiile stabilite de lege.

În ceea ce privește restricțiile

convenționale, tribunalul a apreciat că, pentru protejarea intereselor

acționarilor și ale societății, în actul constitutiv al societății pot fi

stipulate clauze speciale privind transmiterea acțiunilor. De altfel, potrivit art.

8 lit. f

2

) din Legea nr. 31/1990, actul constitutiv al societății pe

acțiuni va cuprinde „orice restricție cu privire la transferul de acțiuni” și

în această situație, asociații pot condiționa transmiterea acțiunilor de avizul

consiliului de administrație sau al adunării generale privind persoana dobânditorilor

(clauze de agrement) sau pot stipula dreptul acționarilor sau al societății de

a dobândi cu preferință acțiunile asociatului cedent (clauze de preemțiune).

Instanța de fond a conchis că prin

actul constitutiv al societății nu pot fi stipulate clauze de natură să

îngrădească dreptul de proprietate al acționarilor asupra acțiunilor lor,

respectiv asupra dreptului de a cesiona liber acțiunile, o astfel de clauză,

așa cum este și cea cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Actul

constitutiv al SC F. SA, fiind inadmisibilă și lovită de nulitate absolută.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta SC F. SA, Râmnicu Sărat, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie și solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate

și pe fond respingere acțiunii formulate de reclamantă. Totodată, în subsidiar

a solicitat casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

La termenul de judecată din data de

9 martie 2010, Curtea a pus în discuția părților recalificarea căii de atac și

a dispus prin încheiere separată recalificarea acțiunii drept apel, urmând a se

soluționa de un complet format din doi judecători, conform dispozițiilor art. 99

alin. (3) din Regulamentul de Ordine Interioară a Instanțelor Judecătorești.

Prin decizia nr. 22 din 9 martie

2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, a admis apelul declarat de pârâta SC F. SA.

A schimbat în tot sentința, iar pe

fond a respins acțiunea în nulitate formulată de intimata - reclamantă.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a constatat că nu s-a încercat îngrădirea dreptului

reclamantei de a-și valorifica acțiunile, cu atât mai mult cu cât aceasta din

urmă a încercat să ocolească statutul și a chemat în judecată societatea pârâtă

pentru a modifica actul constitutiv, fără a da posibilitate acționarilor

majoritari să cumpere acțiunile, neaducând dovezi că a făcut o ofertă ce a fost

refuzată, astfel că nu se poate susține că s-a lovit de imposibilitatea

înstrăinării acțiunilor proprii.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta S.I.F.T. SA invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art.

304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea

recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii

apelului formulat de către pârâta SC F. SA Buzău și obligării pârâtei intimate

la plata cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea în fapt a recursului,

recurenta a susținut, în esență, următoarele:

- Hotărârea A.G.E.A. a pârâtei din

2005 a reprezentat voința acționarilor majoritari, dar pe lângă faptul că a

reprezentat un abuz de majoritate, a avut drept efect îngrădirea posibilității

acționarilor minoritari de a-și transfera liber și la prețul dorit acțiunile

deținute.

- Se afirmă fără temei legal că

dispozițiile actului constitutiv cuprinse la alin. (3) al art. 10 nu aduc

atingere dispozițiilor art. 480 și 1310 ale codului civil, întrucât apelanta - pârâtă

putea să solicite modificarea actului constitutiv. Afirmația instanței este cel

puțin contradictorie iar ultimul considerent al deciziei este străin de natura

pricinii. Acțiunea prin care se solicită constatarea acestei nulități poate fi

introdusă oricând.

- Instanța de apel reține într-un

mod contrar legii situația juridică a societății intimate - pârâte.

- Decizia atacată a fost pronunțată

cu aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 98 din Legea nr. 31/1990

întrucât nu s-au luat în considerare diferențele de regim juridic între

societățile pe acțiuni și cele cu răspundere limitată.

- Instanța de apel a făcut o greșită

aplicare a art. 8 lit. f

2

) din Legea nr. 31/1990. Printr-o

interpretare sistematică a textelor din art. 8 al Legii nr. 31/1990 recurenta a

apreciat că textul art. 8 lit. f

2

)

este specific

societăților în comandită pe acțiuni.

Intimata

SC F. SA a formulat întâmpinare,

solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta S.I.F.T. SA a depus

concluzii scrise.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor de la dosar

prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei se

apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care

nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.

Nu se constată existența cerințelor

necesare pentru reținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.

proc. civ., hotărârea cuprinzând în considerente motivele de fapt și de drept

pe care se sprijină soluția dată, precum și motivele pentru care au fost

înlăturate cererile părților, nefiind străine de natura pricinii.

Instanța de apel s-a raportat la

dispozițiile legale în materie, la clauzele înscrise în actul constitutiv al

SC F. SA, oferind posibilitatea

verificării temeiniciei și legalității hotărârii, respectând astfel prevederile

art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Pentru a exista contrarietate între

considerente trebuie ca acestea să se excludă reciproc. Or motivele care tind

la respingerea acțiunii, ca nefondată, nu sunt în situația de a se exclude

reciproc.

Nici motivul de recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu poate fi primit instanța de apel

examinând apelul în limita criticilor formulate, a interpretat corect clauza

înscrisă în art. 10 alin. (3) din Actul constitutiv al SC F. SA, în concordanță

cu dispozițiile art. 480 C. civ., art. 1310 C. civ., art. 98 din Legea nr. 31/1990

și art. 8

din Legea nr. 31/1990.

În speță nu se poate considera că

prin stipularea clauzei cuprinsă în

art. 10 alin. (3) din Actul constitutiv al SC F. SA s-a

încercat îngrădirea unui drept de proprietate, ci clauza a reprezentat voința

acționarilor majoritari.

Dispozițiile art. 98 din Legea nr. 31/1990

se referă clar la procedura, modalitatea de transmitere a acțiunilor, text ce

este cuprins în actul constitutiv [(art. 10 alin. (2)].

Voința părților completează

dispoziția legală invocată, nefiind de natură a o încălca.

Dispozițiile actului constitutiv

cuprinse în alin. (3) al art. 10 nu interzic transferul acțiunilor, ci doar îl

limitează astfel că aceste prevederi nu aduc atingere dispozițiilor art. 480 și

art. 1310 C. civ.

Nu se poate vorbi de o restrângere

din partea societății a dreptului de proprietate asupra acțiunilor atâta timp

cât această condiție a fost aprobată prin hotărâre de adunarea generală a

acționarilor, hotărâre care nu a fost atacată în justiție de recurentă.

În mod corect s-a reținut de

instanța de apel situația juridică a societății intimate - pârâte, încât

critica formulată sub acest aspect este nelegală.

În mod legal s-a reținut că în

conformitate cu art. 8 lit. f

2

) din Legea nr. 31/1990 actul

constitutiv al societății poate cuprinde orice restricții cu privire la

transferul de acțiuni, text care este specific și societăților pe acțiuni.

Concluzionând se constată că prin

clauza cuprinsă în

art.

10 alin. (3) din Actul constitutiv al SC F. SA nu s-a încercat îngrădirea

dreptului reclamantei de a-și valorifica acțiunile și nici nu se poate susține

că s-a lovit de imposibilitatea înstrăinării acțiunilor proprii.

Pentru considerentele expuse, se

apreciază că hotărârea nu este afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art.

304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., încât în temeiul prevederilor art. 312 C. proc.

civ., se va respinge recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta

S.I.F.T. SA Brașov

împotriva deciziei nr. 22 din 9 martie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 septembrie 2010.