ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1934/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1934/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de

față,

Din examinarea lucrărilor din

dosar constată următoarele:

Contestatoarea FC P.T. SA București prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția

a VI-a comercială, a solicitat în contradictoriu cu intimatele A.V.A.S.

București și C.A.S. Timiș, în temeiul dispozițiilor art. 399

C. proc. civ. desființarea executării silite și întoarcerea

executării prin restabilirea situației anterioare.

În motivarea contestației la

executare s-a arătat că la data de 14 septembrie 2009 intimata A.V.A.S.

București a dispus poprirea contului bancar al contestatoarei deschis la V.R.

SA, sucursala Ștefan cel Mare, pentru suma de 169.631,75 lei în baza ordinului

de poprire din 11 iunie 2009. Contestatoarea a arătat că până în

anul 2004 a avut sediul în Timișoara, iar în perioada cuprinsă între

data înființării și până în anul 2004 nu a avut

angajați, astfel că nu putea acumula debite către C.A.S.

Timiș. De altfel, cu ocazia schimbării sediului în București a

obținut un certificat de atestare fiscală emis de D.G.F.P. Timiș

din care rezultă că societatea nu figura cu obligații de

plată către bugetul de stat și contribuții sociale la data

de 19 iulie 2004.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar, la data de 7 octombrie 2009, intimata A.V.A.S. București a formulat

cerere de chemare în garanție a C.N.A.S. și a C.A.S. Timiș,

întemeiată pe dispozițiile art. 60 și urm. C. proc. civ.

La termenul din 8 octombrie 2009,

contestatoarea și-a precizat cererea de chemare în judecată

arătând că înțelege să se judece în contradictoriu și

cu intimata C.N.A.S. București.

Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 161 din 5

noiembrie 2009 a admis contestația la executare formulată de

contestatoarea FC P.T. SA București; a desființat executarea

silită efectuată împotriva contestatoarei în baza ordinului de poprire

din 11 iunie 2009, dispunând restabilirea situației anterioare

înființării popririi; a obligat intimatele la plata sumei de 5.194

lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că există două

persoane juridice cu date de identificare distincte, respectiv contestatoarea –

SC F.C.P.T. SA și asociația non profit FC P.T.

Instanța de fond a constatat

că în mod greșit s-a pornit de către intimata A.V.A.S. poprirea

pentru suma de 169.631,75 lei împotriva contestatoarei, atâta timp cât

înscrisurile depuse la dosar arată că persoana juridică

debitoare este FC P.T.

S-a mai reținut că,

deși intimata A.V.A.S. București a început executarea prin poprire în

baza protocolului încheiat la 14 noiembrie 2003, contestatoarea a obținut

de la M.F., D.G.F.P. Timiș, un certificat de atestare fiscală din

data de 22 aprilie 2004 (ulterior protocolului) în care s-a menționat

că FC P.T. SA nu are nicio datorie fiscală, inclusiv contribuții

față de bugetul de stat până la 19 iulie 2004.

Astfel că, în conformitate cu

prevederile art. 399 și urm.C. proc. civ. instanța de apel a dispus

desființarea executării silite efectuate împotriva contestatoarei în

baza ordinului de poprire din 11 iunie 2009 precum și restabilirea

situației anterioare înființării popririi, având în vedere

dispozițiile art. 4041 alin. (1) și art. 4042 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, în temeiul

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., instanța de apel a reținut

culpa procesuală a intimatelor obligându-le pe acestea la plata sumei de

5.194 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au

declarat recurs chemata în garanție C.N.A.S. București și

intimatele A.V.A.S. București și C.A.S. Timiș.

garanție C.N.A.S. București și-a întemeiat recursul pe dispozițiile

art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului,

casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recurenta a invocat excepția

lipsei calității procesuale pasive a sa, respectiv a

calității de chemat în garanție, întrucât în conformitate cu

dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 95/2003 a cesionat creanțele

bugetare restante, existente în evidențele contabile la data de 30 iunie

2003, pentru care a deținut titlu de creanță, către A.V.A.S.

