ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2732/2012

Ședința publică de la 23 mai 2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, sub nr. 128/62/2010, reclamanta

Societatea de Investiții Financiare Transilvania SA (S.I.F. Transilvania) a

chemat în judecată pe pârâta SC E. SA Brașov, solicitând instanței să constate

nulitatea absolută a art. 9 din Actul constitutiv al

SC

E. SA Brașov.

Prin sentința civilă

nr. 1044 din 11 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Brașov, a fost respinsă

acțiunea formulată de S.I.F. Transilvania SA, iar prin decizia nr. 87 din 27

octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, a fost respins apelul

formulat de reclamanta S.I.F. Transilvania SA împotriva sentinței nr. 144/2011

pronunțată de Tribunalul Brașov.

În motivarea deciziei

pronunțate, instanța de apel dând eficiență dispozițiilor art. 8 lit. f)

2

din Legea nr. 31/1990, a reținut că în actul constitutiv acționarii pot stabili

restricții cu privire la transferul de acțiuni, fără să se încalce dispozițiile

imperative al legii. Dispozițiile art. 8 lit. f)

2

din Legea nr. 31/1990,

nu contravin prevederilor art. 98 din același act normativ, care reglementează

modul de transmitere al acțiunilor nominative, fără a cuprinde dispoziții cu

privire la persoana cumpărătorului.

Faptul că art. 202

din Legea nr. 31/1990 prevede că în cadrul societății cu răspundere limitată, transmiterea

părților sociale în afara societății se poate face numai în anumite condiții,

nu înseamnă că în cazul societății pe acțiuni, lipsa unei prevederi similare

duce la concluzia că prin actul constitutiv acționarii nu pot stabili anumite

restricții cu condiția să nu încalce legea, or în speță, art. 8 lit. f)

2

din Legea nr. 31/1990 permite acționarilor înserarea în actul constitutiv a

unor restricții, nefiind încălcate dispozițiile imperative ale legii.

Acționarul majoritar

nu este avantajat, nu se produce un abuz de majoritate, reclamanta putând vinde

acțiunile oricărui acționar al societății sau membru al consiliului de

administrație.

Împotriva deciziei

nr. 87/2011, pronunțată de Curtea de Apel Brașov , a declarat recurs reclamanta

SIF Transilvania SA, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei

recurate, admiterea apelului formulat împotriva sentinței nr. 1044/2011

pronunțată de Tribunalul Brașov și în consecință, admiterea acțiunii și constatarea

nulității absolute a art. 9 din actul constitutiv al

SC

E. SA Brașov, privind transmiterea dreptului de proprietate asupra acțiunilor.

În

dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., recurenta arată că instanța de apel a reținut greșit situația juridică

a societății intimate și plecând de la această eroare a apreciat greșit că în

cazul SC E. SA, transferul dreptului de proprietate pentru acțiunile proprii se

poate efectua numai în interiorul societății.

Astfel,

fără nici un argument, instanța a reținut că societatea intimată este o ,,societate

închisă” iar Legea nr. 31/1990 nu face vorbire despre tipul de societate pe acțiuni

„închisă”.

Anterior modificării

punctului 9 din Actul constitutiv, adusă prin hotărârea A.G.E.A. din 10

octombrie 2008, acționarii societății puteau să înstrăineze acțiuni doar către

ceilalți acționari. Această interdicție a fost introdusă în actul constitutiv după

înstrăinarea de către stat a pachetului majoritar de acțiuni

în 1995, pentru că, în caz contrar ar fi fost imposibilă

dobândirea acțiunilor, inițiale de către

PAS

și

apoi de către membrii

PAS

.

Societatea

reclamantă nu a atacat hotărârea AGEA din 10 octombrie 2008 pentru că efectul

anulării s-ar fi identificat în anularea modificării art. 9, ajungându-se

astfel la o redactare a textului mult mai restrictivă.

Instanța

de apel a făcut o greșită aplicare în speță a art. 8 lit. f)

2

, acest

articol fiind introdus prin Legea nr. 441/2006, iar interdicția prevăzută la

punctul 9 din Actul constitutiv de pârâtă era anterioară modificării Legii nr. 31/1990.

A accepta, în prezenta speță aplicabilitatea dispozițiilor art. 8 lit. f)

2

ale Legii nr. 31/1990, ar însemna acceptarea ideii că acest text de lege are

aplicare retroactivă.

Dispozițiile art. 8 lit.

f)

2

din Legea nr. 31/1990 introduce restricții și limitări ale

dreptului de proprietate și se impune ca acest articol să fie interpretat și aplicat

în strictă corelare cu dispozițiile codului civil, respectiv dispozițiile art. 480,

art. 473 și art. 1310 C. civ.

Este adevărat că dispozițiile

art. 8 lit. f)

2

din Legea nr. 31/1990 dă posibilitatea înserării în

actul constitutiv a restricțiilor privitoare la transferul acțiunilor dar acest

articol este aplicabil societății în comandită pe acțiuni, concluzie ce se

impune printr-o interpretare sistematică.

