ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2978/2003

Asupra recursului în anulare de

față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Galați, prin sentința

penală nr. 453 din 13 decembrie 2001, rejudecând cauza în fond, după casare, a

condamnat, printre alții, pe inculpatul P.N. la 6 ani și 3 luni închisoare

pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și d),

cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 75 lit. c) C. pen.

În baza art. 61 alin. (1) din

același cod, instanța a revocat restul de pedeapsă rămas neexecutat de un an, 4

luni și 26 zile din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală

nr. 893 din 29 martie 1999 a Judecătoriei Galați și, potrivit art. 39 alin. (2)

și art. 34 lit. b) din cod, a contopit pedeapsa de 6 ani și 3 luni închisoare,

stabilită în cauză, cu restul neexecutat de un an 4 luni și 26 zile închisoare,

urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 3 luni

închisoare, sporită la 6 ani și 8 luni închisoare.

Totodată, a menținut starea de arest

și a scăzut perioadele executate de la 23 octombrie 1998, la 6 martie 2000 și

de la 11 iulie 2000, la 13 decembrie 2001.

S-a reținut că, în noaptea de 5

iulie 2000, inculpatul împreună cu alte persoane, printre care și un minor,

condamnate în cauză, a sustras 186 kg. ceapă în valoare de 744.000 lei de la SC

P. SA Șendreni și, fiind surprins de părțile vătămate P.Ș. și B.C., le-a lovit,

provocându-le leziuni ce au necesitat 14 – 15 zile, respectiv 17- 18 zile de

îngrijiri medicale.

Curtea de Apel Galați, prin decizia

penală nr. 149 din 4 aprilie 2002, rămasă definitivă prin nerecurare, a respins

ca nefondat apelul inculpatului.

Împotriva acestor hotărâri,

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a

declarat recurs în anulare, întemeiat pe dispozițiile art. 409 și art. 410 alin.

(1) partea I pct. 7 C. proc. pen., susținând că au fost pronunțate cu

încălcarea legii deoarece s-a reținut în mod greșit starea de recidivă postcondamnatorie,

prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.

Recursul în anulare este întemeiat.

Potrivit art. 37 lit. b) C. pen.,

există recidivă în cazul în care, după executarea unei pedepse cu închisoare mai

mare de 6 luni, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după

împlinirea termenului de prescripție a executării unei astfel de pedepse cel

condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, pentru care legea prevede

pedeapsa închisorii mai mare de un an.

Pe de altă parte, potrivit art. 61

din același Cod, în cazul liberării condiționate, pedeapsa se consideră

executată dacă în intervalul de timp de la liberare și până la împlinirea

duratei pedepsei, cel condamnat nu a săvârșit din nou infracțiunea.

Din actele dosarului rezultă că,

prin sentința penală nr. 893 din 29 martie 1999 a Judecătoriei Galați,

modificată prin decizia penală nr. 1393 din 15 noiembrie 1999 a Tribunalului

Galați, definitivă prin nerecurare, s-a admis cererea condamnatului P.N., s-au

contopit pedepsele aplicate prin sentințele penale nr. 94 din 14 februarie 1999

a Tribunalului Militar București; nr. 1155 din 14 aprilie 1995 a Judecătoriei

Galați; nr. 2391 din 25 septembrie 1995 a Judecătoriei Galați; nr. 1832 din 29

mai 1997 a Judecătoriei Constanța și nr. 2668 din 1 octombrie 1996 a

Judecătoriei Mangalia și s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani

și 8 luni închisoare, sporită la 3 ani închisoare.

Totodată, s-a scăzut perioada

arestării de la 19 februarie 1996, la 9 septembrie 1997 și de la 23 octombrie

1998, la zi.

Din fișa de cazier judiciar rezultă

că inculpatul a fost liberat condiționat din executarea acestei pedepse la 6

martie 2002, având un rest neexecutat de 24 zile închisoare.

Ca atare, duratei pedepsei de 3 ani

închisoare s-a împlinit la 1 aprilie 2000, interval în care inculpatul nu a

săvârșit nici o infracțiune, astfel că pedeapsa se consideră executată.

Cum noua infracțiune dedusă

judecății a fost săvârșită la 5 iulie 2000, inculpatul se afla în stare de

recidivă postexecutorie, iar nu recidivă postcondamnatorie cum greșit au

reținut instanțele.

În consecință, recursul în anulare

va fi admis, iar hotărârile vor fi casate cu privire la greșita aplicare a

dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen.

Ca atare, se va înlătura aplicarea art.

37 lit. a) și art. 61 C. pen., precum și sporul de 5 luni închisoare,

inculpatul P.N. având de executat pedeapsa de 6 ani și 3 luni închisoare, prin

reținerea dispozițiilor art. 37 lit. b) din același cod.

Totodată, se va anula vechiul mandat

de executare a pedepsei și se va emite un nou mandat corespunzător acestei

decizii.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpatului se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție,

împotriva sentinței penale nr. 453 din 13 decembrie 2001 a Tribunalului Galați

și deciziei penale nr. 149 din 4 aprilie 2002 a Curții de Apel Galați, privind

pe inculpatul P.N.

Casează hotărârile atacate, cu

privire la greșita aplicare a art. 37 lit. a) C. pen.

Înlătură aplicarea art. 37 lit. a)

și art. 61 C. pen. și sporul de 5 luni închisoare, în final inculpatul P.N.

având de executat pedeapsa de 6 ani și 3 luni închisoare, prin aplicarea art. 37

lit. b) C. pen.

Anulează vechiul mandat de executare

și dispune emiterea unui nou mandat de executare, în baza prezentei decizii.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 20

iunie 2003.