București în vederea recuperării acestora în conformitate cu

prevederile O.U.G. nr. 51/1998. Astfel că, sentința recurată

nu-i poate fi opozabilă, întrucât C.N.A.S. nu mai are competența

legală de urmărire a colectării creanțelor debitorilor care

au beneficiat de înlesnire de plată.

intimată A.V.A.S. București, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.

7, 8, 9 și art. 3041 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului,

modificarea sentinței recurate în sensul respingerii contestației la

executare, ca nefondată.

În dezvoltarea recursului său,

recurenta apreciază că între FC P.T. și SC F.C.P.T. SA este

evidentă conexiunea în sensul că prin preluarea patrimoniului net al

asociației, societatea comercială a preluat și obligațiile

de plată ale acesteia.

Cu privire la aprecierea

instanței conform căreia contestatoarea nu are datorii fiscale

deoarece acest lucru este evident din certificatul de atestare fiscală

emis de D.G.F.P. Timiș, recurenta arată că a fost abilitată

prin lege, în limitele prevăzute de O.U.G. nr. 95/2003 să preia de la

C.N.A.S. București creanțele bugetare restante către F.N.U.A.S.S.

la data de 30 iunie 2003, actualizate până la data predării, iar M.F.,

prin A.N.A.F., a preluat obligațiile restante ulterioare datei de 30 iunie

de D.G.F.P. Timiș se identifică numai obligațiile de plată

pe care societatea le are către A.N.A.F., fără a se face

referire la creanțele preluate de A.V.A.S.

Timișoara, în temeiul dispozițiilor art. 304 C. proc. civ. a

solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței comerciale în sensul

respingerii contestației.

Recurenta susține că nu i

se poate reține culpa procesuală și nu poate fi obligată la

plata cheltuielilor de judecată, cum eronat s-a pronunțat

instanța de fond, întrucât prin protocolul din 14 noiembrie 2003 a

cesionat creanțele contestatoarei către intimata A.V.A.S.

București care a emis ordinul de poprire din 11 iunie 2009.

La data de 12 aprilie 2010, intimata

contestatoare a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea

recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind

temeinică și legală.

că recursurile declarate de chemata în garanție C.N.A.S.

București și de intimata C.A.S. Timiș privesc aceeași

problematică a lipsei calității procesuale pasive vor fi

analizate global urmând a fi admise pentru următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile O.U.G.

nr. 95/2003, modificată și completată C.N.A.S., C.A.S.

Timiș și A.V.A.S. București au încheiat protocolul din 14

noiembrie 2003 având ca obiect preluarea de către A.V.A.S. a unor

creanțe bugetare în vederea încasării și virării lor la F.N.U.A.S.S.

Se constată că poprirea

conturilor contestatoarei s-a dispus de către intimata A.V.A.S. București,

în baza prevederilor O.U.G. nr. 51/1998, republicată, având în vedere

că dispozițiile O.U.G. nr. 95/2003 reglementează cesiunea

creanțelor bugetare restante, existente în evidențele contabile ale C.N.A.S.

la 30 iunie 2003 pentru care creditorul deține titluri de

creanță sau titluri executorii legal constituite urmând a fi

recuperate de către A.V.A.S.

Astfel că, începând cu data

transferului prin protocol a creanței bugetare datorate F.N.U.A.S.S., atât

C.N.A.S. București cât și C.A.S. Timiș nu mai au competența

legală de urmărire a colectării creanțelor debitorilor care

au beneficiat de înlesnire la plată; această competență

revenindu-i intimatei A.V.A.S. București.

Față de aceste

precizări prealabile, se constată că instanța de fond în

mod eronat a reținut culpa procesuală a C.N.A.S. București

și C.A.S. Timiș, obligându-le pe acestea alături de intimata A.V.A.S.

București să plătească contestatoarei suma de 5.194 lei cu

titlu de cheltuieli de judecată, având în vedere că acestea au

cesionat creanțele contestatoarei către A.V.A.S. București

conform anexei la protocolul din 14 noiembrie 2003, iar ordinul de poprire din

11 iunie 2009 a fost emis de intimata A.V.A.S. și nu de intimata C.A.S. Timiș

și chemata în garanție C.N.A.S. București.

