ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4873/2010

Asupra cauzei civile de față constată

următoarele:

Reclamantele C.V. și N.N. au contestat,

la data de 24 martie 2003, dispoziția nr. 363 din 27 februarie 2003 emisă de

Primăria Slatina, solicitând ca să fie obligați pârâții Statul Român, prin

Ministerul Finanțelor Publice și Primăria Slatina să stabilească măsuri

reparatorii pentru imobilul compus din 800 mp teren și construcții ce a

aparținut autorilor O.N. și O.C.

Tribunalul

Dolj, prin sentința civilă nr. 630 din 7 noiembrie 2003

a anulat

dispoziția și La obligat pe

pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice la măsuri reparatorii

pentru bunurile preluate de la autorii reclamantelor, respectiv 800 mp teren

evaluat la 153.760.000 lei, casă din cărămidă, magazie din scândură, bucătărie,

teren casa, evaluate la 203.985.000 lei. Totodată a hotărât ca măsurile reparatorii

să se acorde cu respectarea dispozițiilor art. 36-40 din Legea nr. 10/2001 și a

H.G. nr. 498/2003, iar reclamantele să ramburseze diferența dintre valoarea

despăgubirilor stabilite și valoarea bunurilor expropriate pentru care s-au

primit despăgubiri.

Prima instanță a respins cererea

formulată împotriva Primăriei Slatina.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

civilă nr. 219 din 20 februarie 2004 a admis apelul declarat de pârâtul Statul

Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a schimbat sentința, în sensul că, a

admis acțiunea reclamanților, a anulat dispoziția contestată și a constatat

valoarea de expertiză a imobilului la suma de 375.745.000 lei, în raport de

care s-a dispus să se stabilească măsurile reparatorii prin echivalent.

Pentru a decide astfel Curtea a reținut

că nu s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 40 din Legea nr. 10/2001,

deoarece instanța poate să stabilească numai valoarea de circulație a

imobilului, iar felul măsurilor reparatorii și modul de calcul și de acordare

sunt reglementate de H.G. nr. 498/2003.

Pârâtul Statul Român, prin Ministerul

Finanțelor Publice - reprezentat de D.G.F.P. Olt a declarat recurs împotriva

acestei decizii.

Înalt

a

Curte de Casație si Justiție, secția civilă si de proprietate intelectuală,

prin

decizia nr. 8964 din 8 noiembrie 2005 a respins recursul, ca ne

fondat.

La data de 13 aprilie 2009 reclamantele C.V.

și N.N. au formulat cererea de revizuire a deciziei instanței de apel,

respectiv decizia nr. 219 din 29 februarie 2004 a Curții de Apel Craiova, în

temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 1 și 2 C. proc. civ.

Au susținut că această hotărâre cuprinde

dispoziții potrivnice, care nu pot fi aduse la îndeplinire deoarece nu s-a

delimitat cu exactitate care este valoarea terenului și care este valoarea

casei, iar despăgubirile nu pot fi acordate. Au observat această neregulă abia

după ce au primit adresă din partea Secretariatului Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor.

Un alt argument al cererii de retractare

a fost acela că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, pentru că a

însumat de două ori valoarea suprafeței de 520 mp teren.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția

tardivității cererii de revizuire.

Investită cu soluționarea cauzei, Curtea

de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin

decizia nr. 165 din 21 mai 2009 a respins ca tardivă cererea de revizuire

formulată.

Pentru a se pronunța astfel instanța a

reținut că, potrivit dispoz. art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., cererea de revizuire întemeiată pe dispoz. art. 322 pct.

1 și 2 C. proc. civ. trebuie introdusă în termen de o lună de la comunicarea

hotărârii definitive.

In speță, decizia a cărei revizuire s-a

solicitat a fost comunicată reclamantelor la data de 15 aprilie 2004, așa cum

rezultă din dovezile de comunicare de la filele 12,13 din dosarul curții de

apel, astfel încât în temeiul textului legal anterior menționat și a dispoz. art. 103 C. proc. civ. a fost găsită incidență speței

excepția tardivității.

