ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3249/2010

Deliberând asupra contestației în

anulare de față, reține următoarele:

Prin decizia comercială nr. 607 din 16

februarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul pârâtei

modificând decizia atacată în sensul că a admis apelul pârâtei și a schimbat în

parte sentința apelată, admițând în parte acțiunea precizată de reclamantă și

obligând pârâta la plata sumei de 194.646 lei cu titlu de rest de preț și a

dobânzii legale aferente de la data prezentei hotărâri și până la îndeplinirea

obligației. Totodată, Înalta Curte a respins petitele privind contravaloarea

îmbunătățirilor și aportul de valoare. Recursul reclamantei SC D.S. SRL a fost

respins, ca nefondat, aceasta fiind obligată la plata cheltuielilor de

judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat

contestație în anulare, recurenta – reclamantă, criticând decizia atacată în

baza dispozițiilor art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., privind eroarea

materială.

În dezvoltarea motivelor formulate

în cadrul contestației în anulare, contestatoarea a arătat că deși a reținut ca

fondată critica intimatei – pârâte SC A. SA privind repunerea în situația

anterioară, instanța de recurs a calculat greșit suma efectiv plătită de

contestatoare și datorată de intimata – pârâtă, întrucât suma cerută este de

209.616 lei, iar nu 194.646 lei cum a reținut instanța de recurs, prin neluarea

în considerare a sumei de 3 % achitată cu titlu de garanție pentru participarea

la licitație.

Examinând actele și lucrările

dosarului, prin raportare la dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc.

civ., Înalta Curte reține că este nefondată contestația în anulare formulată,

pentru următoarele considerente:

Conform art. 318 alin. (1) teza I C.

proc. civ., se poate formula contestație în anulare atunci când dezlegarea dată

recursului este rezultatul unei erori materiale. Noțiunea de greșeli materiale

vizată de ipoteza legală a acestui text de lege are în vedere greșelile

săvârșite în raport cu aspectele formale ale judecării recursului și care au

determinat pronunțarea unei soluții greșite. Este vorba, așadar, de greșeli de

fapt, involuntare, iar nu de greșeli de judecată, de apreciere a probelor sau

de interpretare a unei dispoziții legale, care nu pot fi invocate în cadrul

acestei căi extraordinare de atac.

Se reține că, în speță,

contestatoarea invocă greșita aplicare a principiului repunerii părților în

situația anterioară, ca urmare a interpretării greșite a probelor administrate,

din care ar reieși o sumă în plus datorată de către intimata – pârâtă, aspecte

ce țin de o eventuală greșeală de judecată, iar nu greșeală materială, conform art.

318 alin. (1) teza I C. proc. civ., transformând calea de atac declarată într-o

cale ordinară, iar nu extraordinară, conform textului de lege precitat, și

deschinzând părții interesate posibilitatea de rejudecare pe fond a cauzei.

Ca atare, întrucât prin motivele

formulate se tinde la redeschiderea judecății pe fond, prin invocarea unor

greșeli de apreciere a probelor, Înalta Curte reține că nu sunt incidente

dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., nefiind vorba despre

erori de calcul, contrar susținerilor contestatoarei.

Pentru considerentele mai sus

invocate, în baza art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge contestația în anulare formulată ca nefondată.

În baza art. 274 C. proc. civ., va

obliga contestatoarea la plata cheltuielilor de judecată către intimata SC A. SA,

reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația

în anulare formulată de contestatoarea SC D.S. SRL prin lichidator judiciar S.V.C.

împotriva deciziei nr. 607 din 16 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 6501/1285/2006.

Obligă contestatoarea la plata sumei

de 7000 lei cheltuieli de judecată către intimata SC A. SA Cluj - Napoca.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 octombrie 2010.