ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2653/2010

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

cauzei constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 22

ianuarie 2009, P.E., prin mandatar Liga Democratică pentru Dreptate din România

din cadrul Federației Democratice pentru apărarea Drepturilor Omului și

Integrare Euro-Atlantică a formulat „contestație în anulare trimisă procedural

sub nr. 5045 din 18 decembrie 2008" în dosarul nr. 32396/3/2006 al Înaltei

Curți de Casație

și Justiție, precizând că

se află sub incidența Legii nr. 10/2001.

A arătat că

Primăria municipiului București nu s-a conformat dispozițiilor instanței de

fond și de apel de a emite o dispoziție motivată, iar Înalta Curte a casat

hotărârile de la fond și apel, favorizând nesoluționarea dosarului cauzei.

La termenul

din 21 ianuarie 2010, Înalta Curte, constatând că petenta nu s-a conformat

obligațiilor stabilite de instanță la două termene consecutive de a preciza

natura cererii formulate, a dispus suspendarea judecății, conform art. 155

1

C. proc. civ.

La 6 martie

2010, Liga Democratică pentru Dreptate din România din cadrul Federației

Democratice pentru apărarea Drepturilor Omului și Integrare Euro-Atlantică, în

numele petentei, a solicitat repunerea pe rol a cauzei și a arătat că a

formulat contestație în anulare împotriva deciziei pronunțată de Înalta Curte

în dosarul nr. 32396/3/2006.

Contestația

nu a fost motivată nici prin cererea

introductivă

și nici prin cererea de repunere pe rol, ceea ce este

de natură a atrage

inadmisibilitatea acesteia.

Astfel,

potrivit art. 317 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu

contestație în anulare atunci când procedura de citare a părții nu a fost

îndeplinită potrivit cerințelor legale sau când hotărârea a fost dată de

judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la

competență, iar potrivit art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de

recurs mai pot fi

atacate cu contestație

când dezlegarea dată este rezultatul unei

greșeli materiale sau când

instanța, respingând recursul sau admițându-1 numai în parte, a omis din

greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Prin urmare, contestația în anulare este deschisă

exclusiv

pentru situațiile reglementate de cele două texte de lege și nu

pentru alte motive, prin care se solicită reformarea hotărârii, posibilă doar

în recurs sau pentru cereri noi, care nu au făcut obiectul judecății.

In cauză,

contestatoarea nu a indicat nici unul din motivele de contestație în anulare

posibile conform art. 317 și art. 318 C. proc. civ., exprimându-și doar în

termeni vagi nemulțumirea față de hotărârea instanței supreme.

Cum simplele nemulțumiri, neargumentate juridic,

nu pot

constitui motiv de contestație în anulare de drept comun sau

specială, cererea formulată de P.E., prin mandatar Liga Democratică pentru

Dreptate din România din cadrul Federației Democratice pentru Apărarea

Drepturilor Omului și Integrare Euro-Atlantică din România, este inadmisibilă

și va fi respinsă ca atare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE

Respinge contestația în anulare

formulată de contestatoarea P.E., prin mandatar Liga Democratică pentru

Dreptate din România din cadrul Federației

Democratice

pentru Apărarea Drepturilor Omului și Integrare

Euro-Atlantică din România împotriva deciziei nr. 6806 din

10 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 29 aprilie 2010.