ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8125/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C.

proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele:

La

data de 5 februarie 2007 reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a

solicitat

Tribunalului Călărași, restrângerea exercitării dreptului la libera

circulație în Italia pe o perioada de cel mult 3

ani, pentru pârâtul M.(A.)G.

In drept, au fost invocate

dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 173/1007,

art. 5 și art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 și art. 2 pct. 3 din

Protocolul Adițional

pct. 4 la CEDO.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta Direcția Generala de Pașapoarte, prin care a solicitat

casarea hotărârilor pronunțate și pe fond, admiterea cererii de restrângere a

dreptului la liberă circulație a pârâtului în Italia, pe o perioadă de maxim 3

ani.

Dezvoltând critica de

nelegalitate, reclamanta a susținut ca hotărârea atacata încalcă prevederile

art. 38 lit. a) și art. 39 din Legea nr. 248/2005, prin aceea ca simpla

returnare a unei persoane in baza acordului de readmisie constituie temei

suficient și necenzurabil pentru luarea măsurii restrângerii dreptului la

libera circulație.

S-a susținut ca prevederile

invocate sunt in deplina concordanta cu cele prevăzute în art. 25 din

Constituția României, art. 29 din Declarația Universala a Drepturilor Omului și

art. 2 alin. (4) din Protocolul Adițional la Convenția Pentru Apărarea

Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Recursul nu este fondat.

Articolul 38 lit. i) din Legea nr.

248/2005 prevede posibilitatea luării măsurii restrângerii exercitării

dreptului la libera circulație in statele membre ale Uniunii Europene, pentru o

perioada de cel mult trei ani, in cazul persoanelor readmise in baza unui acord

de readmisie, insa, odată cu aderarea României la Uniunea Europeana, legea

interna trebuie interpretata prin raportare la dreptul comunitar in materie.

Aceasta prioritate este stabilita

in art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, texte potrivit cărora

prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte

reglementari comunitare au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile

interne.

De aceea legea romana trebuie

interpretata in raport cu norma comunitara, iar dreptul la libera circulație pe

teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene, este garantat de art. 18 din

Tratat, in aplicarea căruia a fost adoptata Directiva 2004/38/CE a

Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004.

Acest act normativ este cuprins in

anexele protocolului de aderare care cuprinde condițiile de aderare a României

la Uniunea Europeana.

Potrivit legislației europene in

materie, dreptul la libera circulație nu este un drept absolut, insa, conform

art. 27 din Directiva 2004/38/CE, restricționarea libertății de circulație și

de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie se dispune numai

pentru motive de ordine publica, siguranța naționala sau sănătate publica.

În alin. (2) al art. 27, textul

prevede ca măsura trebuie sa respecte principiul proporționalității și să se

întemeieze exclusiv pe conduita persoanei in cauza.

Întrucât, în cauză, nu s-a dovedit

ca paratul ar fi încălcat prevederile art. 27 din Directiva 2004/38/CE și

pentru ca simplul fapt al

returnării

persoanei nu poate constitui temei suficient pentru luarea măsurii restrângerii

exercitării dreptului la libera circulație, recursul reclamantei va fi respins

ca nefondat potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGH

D E C I D E

Respinge

recursul

declarat de reclamanta

Direcția Generală de Pașapoarte

împotriva

deciziei nr. 386 A din 7 iunie 2007 a Curții de Apel București - Secția a

III

a Civilă pentru cauze cu minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 noiembrie 2007.