ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4873/2010

Asupra cauzei civile de față constată următoarele: Reclamantele C.V. și N.N. au contestat, la data de 24 martie 2003, dispoziția nr. 363 din 27 februarie 2003 emisă de Primăria Slatina, solicitând ca să fie obligați pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și Primăria Slatina să stabilească măsuri reparatorii pentru imobilul compus din 800 mp teren și construcții ce a aparținut autorilor O.N. și O.C. Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 630 din 7 noiembrie 2003 a anulat dispoziția și La obligat pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice la măsuri reparatorii pentru bunurile preluate de la autorii reclamantelor, respectiv 800 mp teren evaluat la 153.760.000 lei, casă din cărămidă, magazie din scândură, bucătărie, teren casa, evaluate la 203.985.000 lei.

Totodată a hotărât ca măsurile reparatorii să se acorde cu respectarea dispozițiilor art. 36-40 din Legea nr. 10/2001 și a H.G. nr. 498/2003, iar reclamantele să ramburseze diferența dintre valoarea despăgubirilor stabilite și valoarea bunurilor expropriate pentru care s-au primit despăgubiri. Prima instanță a respins cererea formulată împotriva Primăriei Slatina. Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 219 din 20 februarie 2004 a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a schimbat sentința, în sensul că, a admis acțiunea reclamanților, a anulat dispoziția contestată și a constatat valoarea de expertiză a imobilului la suma de 375.745.000 lei, în raport de care s-a dispus să se stabilească măsurile reparatorii prin echivalent.

Pentru a decide astfel Curtea a reținut că nu s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 40 din Legea nr. 10/2001, deoarece instanța poate să stabilească numai valoarea de circulație a imobilului, iar felul măsurilor reparatorii și modul de calcul și de acordare sunt reglementate de H.G. nr. 498/2003. Pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice - reprezentat de D.G.F.P. Olt a declarat recurs împotriva acestei decizii. Înalt a Curte de Casație si Justiție, secția civilă si de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 8964 din 8 noiembrie 2005 a respins recursul, ca ne fondat. La data de 13 aprilie 2009 reclamantele C.V. și N.N. au formulat cererea de revizuire a deciziei instanței de apel, respectiv decizia nr. 219 din 29 februarie 2004 a Curții de Apel Craiova, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 1 și 2 C. proc.

civ. Au susținut că această hotărâre cuprinde dispoziții potrivnice, care nu pot fi aduse la îndeplinire deoarece nu s-a delimitat cu exactitate care este valoarea terenului și care este valoarea casei, iar despăgubirile nu pot fi acordate. Au observat această neregulă abia după ce au primit adresă din partea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Un alt argument al cererii de retractare a fost acela că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, pentru că a însumat de două ori valoarea suprafeței de 520 mp teren. Prin întâmpinarea formulată, intimatul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția tardivității cererii de revizuire. Investită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 165 din 21 mai 2009 a respins ca tardivă cererea de revizuire formulată.

Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că, potrivit dispoz. art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cererea de revizuire întemeiată pe dispoz. art. 322 pct. 1 și 2 C. proc. civ. trebuie introdusă în termen de o lună de la comunicarea hotărârii definitive. In speță, decizia a cărei revizuire s-a solicitat a fost comunicată reclamantelor la data de 15 aprilie 2004, așa cum rezultă din dovezile de comunicare de la filele 12,13 din dosarul curții de apel, astfel încât în temeiul textului legal anterior menționat și a dispoz. art. 103 C. proc. civ. a fost găsită incidență speței excepția tardivității. Împotriva acestei hotărâri N.N. și C.(devenită prin desfacerea căsătoriei O.) V. au declarat recurs, indicând dispoz.

art. 304 pct. 8 C. proc. civ. In motivarea acestuia au arătat că prin adresa Secretariatului Comisiei de Stat pentru acordarea de despăgubiri, din data de 22 ianuarie 2009, li s-a adus la cunoștință că nu pot fi despăgubite, întrucât nu se consemnează distinct care este valoarea imobilului teren și care este cea corespunzătoare construcției. Prin aceeași adresă li s-a sugerat să corijeze această situație prin formularea unei cereri de îndreptare eroare materială. In mod greșit instanța de apel a reținut că cererea de revizuire este tardivă și nu și-a îndreptat greșeala făcută, în sensul că, a reținut de două ori cuantumul valorii pentru întreaga suprafață de teren de 800 mp, în loc să rețină distinct valoarea terenului-203.985.000 lei și valoarea casei - 53.816.000 lei, cum reiese și din raportul exp.

