ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1659/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin adresa nr. 129/2009 din data de 13 iulie 2009, înregistrată pe

rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea la data de 20 iulie 2009, sub nr.

7295/288/2009. Biroul Executorului Judecătoresc „C.S.A." a înaintat spre

încuviințarea executării silite titlul executoriu constând în sentința civilă

nr. 71 din 16 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția comercială

și de contencios administrativ, în dosarul nr. 7539/105/2008, definitivă și

irevocabilă și învestită cu formulă executorie, prin care debitoarea C.N.C.F.C.F.R.

SA, Regionala C.F. București, cu sediul în București, a fost obligată la plata

către creditoarea SC F.F.E.E.M.N. SA, cu sediul în Ploiești, județul Prahova, a

sumei de 19.657.874.98 lei. din care 13.479.804.99 lei reprezentând contravaloare

energie electrică, iar 6.178.069,99 penalități de întârziere, sumă ce se

actualizează în raport de rata inflației la data plății efective.

S-a solicitat încuviințarea executării silite prin poprire în mâinile

terțului poprit SC C. SRL, cu sediul în Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea.

Prin sentința civilă nr. 592 din 04 august 2009 pronunțată de

Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul nr. 7295/288/2009 s-a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București, motivat

de faptul că Biroul Executorului Judecătoresc „C.S.A." își are sediul în

sectorul 4 București.

În urma declinării de competență, cauza a fost înregistrată pe rolul

Judecătoriei sectorului 4 București la data de 26 august 2009,

sub nr. 12123/4/2009.

La termenul de judecată de la 01 octombrie 2009, instanța a invocat excepția

necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 4 București.

Prin sentința civilă nr. 5258 din 1 octombrie 2009 Judecătoria

Sectorului 4 București a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat

competența de soluționare a cauzei, având ca obiect încuviințarea execuției

silite, privind pe creditoarea SC F.F.E.E.M.N. SA; pe debitoarea C.N. C.F.C.F.R.

SA, Regionala C.F.R. București, și pe terțul poprit SC C. SRL, în favoarea Judecătoriei

Râmnicu Vâlcea.

S-a constatat ivit conflictul de competență și s-a dispus înaintarea

dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a se hotărî asupra

conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 4 București a reținut

următoarele.

Potrivit dispoziției art. 373

1

alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., a

nalizând

actele și lucrările dosarului prin prisma excepției invocate,

instanța a reținut că,

potrivit dispozițiilor art. 373

1

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.,

astfel cum acest articol a fost modificat prin O.U.G. nr. 42/2009, cererea de

încuviințare a executării silite este de competența instanței de executare. Or,

conform art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanța de executare este

judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor

în care legea dispune altfel.

Având în vedere că sediul terțului poprit SC C. SRL se află în

Municipiul Râmnicu Vâlcea, unde va avea loc executarea silită, instanța de

executare este Judecătoria Râmnicu Vâlcea, acesteia revenindu-i, așadar,

competența teritorială de a soluționa prezenta cerere de încuviințare a

executării silite.

Articolul de lege invocat de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în motivarea

soluției sale de declinare a competenței, respectiv art. 453 alin. (1) C. proc.

civ., nu are relevanță în cauză, câtă vreme cu ajutorul acestui articol nu se

determină instanța de executare, ci numai executorul judecătoresc competent

teritorial în cazul în care forma de executare silită aleasă de creditor este

poprirea, fiind vorba de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul

debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit. Se observă și

faptul că, deși a considerat că în prezenta cauză determinarea instanței

competente teritorial se face aplicând prevederile art. 453 alin. (1) C. proc.

civ. cu referire la cele ale art. 373 alin. (1) C. proc. civ. [soluție pe care

prezenta instanță o consideră ca fiind greșită față de dispozițiile clare ale

art. 373

1

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. rap. la cele ale art. 373

alin. (2) C. proc. civ.], Judecătoria Râmnicu Vâlcea nu a fost totuși

consecventă criteriului ales, care i-ar fi impus să considere ca fiind

competentă teritorial fie Judecătoria sectorului 1 București (în a cărei rază

teritorială se află sediul debitorului), fie Judecătoria Râmnicu Vâlcea (în a

cărei rază teritorială se află sediul terțului poprit), ci a considerat competentă

teritorial Judecătoria sectorului 4 București, în a cărei rază teritorială nu

se află sediul nici uneia dintre părțile executării silite (creditor, debitor,

terț poprit), ci doar sediul executorului judecătoresc.

Sediul executorului judecătoresc nu are însă relevanță sub aspectul

determinării instanței de executare, respectiv a instanței competente

teritorial să soluționeze cererile de încuviințare a executării silite, aceasta

cu atât mai mult cu cât potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 188/2000 privind

executorii judecătorești, „competența teritorială a birourilor de executori

judecătorești cu sediul în municipiul București se întinde pe tot cuprinsul

municipiului", ceea ce înseamnă că, alegând executorul judecătoresc (din

unul din cele 6 sectoare ale Municipiul București), creditorul ar putea alege

implicit și instanța de executare (judecătoria pe raza căreia se află sediul

executorului judecătoresc ales de creditor), ceea ce contravine prevederilor

imperative ale art. 373 alin. (2) C. proc. civ.

Așa cum rezultă din dispozițiile art. 373 alin. (1) C. proc. civ.,

competența executorului judecătoresc se stabilește în raport de judecătoria în

a cărei rază urmează a se efectua executarea, iar nu invers, în sensul

determinării instanței de executare în funcție de sediul executorului

judecătoresc. Face excepție executarea silită prin poprire, când executorul

competent teritorial nu se mai determină conform art. 373 alin. (1) C. proc.

civ., ci conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ.. menționat mai sus, în acest

caz instanță de executare rămânând însă tot judecătoria în a cărei rază urmează

a se efectua executarea, respectiv judecătoria de la domiciliul sau sediul

terțului poprit.

Asupra

conflictului negativ de competență ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție

reține următoarele:

Dispozițiile art. 373

1

alin. (1) teza a II – a C. proc. civ.

(modificat prin O.U.G. nr. 42/2009), prevăd în favoarea instanței de executare

competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite.

Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se face

executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Această competență teritorială prevăzută de textul de lege suscitat este

o competență absolută, ce nu poate fi înlăturată conform art. 159 pct. 3 C.

proc. civ.

În speța supusă judecății, deoarece sediul terțului poprit SC C. SRL se

află în municipiul Râmnicu Vâlcea, unde va avea loc executarea silită, instanța

de executare este Judecătoria Râmnicu Vâlcea, acesteia revenindu-i competența

de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite.

Pentru aceste considerente, în baza art. 22 C. proc. civ. se va stabili

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

11 martie 2010

.