ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10032/2009

Asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin încheierea din 26 mai 2009, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de parații R.N., R.R. și R.R. cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 244 alin. ( 1) pct. 1 și art. 40 C. proc. civ., intimați fiind reclamanții P.A. și H.C. Curtea de apel a reținut că aplicarea dispozițiilor art. 40 C. proc. civ., o poate face numai Înalta Curte de Casație și Justiție, motiv pentru care această excepție nu are legătură cu judecata recursului.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Curtea de apel a reținut că cererea de suspendare întemeiată pe existența unui dosar de strămutare pe rolul instanței supreme a fost soluționată prin încheierea din 26 martie 2009. În realitate, a reținut instanța, excepția nu vizează un anume text de lege, ci lipsa de legiferare, respectiv lipsa obligației instanței de a suspenda judecata pricinii ori de câte ori pe rolul unei alte instanțe s-ar afla o altă cauză, ce ar putea influența soluția. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs pârâții R.N., R.R. și R.R. Recurenții au arătat că au formulat cerere de strămutare, iar termenul pricinii era anterior termenului fixat pentru judecarea strămutării, motiv pentru care dreptul de acces la justiție le-a fost afectat.

Prin concluzii scrise și concluziile orale formulate în fața instanței de recurs, intimații au invocat excepția inadmisibilității recursului, motivat de faptul că încheierea atacată a fost pronunțată în recurs. În ceea ce privește excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte constată că problema admisibilității recursurilor declarate împotriva încheierilor pronunțate de instanțele de recurs, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a făcut obiect de analiză al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, prin decizia nr. XXXVI din 11 decembrie 2006 (M. Of.

nr. 368/2007), secțiile unite ale instanței supreme au statuat că, în aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, încheierile instanțelor de recurs de respingere, ca inadmisibile, a cererilor de sesizare a Curții Constituționale, cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, sunt supuse căii de atac a recursului. Față de această soluție de principiu, recursul declarat de pârâți este admisibil. În ceea ce privește, însă, temeinicia recursului declarat, se constată că procedura judiciară în cadrul căreia s-a invocat excepția de neconstituționalitate are ca obiect o acțiune în revendicare. Excepția de neconstituționalitate invocată vizează dispozițiile art. 244 pct. 1 și art. 40 C. proc.

civ. Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Se constată, așadar, că textele indicate de pârâți, a căror neconstituționalitate se solicită, nu au legătură cu judecata acțiunii în revendicare. Curtea de apel nu poate analiza cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a: art. 40 C. proc. civ., deoarece o astfel de analiză nu se poate face decât de instanța competentă, în cadrul procedurii de soluționare a cererii de strămutare.

Pentru aceleași motive, nici cererea de suspendare a judecării cauzei, datorate existenței cererii de strămutare nu are legătură cu soluționarea cauzei, cu atât mai mult cu cât, prin cererea de strămutare, pârâții au solicitat și suspendarea judecății. Față de cele arătate, recursul declarat de pârâți se va privi ca nefondat și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. , va fi respins ca atare. Având în vedere dispozițiile art. 274 C. proc. civ. , recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată către intimați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâții R.N., R.R. și R.R. împotriva încheierii din 26 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 2136/109/2008. Obligă recurenții R.N., R.R. și R. R. la plata sumei de 200 lei către intimații P. A. și H.C., reprezentând cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 decembrie 2009.