ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1512/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1512/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin încheierea comercială nr. 2222
din 2 martie 2009 pronunțată în dosarul nr. 422/211/2008 al Tribunalului
Comercial Cluj s-a admis cererea formulată de reclamantul O.I. împotriva
pârâtei U.C.T.B. SA București privind lămurirea înțelesului, întinderii și
aplicării dispozitivului sentinței comerciale nr. 2222/2008 pronunțată la 6
octombrie 2008, în sensul că data de la care încep să curgă daunele cominatorii
este data pronunțării hotărârii, respectiv 6 octombrie 2008.
Pentru a pronunța această soluție
prima instanță a reținut în esență că, prin hotărârea anterior menționată, ca
urmare a admiterii acțiunii reclamantului, pârâta a fost obligată și la plata
daunelor cominatorii, nefiind însă specificată data de la care acestea sunt
datorate.
În aceste condiții, dat fiind caracterul
comercial al litigiului, rezultă că aceste daune curg de la data la care
hotărârea devine executorie, aceasta fiind data pronunțării ei, motiv pentru
care fiind incidente dispozițiile art. 281
1
C. proc. civ. cu privire
la necesitatea lămuririi titlului, cererea a fost admisă.
Apelul formulat de pârâta U.C.T.B. SA a
fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 175/2009 din 19 noiembrie 2009
pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ
și fiscal, cu motivarea că raportat la prevederile art. 720
8
C.
proc. civ., în mod corect tribunalul a lămurit dispozitivul hotărârii în sensul
arătat.
Împotriva acestei decizii a declarat
recurs pârâta U.C.T.B. SA București, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct.
9 C. proc. civ. și arătând în dezvoltarea criticilor că instanța de apel a
făcut o interpretare greșită a actului juridic dedus judecății și a aplicat
greșit dispozițiile art. 376 și art. 377 C. proc. civ., concluzionând eronat că
daunele cominatorii sunt datorate de la pronunțarea hotărârii, deși aceasta a
rămas definitivă la 15 zile după comunicare, astfel încât nu era susceptibilă
de executare anterior scurgerii termenului menționat.
Analizând recursul prin prisma motivelor
invocate, cu precizarea că dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. sunt indicate,
însă dezvoltarea motivelor relevă doar incidența prevederilor art. 304 pct. 9 C.
proc. civ., Curtea constă că este nefondat.
Astfel, potrivit art. 720
8
C.
proc. civ. hotărârile date în primă instanță, în materie comercială sunt
executorii, iar exercitarea apelului nu suspendă executarea, situație în care
rezultă că instanțele, în mod corect au apreciat caracterul executoriu prin
raportare la data pronunțării hotărârii.
Prin urmare, reiese că recurenta interpretând
greșit dispozițiile legale anterior menționate formulează o critică nefondată,
motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat, în conformitate cu
dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de pârâta U.C.T.B. SA București împotriva deciziei nr. 175/2009
din 19 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 4 mai 2010.