București urmează a fi admis pentru considerentele ce urmează:

Prealabil analizării motivelor

de recurs invocate, se impune precizarea că recursurile de față

fiind declarate împotriva unei sentințe care, potrivit legii, nu este

supusă apelului, potrivit art. 3041 C. proc. civ., motivele de

nelegalitate nu sunt limitate la cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.,

instanța putând analiza cauza sub toate aspectele.

Astfel, se apreciază că

instanța de fond în mod eronat a constatat că s-a pornit în mod

greșit de către A.V.A.S. poprirea pentru suma de 169.631,75 lei

împotriva contestatoarei având în vedere că din înscrisurile la dosar a

rezultat că debitoare este FC P.T.

Înalta Curte, reține că

prin ordinul de poprire din 11 iunie 2009, intimata A.V.A.S. București a

blocat conturile contestatoarei FC P.T. SA în vederea recuperării

creanței preluate prin protocolul de transfer din 14 noiembrie 2003 având

în vedere că aceasta nu a înțeles să o achite de bună voie.

Potrivit Actului Constitutiv al SC

F.C.P.T. SA societatea a preluat întregul patrimoniu social al Asociației F.C.P.T.

care s-a reorganizat în această formă juridică, conform Legii nr.

69/2000, confuziunea dintre cele două persoane jurdice fiind astfel

evidentă și sub aspectul identificării reale a

societății debitoare în cauză.

Potrivit art. 32 alin. (1) din Legea

nr. 69/2000 privind educația fizică și sportul „capitalul social

inițial al cluburilor sportive profesioniste, constituite ca

societăți comerciale sportive pe acțiuni prin reorganizarea

actualelor cluburi sportive, va fi format din totalitatea patrimoniului net

dobândit legal și existent la data constituirii societății

comerciale sportive pe acțiuni, precum și prin aport în natura

și în numerar”.

Mai mult decât atât, se observă

că, contestatoarea SC F.C.P.T. SA cu sediul în București, sector 1,

înregistrată la data de 13 septembrie 2004, s-a prevalat de certificatul

de atestare fiscală eliberat de către D.G.F.P. Timiș, ca urmare

a cererii din data de 22 aprilie 2004, prin care se arată în mod imperativ

că SC S.F.C.P.T. SA nu figurează cu obligații de plată

către bugetul de stat și contribuții sociale, precum și

accesoriile acestora la data de 19 iulie 2004.

Față de cele arătate,

se constată că, contestatoarea fiind înregistrată la data de 13

septembrie 2004 la O.R.C. de pe lângă Tribunalul București, nu

dispunea de nicio prevedere legală în vederea obținerii unui

certificat de atestare fiscală de la D.G.F.P. Timiș al unei alte

societăți, astfel cum pretinde contestatoarea, cu aceeași

denumire și același CUI dar cu sediul în Timișoara.

Mai mult decât atât, M.F.P., A.N.A.F.,

a preluat obligațiile restante ulterioare datei de 30 iunie 2003, iar prin

certificatul de atestare se identifică obligațiile de plată pe

care societatea le are către A.N.A.F., fără a se face referire

la creanțele preluate de către A.V.A.S.

Față de cele ce preced,

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ.,

va admite recursurile chematei în garanție C.N.A.S. București, precum

și a intimatelor A.V.A.S. București și C.A.S. Timiș urmând

a modifica sentința recurată în sensul că va respinge

contestația la executare și va admite excepțiile privind lipsa

calității procesuale pasive a intimatei C.A.S. Timiș și a

chematei în garanție C.N.A.S. București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

chemata în garanție C.N.A.S. București și de intimatele A.V.A.S.

București și C.A.S. Timiș împotriva sentinței nr. 161 din 5

noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a

comercială.

Modifică sentința

recurată în sensul că respinge contestația la executare și

admite excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a

intimatei C.A.S. Timiș și a chematei în garanție C.N.A.S.

București.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 26 mai 2010.