ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1194/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la nr. 6303/121/2008 reclamanta SC I. SA Brăila a chemat în judecată pe pârâta SC S. SA pentru a se dispune prin hotărâre judecătorească constatarea nulității absolute a contractului de prestații de mijloace mecanizate, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința comercială nr. 3263/2008 din 25 noiembrie 2008 Tribunalul Brăila, secția comercială maritimă și fluvială și de contencios administrativ, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC I. SA Brăila în contradictoriu cu pârâta SC S. SA Galați. Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că acțiunea nu este formulată potrivit art. 112 pct. 3 C. proc.

civ., neindicându-se toate actele ulterioare încheiate în baza contractului; că reclamanta pretinde că a dovedit proprietatea utilajelor care în realitate i-au fost închiriate de pârâtă prin contract; nu este indicată sau descrisă în mod concret nicio cauză de nulitate a acestui act juridic. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC I. SA Brăila și prin decizia nr. 80/A din 9 octombrie 2009 Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, a admis apelul, a schimbat sentința nr. 3263 din 25 noiembrie 2008 a Tribunalului Galați în sensul că a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută a contractului.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele considerente: Părțile au încheiat contractul de prestații cu mijloace de mecanizare pentru construcții din 1991, necesare pentru descărcare de utilaje în depozitul și rampa gării în anul 1991. Obiectul contractului privește prestații de mijloace mecanizate pe bază de tarife și a prețurilor de deviz pentru construcții. S-a considerat că nu sunt precizate în conținutul contractului, în ce constau acele prestații, nu rezultă termenul în care trebuie realizate, prețul acestora și valoarea totală a contractului, cum era legal. Intimata nu a cerut apelantei plata prestației sale un mare număr de ani, care de altfel nici nu a fost stabilită cum era corect în realizarea efectivă a contractului în discuție.

Contractul atacat se referă la mijloace fixe care nu erau necesare apelantei și apare lipsit de logică ca apelanta să vândă pârâtei cele două utilaje (macarale) în anul 1991 și ulterior în același an să le închirieze de la aceasta. Potrivit dispozițiilor art. 948 pct. 4 C. civ. una din condițiile esențiale pentru validitatea convenției încheiate de părți este „o cauză licită” în timp ce potrivit dispozițiilor art. 966 C. civ., obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu produce vreun efect. Această dispoziție legală imperativă nu lasă nici un echivoc asupra necesității ca orice act juridic să se întemeieze pe o cauză - un scop, care trebuie să fie reală, licită și morală.

Prin urmare inexistența cauzei ori caracterul ei fals, ilicit sau imoral desființează decisiv actul juridic și atrage evident sancțiunea cea mai severă a nulității absolute. Din probele analizate a rezultat că motivul determinant la încheierea actului juridic ca element subiectiv al contractului, era de natură să nesocotească normele imperative de conviețuire socială care prevăd că obligațiile asumate de părți trebuie să fie respectate și că drepturile subiective trebuie executate cu bună credință, ceea ce s-a nesocotit în totalitate în cauza de față, cu consecința sancționării cu nulitatea absolută a contractului de prestări servicii. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC S. SA Galați invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii ca nefondat a apelului reclamantei, menținând sentința comercială nr. 3263/2008 pronunțată de Tribunalul Galați, cu cheltuieli de judecată. În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susținut, în esență, următoarele: - Cu privire la nesocotirea cadrului procesual trebuia observat că reclamanta solicitase prin acțiune „constatarea nulității absolute a contractului de prestări servicii, de mijloace mecanizate încheiate între părți, contractul ca și a tuturor actelor ulterioare încheiate pe baza acestui contract” și că prin întâmpinarea depusă la termenul din 30 octombrie 2008 la instanța de fond a apreciat că se impune ca reclamanta să precizeze potrivit art. 112 pct. 3 C. proc.

