ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8125/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele: La data de 5 februarie 2007 reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat Tribunalului Călărași, restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în Italia pe o perioada de cel mult 3 ani, pentru pârâtul M.(A.)G. In drept, au fost invocate dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 173/1007, art. 5 și art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 și art. 2 pct. 3 din Protocolul Adițional pct. 4 la CEDO. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Direcția Generala de Pașapoarte, prin care a solicitat casarea hotărârilor pronunțate și pe fond, admiterea cererii de restrângere a dreptului la liberă circulație a pârâtului în Italia, pe o perioadă de maxim 3 ani.

Dezvoltând critica de nelegalitate, reclamanta a susținut ca hotărârea atacata încalcă prevederile art. 38 lit. a) și art. 39 din Legea nr. 248/2005, prin aceea ca simpla returnare a unei persoane in baza acordului de readmisie constituie temei suficient și necenzurabil pentru luarea măsurii restrângerii dreptului la libera circulație. S-a susținut ca prevederile invocate sunt in deplina concordanta cu cele prevăzute în art. 25 din Constituția României, art. 29 din Declarația Universala a Drepturilor Omului și art. 2 alin. (4) din Protocolul Adițional la Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale. Recursul nu este fondat.

Articolul 38 lit. i) din Legea nr. 248/2005 prevede posibilitatea luării măsurii restrângerii exercitării dreptului la libera circulație in statele membre ale Uniunii Europene, pentru o perioada de cel mult trei ani, in cazul persoanelor readmise in baza unui acord de readmisie, insa, odată cu aderarea României la Uniunea Europeana, legea interna trebuie interpretata prin raportare la dreptul comunitar in materie. Aceasta prioritate este stabilita in art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, texte potrivit cărora prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementari comunitare au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne.

De aceea legea romana trebuie interpretata in raport cu norma comunitara, iar dreptul la libera circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene, este garantat de art. 18 din Tratat, in aplicarea căruia a fost adoptata Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004. Acest act normativ este cuprins in anexele protocolului de aderare care cuprinde condițiile de aderare a României la Uniunea Europeana. Potrivit legislației europene in materie, dreptul la libera circulație nu este un drept absolut, insa, conform art. 27 din Directiva 2004/38/CE, restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie se dispune numai pentru motive de ordine publica, siguranța naționala sau sănătate publica.

În alin. (2) al art. 27, textul prevede ca măsura trebuie sa respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei in cauza. Întrucât, în cauză, nu s-a dovedit ca paratul ar fi încălcat prevederile art. 27 din Directiva 2004/38/CE și pentru ca simplul fapt al returnării persoanei nu poate constitui temei suficient pentru luarea măsurii restrângerii exercitării dreptului la libera circulație, recursul reclamantei va fi respins ca nefondat potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGH

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 386 A din 7 iunie 2007 a Curții de Apel București - Secția a III a Civilă pentru cauze cu minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2007.