ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2978/2003

Asupra recursului în anulare de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Galați, prin sentința penală nr. 453 din 13 decembrie 2001, rejudecând cauza în fond, după casare, a condamnat, printre alții, pe inculpatul P.N. la 6 ani și 3 luni închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și d), cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 75 lit. c) C. pen. În baza art. 61 alin. (1) din același cod, instanța a revocat restul de pedeapsă rămas neexecutat de un an, 4 luni și 26 zile din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 893 din 29 martie 1999 a Judecătoriei Galați și, potrivit art. 39 alin. (2) și art. 34 lit. b) din cod, a contopit pedeapsa de 6 ani și 3 luni închisoare, stabilită în cauză, cu restul neexecutat de un an 4 luni și 26 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 3 luni închisoare, sporită la 6 ani și 8 luni închisoare.

Totodată, a menținut starea de arest și a scăzut perioadele executate de la 23 octombrie 1998, la 6 martie 2000 și de la 11 iulie 2000, la 13 decembrie 2001. S-a reținut că, în noaptea de 5 iulie 2000, inculpatul împreună cu alte persoane, printre care și un minor, condamnate în cauză, a sustras 186 kg. ceapă în valoare de 744.000 lei de la SC P. SA Șendreni și, fiind surprins de părțile vătămate P.Ș. și B.C., le-a lovit, provocându-le leziuni ce au necesitat 14 – 15 zile, respectiv 17- 18 zile de îngrijiri medicale. Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 149 din 4 aprilie 2002, rămasă definitivă prin nerecurare, a respins ca nefondat apelul inculpatului. Împotriva acestor hotărâri, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, întemeiat pe dispozițiile art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. proc.

pen., susținând că au fost pronunțate cu încălcarea legii deoarece s-a reținut în mod greșit starea de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. Recursul în anulare este întemeiat. Potrivit art. 37 lit. b) C. pen., există recidivă în cazul în care, după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripție a executării unei astfel de pedepse cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an. Pe de altă parte, potrivit art. 61 din același Cod, în cazul liberării condiționate, pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la liberare și până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a săvârșit din nou infracțiunea.

Din actele dosarului rezultă că, prin sentința penală nr. 893 din 29 martie 1999 a Judecătoriei Galați, modificată prin decizia penală nr. 1393 din 15 noiembrie 1999 a Tribunalului Galați, definitivă prin nerecurare, s-a admis cererea condamnatului P.N., s-au contopit pedepsele aplicate prin sentințele penale nr. 94 din 14 februarie 1999 a Tribunalului Militar București; nr. 1155 din 14 aprilie 1995 a Judecătoriei Galați; nr. 2391 din 25 septembrie 1995 a Judecătoriei Galați; nr. 1832 din 29 mai 1997 a Judecătoriei Constanța și nr. 2668 din 1 octombrie 1996 a Judecătoriei Mangalia și s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 8 luni închisoare, sporită la 3 ani închisoare. Totodată, s-a scăzut perioada arestării de la 19 februarie 1996, la 9 septembrie 1997 și de la 23 octombrie 1998, la zi.

Din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul a fost liberat condiționat din executarea acestei pedepse la 6 martie 2002, având un rest neexecutat de 24 zile închisoare. Ca atare, duratei pedepsei de 3 ani închisoare s-a împlinit la 1 aprilie 2000, interval în care inculpatul nu a săvârșit nici o infracțiune, astfel că pedeapsa se consideră executată. Cum noua infracțiune dedusă judecății a fost săvârșită la 5 iulie 2000, inculpatul se afla în stare de recidivă postexecutorie, iar nu recidivă postcondamnatorie cum greșit au reținut instanțele. În consecință, recursul în anulare va fi admis, iar hotărârile vor fi casate cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen.

Ca atare, se va înlătura aplicarea art. 37 lit. a) și art. 61 C. pen., precum și sporul de 5 luni închisoare, inculpatul P.N. având de executat pedeapsa de 6 ani și 3 luni închisoare, prin reținerea dispozițiilor art. 37 lit. b) din același cod. Totodată, se va anula vechiul mandat de executare a pedepsei și se va emite un nou mandat corespunzător acestei decizii. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva sentinței penale nr. 453 din 13 decembrie 2001 a Tribunalului Galați și deciziei penale nr. 149 din 4 aprilie 2002 a Curții de Apel Galați, privind pe inculpatul P.N. Casează hotărârile atacate, cu privire la greșita aplicare a art. 37 lit. a) C. pen. Înlătură aplicarea art. 37 lit. a) și art. 61 C. pen. și sporul de 5 luni închisoare, în final inculpatul P.N. având de executat pedeapsa de 6 ani și 3 luni închisoare, prin aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. Anulează vechiul mandat de executare și dispune emiterea unui nou mandat de executare, în baza prezentei decizii.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 20 iunie 2003.