ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10032/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10032/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului civil
de față;
Din examinarea actelor
și lucrărilor cauzei constată
următoarele:
Prin încheierea din 26
mai 2009, Curtea de Apel Pitești,
secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă
și
asigurări
sociale și pentru cauze cu minori și de familie, a
respins cererea de sesizare a
Curții Constituționale, formulată
de parații R.N., R.R. și R.R. cu
excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 244 alin. (
1) pct. 1 și art. 40 C. proc.
civ., intimați fiind
reclamanții P.A. și H.C.
Curtea de apel a reținut
că aplicarea dispozițiilor art. 40
C. proc. civ., o poate face numai Înalta Curte de Casație și Justiție,
motiv pentru care această
excepție nu are
legătură cu judecata recursului.
În ceea ce privește
excepția de neconstituționalitate a
dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.
civ., Curtea de apel a reținut că cererea de suspendare întemeiată pe existența
unui dosar de strămutare pe rolul
instanței supreme a fost soluționată prin încheierea din
26
martie 2009.
În realitate, a reținut
instanța, excepția nu vizează un
anume text de lege, ci lipsa de legiferare, respectiv
lipsa
obligației
instanței de a suspenda judecata pricinii ori de câte
ori pe rolul unei alte instanțe s-ar afla o altă
cauză, ce ar putea influența soluția.
Împotriva acestei
încheieri, în termen legal, au declarat
recurs pârâții R.N., R.R. și R.R.
Recurenții au arătat că au formulat cerere de
strămutare, iar termenul pricinii era
anterior termenului fixat
pentru
judecarea strămutării, motiv pentru care dreptul de
acces la justiție
le-a fost afectat.
Prin concluzii scrise și concluziile orale
formulate în fața instanței de recurs, intimații au invocat excepția
inadmisibilității recursului, motivat de faptul
că încheierea
atacată a fost pronunțată în recurs.
În ceea ce privește
excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte constată că problema
admisibilității recursurilor
declarate împotriva încheierilor pronunțate de
instanțele de
recurs, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții
Constituționale cu
excepția de neconstituționalitate a făcut
obiect de analiză al Înaltei
Curți de Casație și Justiție.
Astfel, prin decizia nr.
XXXVI din 11 decembrie 2006
(M. Of. nr. 368/2007),
secțiile unite ale instanței
supreme au statuat că, în aplicarea
dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
privind
organizarea
și funcționarea Curții Constituționale, încheierile
instanțelor de recurs de respingere, ca inadmisibile,
a
cererilor de sesizare a Curții
Constituționale, cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, sunt
supuse căii de atac
a recursului.
Față de această soluție
de principiu, recursul declarat de
pârâți este admisibil.
În ceea ce privește,
însă, temeinicia recursului declarat,
se constată că procedura judiciară în cadrul căreia
s-a invocat
excepția
de neconstituționalitate are ca obiect o acțiune în
revendicare.
Excepția de
neconstituționalitate invocată vizează
dispozițiile art. 244 pct. 1 și art. 40 C. proc.
civ.
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
republicată, Curtea Constituțională decide
asupra excepțiilor
ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de
arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a
unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o
ordonanță
în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei
în orice fază a litigiului și oricare ar fi
obiectul acestuia.
Se constată, așadar, că
textele indicate de pârâți, a căror
neconstituționalitate se solicită, nu au legătură
cu judecata
acțiunii în
revendicare.
Curtea de apel nu poate
analiza cererea de sesizare a
Curții Constituționale cu excepția de
neconstituționalitate a:
art. 40 C. proc. civ., deoarece o astfel de
analiză nu se poate face decât de instanța
competentă, în
cadrul procedurii de soluționare
a cererii de strămutare.
Pentru aceleași motive,
nici cererea de suspendare a
judecării cauzei, datorate existenței cererii de
strămutare nu
are legătură cu soluționarea cauzei, cu atât mai mult cu cât,
prin cererea de
strămutare, pârâții au solicitat și suspendarea
judecății.
Față de cele arătate, recursul declarat de
pârâți se va
privi ca nefondat și, în
temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
, va fi respins ca atare.
Având în vedere
dispozițiile art. 274 C. proc. civ.
, recurenții vor fi obligați la plata
cheltuielilor
de judecată către
intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de pârâții R.N.,
R.R. și R.R. împotriva încheierii din 26
mai 2009 pronunțată de
Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă
și asigurări sociale și
pentru
cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 2136/109/2008.
Obligă recurenții R.N.,
R.R. și R.
R.
la plata sumei de 200 lei către intimații P.
A. și H.C., reprezentând cheltuieli
de
judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10
decembrie 2009.