ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1934/2010

Asupra recursurilor de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Contestatoarea FC P.T. SA București prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, a solicitat în contradictoriu cu intimatele A.V.A.S. București și C.A.S. Timiș, în temeiul dispozițiilor art. 399 C. proc. civ. desființarea executării silite și întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare. În motivarea contestației la executare s-a arătat că la data de 14 septembrie 2009 intimata A.V.A.S. București a dispus poprirea contului bancar al contestatoarei deschis la V.R. SA, sucursala Ștefan cel Mare, pentru suma de 169.631,75 lei în baza ordinului de poprire din 11 iunie 2009. Contestatoarea a arătat că până în anul 2004 a avut sediul în Timișoara, iar în perioada cuprinsă între data înființării și până în anul 2004 nu a avut angajați, astfel că nu putea acumula debite către C.A.S.

Timiș. De altfel, cu ocazia schimbării sediului în București a obținut un certificat de atestare fiscală emis de D.G.F.P. Timiș din care rezultă că societatea nu figura cu obligații de plată către bugetul de stat și contribuții sociale la data de 19 iulie 2004. Prin întâmpinarea depusă la dosar, la data de 7 octombrie 2009, intimata A.V.A.S. București a formulat cerere de chemare în garanție a C.N.A.S. și a C.A.S. Timiș, întemeiată pe dispozițiile art. 60 și urm. C. proc. civ. La termenul din 8 octombrie 2009, contestatoarea și-a precizat cererea de chemare în judecată arătând că înțelege să se judece în contradictoriu și cu intimata C.N.A.S. București. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 161 din 5 noiembrie 2009 a admis contestația la executare formulată de contestatoarea FC P.T.

SA București; a desființat executarea silită efectuată împotriva contestatoarei în baza ordinului de poprire din 11 iunie 2009, dispunând restabilirea situației anterioare înființării popririi; a obligat intimatele la plata sumei de 5.194 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că există două persoane juridice cu date de identificare distincte, respectiv contestatoarea – SC F.C.P.T. SA și asociația non profit FC P.T. Instanța de fond a constatat că în mod greșit s-a pornit de către intimata A.V.A.S. poprirea pentru suma de 169.631,75 lei împotriva contestatoarei, atâta timp cât înscrisurile depuse la dosar arată că persoana juridică debitoare este FC P.T.

S-a mai reținut că, deși intimata A.V.A.S. București a început executarea prin poprire în baza protocolului încheiat la 14 noiembrie 2003, contestatoarea a obținut de la M.F., D.G.F.P. Timiș, un certificat de atestare fiscală din data de 22 aprilie 2004 (ulterior protocolului) în care s-a menționat că FC P.T. SA nu are nicio datorie fiscală, inclusiv contribuții față de bugetul de stat până la 19 iulie 2004. Astfel că, în conformitate cu prevederile art. 399 și urm.C. proc. civ. instanța de apel a dispus desființarea executării silite efectuate împotriva contestatoarei în baza ordinului de poprire din 11 iunie 2009 precum și restabilirea situației anterioare înființării popririi, având în vedere dispozițiile art. 4041 alin. (1) și art. 4042 alin. (1) C. proc.

civ. Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., instanța de apel a reținut culpa procesuală a intimatelor obligându-le pe acestea la plata sumei de 5.194 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs chemata în garanție C.N.A.S. București și intimatele A.V.A.S. București și C.A.S. Timiș. 1. Recurenta chemată în garanție C.N.A.S. București și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare. Recurenta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, respectiv a calității de chemat în garanție, întrucât în conformitate cu dispozițiile art. 1 din O.U.G.

nr. 95/2003 a cesionat creanțele bugetare restante, existente în evidențele contabile la data de 30 iunie 2003, pentru care a deținut titlu de creanță, către A.V.A.S. București în vederea recuperării acestora în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 51/1998. Astfel că, sentința recurată nu-i poate fi opozabilă, întrucât C.N.A.S. nu mai are competența legală de urmărire a colectării creanțelor debitorilor care au beneficiat de înlesnire de plată. 2. Prin recursul declarat, recurenta intimată A.V.A.S. București, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8, 9 și art. 3041 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii contestației la executare, ca nefondată.

În dezvoltarea recursului său, recurenta apreciază că între FC P.T. și SC F.C.P.T. SA este evidentă conexiunea în sensul că prin preluarea patrimoniului net al asociației, societatea comercială a preluat și obligațiile de plată ale acesteia. Cu privire la aprecierea instanței conform căreia contestatoarea nu are datorii fiscale deoarece acest lucru este evident din certificatul de atestare fiscală emis de D.G.F.P. Timiș, recurenta arată că a fost abilitată prin lege, în limitele prevăzute de O.U.G. nr. 95/2003 să preia de la C.N.A.S. București creanțele bugetare restante către F.N.U.A.S.S. la data de 30 iunie 2003, actualizate până la data predării, iar M.F., prin A.N.A.F., a preluat obligațiile restante ulterioare datei de 30 iunie 2003. În consecință, prin certificatul de atestare fiscală emis de D.G.F.P.

Timiș se identifică numai obligațiile de plată pe care societatea le are către A.N.A.F., fără a se face referire la creanțele preluate de A.V.A.S. 3. Recurenta intimată C.A.S. Timișoara, în temeiul dispozițiilor art. 304 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței comerciale în sensul respingerii contestației. Recurenta susține că nu i se poate reține culpa procesuală și nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, cum eronat s-a pronunțat instanța de fond, întrucât prin protocolul din 14 noiembrie 2003 a cesionat creanțele contestatoarei către intimata A.V.A.S. București care a emis ordinul de poprire din 11 iunie 2009. La data de 12 aprilie 2010, intimata contestatoare a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind temeinică și legală.

