ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1578/2003

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 98 din 12 martie 2001, Judecătoria Adjud a condamnat, printre alții, pe inculpatul J.I. la 8 ani închisoare pentru infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 75 lit. a) și c) C. pen. S-a reținut că în ziua de 9 noiembrie 2000, împreună cu alți 4 coinculpați (condamnați prin aceeași sentință) prin constrângere, a întreținut raporturi sexuale cu o minoră de 15 ani. Tribunalul Vrancea a admis apelul declarat de procuror și, printre altele, a înlăturat dispozițiile art. 75 lit. a) C. pen., pentru inculpatul J.I., respingând pe cel al intimatului (decizia nr. 439 din 22 iunie 2001 a Tribunalului Vrancea.

Curtea de Apel Galați a respins recursurile declarate de alți doi inculpați (decizia nr. 826 din 6 noiembrie 2001). Împotriva acestor hotărâri, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, deoarece hotărârile nu sunt legale, întrucât greșit instanțele au reținut, în ceea ce-l privește pe inculpatul J.I., dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., referitoare la recidiva postexecutorie. Recursul în anulare este fondat. Astfel, potrivit art. 37 lit. b) C. pen., există recidivă când după executarea unei pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripție a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârșește din nou cu intenție, o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.

Art. 38 alin. (1) lit. a) C. pen., menționează că la stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de hotărârile de condamnare privitoare la infracțiunile săvârșite în timpul minorității. Din fișa de cazier judiciar, rezultă că prin sentința nr. 455 din 25 septembrie 1997 a Judecătoriei Curtea de Argeș, inculpatul J.I. a fost condamnat la un an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., comisă la data de 10 iulie 1997. Această pedeapsă a fost executată de la 1 august 1997, la 4 august 1998, când a fost liberat condiționat. Ca atare, condamnarea anterioară de un an și 6 luni închisoare a fost dată pentru o faptă comisă în timpul minorității și potrivit legii [ (art. 38 alin. (1) lit. a) C. pen.)] nu poate constitui primul termen al recidivei.

În consecință, recursul în anulare urmează să fie admis, înlăturate dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen. și pe cale de consecință, inculpatul nefiind recidivist, redusă corespunzător pedeapsa. Onorariul apărătorului din oficiu va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva sentinței nr. 98 din 12 martie 2001 a Judecătoriei Adjud, deciziei nr. 439 din 22 iunie 2001 a Tribunalului Vrancea și deciziei nr. 836 din 6 noiembrie 2001 a Curții de Apel Galați privind pe inculpatul J.I. Casează hotărârile atacate numai cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., referitoare la acest inculpat, pe care le înlătură. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului J.I. de la 8 ani închisoare, la 7 ani închisoare. Menține restul dispozițiilor hotărârilor. Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 martie 2003.