M.E. Prin concluziile scrise, înregistrate la grefa instanței la data de 15 februarie 2010, recurentele au solicitat judecata cauzei în lipsă și au menționat că recursul privește și încheierea nr. 10 din 8 iulie 2009 a Curții de Apel Craiova. R ecursul nu este fondat pentru următoarele considerente: In drept, recursul este o cale extraordinară de atac, iar soarta sa depinde de modul în care sunt formulate criticile de nelegalitate, care să se încadreze sau să permită judecătorului să le încadreze în motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. Potrivit art. 324 alin. (1) pct.1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună pentru motivele prevăzute de art. 322 pct. 1 și 2, iar acest termen curge de la comunicarea hotărâri atacate.

In conformitate cu dispozițiile art. 103 C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea părții din dreptul de a mai exercita respectiva cale de atac. In speță, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1 și 2 C. proc. civ., așa încât, în conformitate cu dispozițiile legale anterior menționate, termenul de o lună pentru introducerea cererii de revizuire a început să curgă la data comunicării hotărâri, care este decizia nr. 219 din 29 februarie 2004 a Curții de Apel Craiova, respectiv de la data de 15 aprilie 2004. Raportat la această dată și la modul de calcul al termenelor pe luni, prescris de art. 101 alin. (3) C. proc.

civ., urmează a se reține că termenul de revizuire s-a împlinit la data de 17 mai 2004. Cererea de revizuire formulată de recurente a fost, însă, înregistrată la instanță la data de 13 aprilie 2009, conform ștampilei de înregistrare a acestei cereri la Curtea de Apel Craiova, aplicată pe cererea de revizuire (fila 1 dosar nr. 1132/54/2009 Curtea de Apel Craiova), deci peste termenul de o lună reglementat de dispozițiile legale incidente. Prin urmare, soluția procesuală a instanței de revizuire este la adăpost de critică. Totodată, susținerile recurentelor, formulate în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu sunt prezentate astfel încât să fie posibilă încadrarea și analiza lor în condițiile acestui text de lege.

In realitate, aceste motive de recurs au fost indicate de o manieră formală, prin reiterarea argumentelor din cererea de îndreptare a erorii materiale din dispozitivul deciziei nr. 219 din 20 februarie 2004 a Curții de Apel Craiova, soluționate de această instanță prin încheierea nr. 10 din 8 iulie 2009, precum și în cererea de recurs împotriva acestei încheierii, soluționată prin decizia irevocabilă nr. 1534 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 9 martie 2010. Or, dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. presupun, pentru a face posibilă modificarea hotărârii, să fi avut loc o interpretare eronată a actului juridic (în înțelesul substanțial, de negotium iuris ) dedus judecății, în condițiile în care clauzele clare, neechivoce ale acestuia au fost denaturate.

In mod greșit, cu referire la acest motiv de nelegalitate recurentele susțin că ar fi avut loc o interpretare eronată a probelor dosarului, confundând astfel, calea extraordinară de atac a recursului cu o cale de atac devolutivă. Totodată se reține că dispoz. art. 2813 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că încheierile pronunțate în temeiul art. 281, art. 281 1 și art. 281 2 C. proc. civ. sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârea în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea, completarea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice. Deși cererea precizatoare nu a fost susținută de către recurente, calea de atac vizând încheierea nr. 10 din 8 iulie 2009 (prin care Curtea de Apel Craiova a soluționat cererea de îndreptare a erorii materiale formulate de recurentele-reclamante), ce constituie obiectul acestei solicitări, se supune reglementărilor dispoz.

art. 2813, raportat la art. 301 C. proc. civ. și întrucât a fost depusă peste termenul legal, nu poate fi primită. Având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte apreciază că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, astfel că neputându-se identifica niciun caz de casare/modificare prevăzut de art. 304 C. proc. civ., va respinge recursul revizuentelor, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

IN NUMELE LEGII

DISPUNE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentele C.O.V. și N.N. împotriva deciziei civile nr.165 din 21 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2010.