1. Înalta Curte, având în vedere că recursurile declarate de chemata în garanție C.N.A.S. București și de intimata C.A.S. Timiș privesc aceeași problematică a lipsei calității procesuale pasive vor fi analizate global urmând a fi admise pentru următoarele considerente: În conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 95/2003, modificată și completată C.N.A.S., C.A.S. Timiș și A.V.A.S. București au încheiat protocolul din 14 noiembrie 2003 având ca obiect preluarea de către A.V.A.S. a unor creanțe bugetare în vederea încasării și virării lor la F.N.U.A.S.S. Se constată că poprirea conturilor contestatoarei s-a dispus de către intimata A.V.A.S. București, în baza prevederilor O.U.G. nr. 51/1998, republicată, având în vedere că dispozițiile O.U.G.

nr. 95/2003 reglementează cesiunea creanțelor bugetare restante, existente în evidențele contabile ale C.N.A.S. la 30 iunie 2003 pentru care creditorul deține titluri de creanță sau titluri executorii legal constituite urmând a fi recuperate de către A.V.A.S. Astfel că, începând cu data transferului prin protocol a creanței bugetare datorate F.N.U.A.S.S., atât C.N.A.S. București cât și C.A.S. Timiș nu mai au competența legală de urmărire a colectării creanțelor debitorilor care au beneficiat de înlesnire la plată; această competență revenindu-i intimatei A.V.A.S. București. Față de aceste precizări prealabile, se constată că instanța de fond în mod eronat a reținut culpa procesuală a C.N.A.S.

București și C.A.S. Timiș, obligându-le pe acestea alături de intimata A.V.A.S. București să plătească contestatoarei suma de 5.194 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, având în vedere că acestea au cesionat creanțele contestatoarei către A.V.A.S. București conform anexei la protocolul din 14 noiembrie 2003, iar ordinul de poprire din 11 iunie 2009 a fost emis de intimata A.V.A.S. și nu de intimata C.A.S. Timiș și chemata în garanție C.N.A.S. București. 2. Recursul declarat de A.V.A.S. București urmează a fi admis pentru considerentele ce urmează: Prealabil analizării motivelor de recurs invocate, se impune precizarea că recursurile de față fiind declarate împotriva unei sentințe care, potrivit legii, nu este supusă apelului, potrivit art. 3041 C. proc.

civ., motivele de nelegalitate nu sunt limitate la cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., instanța putând analiza cauza sub toate aspectele. Astfel, se apreciază că instanța de fond în mod eronat a constatat că s-a pornit în mod greșit de către A.V.A.S. poprirea pentru suma de 169.631,75 lei împotriva contestatoarei având în vedere că din înscrisurile la dosar a rezultat că debitoare este FC P.T. Înalta Curte, reține că prin ordinul de poprire din 11 iunie 2009, intimata A.V.A.S. București a blocat conturile contestatoarei FC P.T. SA în vederea recuperării creanței preluate prin protocolul de transfer din 14 noiembrie 2003 având în vedere că aceasta nu a înțeles să o achite de bună voie. Potrivit Actului Constitutiv al SC F.C.P.T.

SA societatea a preluat întregul patrimoniu social al Asociației F.C.P.T. care s-a reorganizat în această formă juridică, conform Legii nr. 69/2000, confuziunea dintre cele două persoane jurdice fiind astfel evidentă și sub aspectul identificării reale a societății debitoare în cauză. Potrivit art. 32 alin. (1) din Legea nr. 69/2000 privind educația fizică și sportul „capitalul social inițial al cluburilor sportive profesioniste, constituite ca societăți comerciale sportive pe acțiuni prin reorganizarea actualelor cluburi sportive, va fi format din totalitatea patrimoniului net dobândit legal și existent la data constituirii societății comerciale sportive pe acțiuni, precum și prin aport în natura și în numerar”.

Mai mult decât atât, se observă că, contestatoarea SC F.C.P.T. SA cu sediul în București, sector 1, înregistrată la data de 13 septembrie 2004, s-a prevalat de certificatul de atestare fiscală eliberat de către D.G.F.P. Timiș, ca urmare a cererii din data de 22 aprilie 2004, prin care se arată în mod imperativ că SC S.F.C.P.T. SA nu figurează cu obligații de plată către bugetul de stat și contribuții sociale, precum și accesoriile acestora la data de 19 iulie 2004. Față de cele arătate, se constată că, contestatoarea fiind înregistrată la data de 13 septembrie 2004 la O.R.C. de pe lângă Tribunalul București, nu dispunea de nicio prevedere legală în vederea obținerii unui certificat de atestare fiscală de la D.G.F.P.

Timiș al unei alte societăți, astfel cum pretinde contestatoarea, cu aceeași denumire și același CUI dar cu sediul în Timișoara. Mai mult decât atât, M.F.P., A.N.A.F., a preluat obligațiile restante ulterioare datei de 30 iunie 2003, iar prin certificatul de atestare se identifică obligațiile de plată pe care societatea le are către A.N.A.F., fără a se face referire la creanțele preluate de către A.V.A.S. Față de cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursurile chematei în garanție C.N.A.S. București, precum și a intimatelor A.V.A.S. București și C.A.S. Timiș urmând a modifica sentința recurată în sensul că va respinge contestația la executare și va admite excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a intimatei C.A.S.

Timiș și a chematei în garanție C.N.A.S. București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de chemata în garanție C.N.A.S. București și de intimatele A.V.A.S. București și C.A.S. Timiș împotriva sentinței nr. 161 din 5 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Modifică sentința recurată în sensul că respinge contestația la executare și admite excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a intimatei C.A.S. Timiș și a chematei în garanție C.N.A.S. București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2010.