civ. care sunt „toate actele ulterioare încheiate în baza contractului” întrucât neindicarea în concret a acestora conduce atât la imposibilitatea aprecierii dovezilor necesare, cât și corelativ formulării apărărilor în combaterea acestora de către pârâtă. - Având în vedere efectul devolutiv al apelului consacrat de dispozițiile art. 295 C. proc. civ., această obligație a reclamantei devenea din nou actuală, iar îndeplinirea ei trebuia observată. - Instanța de apel trecând peste această cerință de natură procesuală, a pronunțat o hotărâre în dezacord cu cererea cu care chiar reclamanta o investise. - Referitor la pretinsa nulitate absolută a contractului s-a susținut că a dovedit în apărare, exclusiv prin înscrisuri că cele două utilaje au devenit proprietatea societății recurente în baza H.G.

nr. 1303/1990. - Că prin emiterea H.G. nr. 1303/1990 și pe baza acesteia a Protocolului de predare – primire a patrimoniului SC S. SA, cele două macarale, respectiv cea cu șenile și cea pe șenile care apar înscrise în acest protocol, au devenit proprietatea SC S. SA și în exercitarea dreptului de dispoziție care revine proprietarului a fost încheiat contractul din 26 martie 1991. - Acest act juridic cuprinde toate elementele necesare atât pentru stabilirea obiectului sau prestațiilor reciproce la care se obligau părțile semnatare cât și durata de valabilitate, adică toate elementele necesare și suficiente existenței sale valabile, încât toate considerentele instanței de apel cu privire la inexistența cauzei încheierii acestuia, sau a caracterului ei fals, neavând niciun suport real.

Intimata SC I. SA Brăila a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi reținut având în vedere că obiectul cererii s-a fundamentat pe raportul juridic născut ca urmare a încheierii contractului de prestații de mijloace mecanizate, iar instanța s-a pronunțat în raport de acesta neschimbând natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Instanța a făcut o corectă calificare a actului juridic dedus judecății și a soluționat în mod legal și temeinic cererea reclamantei, reținând nulitatea absolută a acestuia. Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat. Instanța de apel a respectat limitele investirii și cadrul procesual precizat prin cererea de apel, în conformitate cu prevederile art. 129 alin. (6) și art. 295 alin. (1) C. proc. civ. Instanța de apel avea a se pronunța asupra nulității absolute a contractului de prestații de mijloace mecanizate pe lipsa cauzei, temei pe care instanța de apel l-a avut în vedere. Cauza sau scopul este acel element al actului juridic civil care constă în obiectul urmărit la încheierea unui asemenea act.

În literatura de specialitate se admite, în general, că în structura cauzei actului juridic civil intră două elemente: scopul imediat și scopul mediat. Scopul imediat – causa proxima – numit și scopul obligației este stabilit pe principalele categorii de acte juridice civile - în contractele sinalagmatice, cauza consimțământului fiecărei părți constă în reprezentarea, adică prefigurarea contraprestației. Scopul mediat – causa remota – numit și scopul actului juridic constă în motivul determinant al încheierii unui act juridic civil; acest motiv se referă fie la însușirile unei prestații, fie la calitățile unei persoane. Prima condiție de valabilitate a cauzei – să existe – este consacrată expres de art. 966 C. civ.

Instanța de apel a apreciat corect că fiind vorba de un contract oneros în situația contractului de prestări servicii de față nu s-a precizat și probat ce lucrări trebuiau executate și în ce timp, prețul acestora și când a fost plătit prețul respectiv, valoarea contractului. Pe de altă s-a reținut că una din macaralele în discuție nu avea un braț pentru a putea fi exploatată, iar intimata nu a cerut plata prestațiilor sale. Concluzionând instanța de apel a reținut corect inexistența cauzei ce atrage nulitatea absolută a contractului de prestări servicii, urmare a faptului că nu există o prefigurare a contraprestației, un motiv determinant la încheierea contractului. În mod întemeiat instanța de apel a reținut că la încheierea contractului s-au nesocotit norme imperative care prevăd că obligațiile asumate de părți trebuie să fie respectate cu bună credință.

Restul criticilor vizează aspecte ce țin de reaprecierea situației de fapt, prin reaprecierea probelor și a concludenței acestora, încât nu sunt susceptibile de a fi încadrate în vreunul din motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. Pentru considerentele expuse în temeiul art. 312 C. proc. civ. urmează a respinge recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC S. SA Galați împotriva deciziei nr. 80A din 9 octombrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2010.