ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1659/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin adresa nr. 129/2009 din data de 13 iulie 2009, înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea la data de 20 iulie 2009, sub nr. 7295/288/2009. Biroul Executorului Judecătoresc „C.S.A." a înaintat spre încuviințarea executării silite titlul executoriu constând în sentința civilă nr. 71 din 16 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 7539/105/2008, definitivă și irevocabilă și învestită cu formulă executorie, prin care debitoarea C.N.C.F.C.F.R. SA, Regionala C.F. București, cu sediul în București, a fost obligată la plata către creditoarea SC F.F.E.E.M.N.

SA, cu sediul în Ploiești, județul Prahova, a sumei de 19.657.874.98 lei. din care 13.479.804.99 lei reprezentând contravaloare energie electrică, iar 6.178.069,99 penalități de întârziere, sumă ce se actualizează în raport de rata inflației la data plății efective. S-a solicitat încuviințarea executării silite prin poprire în mâinile terțului poprit SC C. SRL, cu sediul în Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea. Prin sentința civilă nr. 592 din 04 august 2009 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul nr. 7295/288/2009 s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București, motivat de faptul că Biroul Executorului Judecătoresc „C.S.A." își are sediul în sectorul 4 București.

În urma declinării de competență, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 4 București la data de 26 august 2009, sub nr. 12123/4/2009. La termenul de judecată de la 01 octombrie 2009, instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 4 București. Prin sentința civilă nr. 5258 din 1 octombrie 2009 Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect încuviințarea execuției silite, privind pe creditoarea SC F.F.E.E.M.N. SA; pe debitoarea C.N. C.F.C.F.R. SA, Regionala C.F.R. București, și pe terțul poprit SC C. SRL, în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea. S-a constatat ivit conflictul de competență și s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a se hotărî asupra conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 4 București a reținut următoarele. Potrivit dispoziției art. 373 1 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., a nalizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției invocate, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 373 1 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., astfel cum acest articol a fost modificat prin O.U.G. nr. 42/2009, cererea de încuviințare a executării silite este de competența instanței de executare. Or, conform art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Având în vedere că sediul terțului poprit SC C. SRL se află în Municipiul Râmnicu Vâlcea, unde va avea loc executarea silită, instanța de executare este Judecătoria Râmnicu Vâlcea, acesteia revenindu-i, așadar, competența teritorială de a soluționa prezenta cerere de încuviințare a executării silite.

Articolul de lege invocat de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în motivarea soluției sale de declinare a competenței, respectiv art. 453 alin. (1) C. proc. civ., nu are relevanță în cauză, câtă vreme cu ajutorul acestui articol nu se determină instanța de executare, ci numai executorul judecătoresc competent teritorial în cazul în care forma de executare silită aleasă de creditor este poprirea, fiind vorba de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit. Se observă și faptul că, deși a considerat că în prezenta cauză determinarea instanței competente teritorial se face aplicând prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la cele ale art. 373 alin. (1) C. proc.

civ. [soluție pe care prezenta instanță o consideră ca fiind greșită față de dispozițiile clare ale art. 373 1 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. rap. la cele ale art. 373 alin. (2) C. proc. civ.], Judecătoria Râmnicu Vâlcea nu a fost totuși consecventă criteriului ales, care i-ar fi impus să considere ca fiind competentă teritorial fie Judecătoria sectorului 1 București (în a cărei rază teritorială se află sediul debitorului), fie Judecătoria Râmnicu Vâlcea (în a cărei rază teritorială se află sediul terțului poprit), ci a considerat competentă teritorial Judecătoria sectorului 4 București, în a cărei rază teritorială nu se află sediul nici uneia dintre părțile executării silite (creditor, debitor, terț poprit), ci doar sediul executorului judecătoresc.

Sediul executorului judecătoresc nu are însă relevanță sub aspectul determinării instanței de executare, respectiv a instanței competente teritorial să soluționeze cererile de încuviințare a executării silite, aceasta cu atât mai mult cu cât potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, „competența teritorială a birourilor de executori judecătorești cu sediul în municipiul București se întinde pe tot cuprinsul municipiului", ceea ce înseamnă că, alegând executorul judecătoresc (din unul din cele 6 sectoare ale Municipiul București), creditorul ar putea alege implicit și instanța de executare (judecătoria pe raza căreia se află sediul executorului judecătoresc ales de creditor), ceea ce contravine prevederilor imperative ale art. 373 alin. (2) C. proc.

civ. Așa cum rezultă din dispozițiile art. 373 alin. (1) C. proc. civ., competența executorului judecătoresc se stabilește în raport de judecătoria în a cărei rază urmează a se efectua executarea, iar nu invers, în sensul determinării instanței de executare în funcție de sediul executorului judecătoresc. Face excepție executarea silită prin poprire, când executorul competent teritorial nu se mai determină conform art. 373 alin. (1) C. proc. civ., ci conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ.. menționat mai sus, în acest caz instanță de executare rămânând însă tot judecătoria în a cărei rază urmează a se efectua executarea, respectiv judecătoria de la domiciliul sau sediul terțului poprit. Asupra conflictului negativ de competență ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Dispozițiile art. 373 1 alin. (1) teza a II – a C. proc.

civ. (modificat prin O.U.G. nr. 42/2009), prevăd în favoarea instanței de executare competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite. Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Această competență teritorială prevăzută de textul de lege suscitat este o competență absolută, ce nu poate fi înlăturată conform art. 159 pct. 3 C. proc. civ. În speța supusă judecății, deoarece sediul terțului poprit SC C. SRL se află în municipiul Râmnicu Vâlcea, unde va avea loc executarea silită, instanța de executare este Judecătoria Râmnicu Vâlcea, acesteia revenindu-i competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite.

Pentru aceste considerente, în baza art. 22 C. proc. civ. se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2010 .