ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2653/2010

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 22 ianuarie 2009, P.E., prin mandatar Liga Democratică pentru Dreptate din România din cadrul Federației Democratice pentru apărarea Drepturilor Omului și Integrare Euro-Atlantică a formulat „contestație în anulare trimisă procedural sub nr. 5045 din 18 decembrie 2008" în dosarul nr. 32396/3/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, precizând că se află sub incidența Legii nr. 10/2001. A arătat că Primăria municipiului București nu s-a conformat dispozițiilor instanței de fond și de apel de a emite o dispoziție motivată, iar Înalta Curte a casat hotărârile de la fond și apel, favorizând nesoluționarea dosarului cauzei.

La termenul din 21 ianuarie 2010, Înalta Curte, constatând că petenta nu s-a conformat obligațiilor stabilite de instanță la două termene consecutive de a preciza natura cererii formulate, a dispus suspendarea judecății, conform art. 155 1 C. proc. civ. La 6 martie 2010, Liga Democratică pentru Dreptate din România din cadrul Federației Democratice pentru apărarea Drepturilor Omului și Integrare Euro-Atlantică, în numele petentei, a solicitat repunerea pe rol a cauzei și a arătat că a formulat contestație în anulare împotriva deciziei pronunțată de Înalta Curte în dosarul nr. 32396/3/2006. Contestația nu a fost motivată nici prin cererea introductivă și nici prin cererea de repunere pe rol, ceea ce este de natură a atrage inadmisibilitatea acesteia.

Astfel, potrivit art. 317 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când procedura de citare a părții nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legale sau când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, iar potrivit art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-1 numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. Prin urmare, contestația în anulare este deschisă exclusiv pentru situațiile reglementate de cele două texte de lege și nu pentru alte motive, prin care se solicită reformarea hotărârii, posibilă doar în recurs sau pentru cereri noi, care nu au făcut obiectul judecății.

In cauză, contestatoarea nu a indicat nici unul din motivele de contestație în anulare posibile conform art. 317 și art. 318 C. proc. civ., exprimându-și doar în termeni vagi nemulțumirea față de hotărârea instanței supreme. Cum simplele nemulțumiri, neargumentate juridic, nu pot constitui motiv de contestație în anulare de drept comun sau specială, cererea formulată de P.E., prin mandatar Liga Democratică pentru Dreptate din România din cadrul Federației Democratice pentru Apărarea Drepturilor Omului și Integrare Euro-Atlantică din România, este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea P.E., prin mandatar Liga Democratică pentru Dreptate din România din cadrul Federației Democratice pentru Apărarea Drepturilor Omului și Integrare Euro-Atlantică din România împotriva deciziei nr. 6806 din 10 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 aprilie 2010.