ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3249/2010

Deliberând asupra contestației în anulare de față, reține următoarele: Prin decizia comercială nr. 607 din 16 februarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul pârâtei modificând decizia atacată în sensul că a admis apelul pârâtei și a schimbat în parte sentința apelată, admițând în parte acțiunea precizată de reclamantă și obligând pârâta la plata sumei de 194.646 lei cu titlu de rest de preț și a dobânzii legale aferente de la data prezentei hotărâri și până la îndeplinirea obligației. Totodată, Înalta Curte a respins petitele privind contravaloarea îmbunătățirilor și aportul de valoare. Recursul reclamantei SC D.S. SRL a fost respins, ca nefondat, aceasta fiind obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat contestație în anulare, recurenta – reclamantă, criticând decizia atacată în baza dispozițiilor art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., privind eroarea materială. În dezvoltarea motivelor formulate în cadrul contestației în anulare, contestatoarea a arătat că deși a reținut ca fondată critica intimatei – pârâte SC A. SA privind repunerea în situația anterioară, instanța de recurs a calculat greșit suma efectiv plătită de contestatoare și datorată de intimata – pârâtă, întrucât suma cerută este de 209.616 lei, iar nu 194.646 lei cum a reținut instanța de recurs, prin neluarea în considerare a sumei de 3 % achitată cu titlu de garanție pentru participarea la licitație.

Examinând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., Înalta Curte reține că este nefondată contestația în anulare formulată, pentru următoarele considerente: Conform art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., se poate formula contestație în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale. Noțiunea de greșeli materiale vizată de ipoteza legală a acestui text de lege are în vedere greșelile săvârșite în raport cu aspectele formale ale judecării recursului și care au determinat pronunțarea unei soluții greșite. Este vorba, așadar, de greșeli de fapt, involuntare, iar nu de greșeli de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a unei dispoziții legale, care nu pot fi invocate în cadrul acestei căi extraordinare de atac.

Se reține că, în speță, contestatoarea invocă greșita aplicare a principiului repunerii părților în situația anterioară, ca urmare a interpretării greșite a probelor administrate, din care ar reieși o sumă în plus datorată de către intimata – pârâtă, aspecte ce țin de o eventuală greșeală de judecată, iar nu greșeală materială, conform art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., transformând calea de atac declarată într-o cale ordinară, iar nu extraordinară, conform textului de lege precitat, și deschinzând părții interesate posibilitatea de rejudecare pe fond a cauzei. Ca atare, întrucât prin motivele formulate se tinde la redeschiderea judecății pe fond, prin invocarea unor greșeli de apreciere a probelor, Înalta Curte reține că nu sunt incidente dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc.

civ., nefiind vorba despre erori de calcul, contrar susținerilor contestatoarei. Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată ca nefondată. În baza art. 274 C. proc. civ., va obliga contestatoarea la plata cheltuielilor de judecată către intimata SC A. SA, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea SC D.S. SRL prin lichidator judiciar S.V.C. împotriva deciziei nr. 607 din 16 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 6501/1285/2006. Obligă contestatoarea la plata sumei de 7000 lei cheltuieli de judecată către intimata SC A. SA Cluj - Napoca. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2010.