Din interpretarea capitolului

dedicat societății pe acțiuni al Legii nr. 31/1990, prin comparație cu cel

dedicat societății cu răspundere limitată, se desprinde ideea că în cazul

societății comerciale pe acțiuni, societate de capitaluri, clauzele prin care

acționarii nu pot cesiona acțiunile sunt prohibite de lege.

Aprecierea instanței

că interdicția nu transformă societatea pe acțiuni în societate cu răspundere

limitată nu are suport faptic, încălcându-se însăși rațiunea existenței

societății de capitaluri.

Intimata-pârâtă a

depus la dosar concluzii scrise prin care solicită, în esență, respingerea

recursului ca nefondat.

Analizând decizia

recurată în raport de criticile formulate și temeiul de drept indicat, se

constată că recursul este nefondat.

Intimata-pârâtă

SC E. SA este o societate pe acțiuni, înființată în anul

1995 iar actul constitutiv al acestei societăți, prin voința asociaților a

suferit mai multe modificări.

În forma

inițială, la art. 9 din actul constitutiv, s-a prevăzut posibilitatea

înstrăinării acțiunilor doar către celorlalți acționari. Acest articol a

suferit modificări, ultima modificare fiind aprobată prin hotărârea AGEA din

data de 10 octombrie 2008 .

Recurenta-reclamantă

nu a solicitat anularea hotărârii AGA dar la data de 11 ianuarie 2010 a

solicitat să se constate nulitatea absolută a art. 9 din Actul constitutiv al societății

intimate.

Actul

constitutiv al intimatei, în vigoare la data sesizării instanței, este actul

modificat prin Hotărârea AGEA din 10 octombrie 2008, deci ulterior modificării

Legii nr. 31/1990 prin Legea nr. 441/2006, prin care a fost introdus art. 8 lit.

f)

2

din Legea nr. 31/1990, dispoziție legală care dă dreptul

acționarilor de a însera în actul constitutiv ,,orice restricție cu privire la

transferul acțiunilor”.

Ca

urmare, la data modificării actului constitutiv erau în vigoare dispozițiile

art. 8 lit. f)

2

din Legea nr. 31/1990, astfel că susținerea

recurentei în sensul că legea este aplicată retroactiv nu poate fi reținută.

Instanța

de apel a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente, art. 8 lit.

f)

2

din Legea nr. 31/1990 fiind aplicabil societăților pe acțiuni și

societăților în comandită pe acțiuni, iar motivarea recurentei în sensul că

acest text de lege se aplică numai societăților în comandită pe acțiuni nu are

suport legal având în vedere că art. 8 din Legea nr. 31/1990 reglementează

conținutul actului constitutiv al ambelor forme de societate.

De

principiu, transmiterea acțiunilor nu este supusă cenzurii acționarilor dar

prin art. 8 lit. f)

2

din Legea nr. 31/1990 se prevede posibilitatea

de a se menționa în actul constitutiv orice restricție, restricții ce se impun

pentru protejarea mecanismului societar dar și a terților.

Această

restricție fiind prevăzută expres prin Legea nr. 31/1990, lege specială, nu

aduce atingere dispozițiilor generale vizând dreptul de proprietate prevăzute

în codul civil.

Interpretarea

sistematică, constă în lămurirea înțelesului unei dispoziții legale, ținându-se

seama de legăturile sale cu alte dispoziții, din același act normativ ori din alte

acte normative, dar instanța de apel a interpretat corect dispozițiile art. 8 lit.

f)

2

din Legea nr. 31/1990 (art. 8 reglementând conținutul actului

constitutiv) fără a se încălca dispozițiile art. 98 din același act normativ,

ce reglementează mecanismul de transmitere a dreptului de proprietate asupra

acțiunilor, operațiune ce se desfășoară în limita actului constitutiv.

Dispozițiile art. 202

din Legea nr. 31/1990, invocate de recurentă, reglementează transmiterea

părților sociale în cazul societăților cu răspundere limitată care nu pot fi

aplicate societăților pe acțiuni, cum este cazul societății intimate.

Nu poate fi reținut

nici abuzul de majoritate invocat de recurentă, acțiunile societății intimate

putând fi vândute oricărui acționar al societății sau membru al consiliului de

administrație, fără a fi prevăzut un drept de preemțiune în favoarea acționarului

majoritar, aspect reținut corect instanțele de fond.

Ca urmare, instanța a

interpretat și aplicat corect dispozițiile legale, iar motivele de recurs întemeiate

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză,

context în care Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. va

respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SIF TRANSILVANIA SA BRAȘOV

împotriva deciziei nr. 87/Ap din 27 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel

Brașov, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta SIF TRANSILVANIA SA BRAȘOV

împotriva deciziei

nr. 87/Ap din 27 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică,

astăzi 23 mai 2012.