Împotriva acestei hotărâri N.N. și C.(devenită

prin desfacerea căsătoriei O.) V. au declarat recurs, indicând dispoz. art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

In motivarea acestuia au arătat că prin

adresa Secretariatului Comisiei de Stat pentru acordarea de despăgubiri, din

data de 22 ianuarie 2009, li s-a adus la cunoștință că nu pot fi despăgubite,

întrucât nu se consemnează distinct care este valoarea imobilului teren și care

este cea corespunzătoare construcției.

Prin aceeași adresă li s-a sugerat să

corijeze această situație prin formularea unei cereri de îndreptare eroare

materială.

In mod greșit instanța de apel a reținut

că cererea de revizuire este tardivă și nu și-a îndreptat greșeala făcută, în

sensul că, a reținut de două ori cuantumul valorii pentru întreaga suprafață de

teren de 800 mp, în loc să rețină distinct valoarea terenului-203.985.000 lei

și valoarea casei - 53.816.000 lei, cum reiese și din raportul exp. M.E.

Prin concluziile scrise, înregistrate la

grefa instanței la data de 15 februarie 2010, recurentele au solicitat judecata

cauzei în lipsă și au menționat că recursul privește și încheierea nr. 10 din 8

iulie 2009 a Curții de Apel Craiova.

R

ecursul

nu este fondat pentru următoarele considerente:

In drept, recursul este o cale

extraordinară de atac, iar soarta sa depinde de modul în care sunt formulate

criticile de nelegalitate, care să se încadreze sau să permită judecătorului să

le încadreze în motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ.

Potrivit art. 324 alin. (1) pct.1 C.

proc. civ., termenul de revizuire este de o lună pentru motivele prevăzute de

art. 322 pct. 1 și 2, iar acest termen curge de la comunicarea hotărâri

atacate.

In conformitate cu dispozițiile art. 103 C.

proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea

părții din dreptul de a mai exercita respectiva cale de atac.

In speță, cererea de revizuire a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1 și 2 C. proc. civ., așa încât, în

conformitate cu dispozițiile legale anterior menționate, termenul de o lună

pentru introducerea cererii de revizuire a început să curgă la data comunicării

hotărâri, care este decizia nr. 219 din 29 februarie 2004 a Curții de Apel

Craiova, respectiv de la data de 15 aprilie 2004.

Raportat la această dată și la modul de

calcul al termenelor pe luni, prescris de art. 101 alin. (3) C. proc. civ.,

urmează a se reține că termenul de revizuire s-a împlinit la data de 17 mai 2004.

Cererea de revizuire formulată de

recurente a fost, însă, înregistrată la instanță la data de 13 aprilie 2009,

conform ștampilei de înregistrare a acestei cereri la Curtea de Apel Craiova,

aplicată pe cererea de revizuire (fila 1 dosar nr. 1132/54/2009 Curtea de Apel

Craiova), deci peste termenul de o lună reglementat de dispozițiile legale

incidente.

Prin urmare, soluția procesuală a

instanței de revizuire este la adăpost de critică.

Totodată, susținerile recurentelor,

formulate în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu sunt prezentate astfel

încât să fie posibilă încadrarea și analiza lor în condițiile acestui text de

lege.

In realitate, aceste motive de recurs au

fost indicate de o manieră formală, prin reiterarea argumentelor din cererea de

îndreptare a erorii materiale din dispozitivul deciziei nr. 219 din 20

februarie 2004 a Curții de Apel Craiova, soluționate de această instanță prin

încheierea nr. 10 din 8 iulie 2009, precum și în cererea de recurs împotriva

acestei încheierii, soluționată prin decizia irevocabilă nr. 1534 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 9 martie 2010.

Or, dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. presupun, pentru a face posibilă modificarea hotărârii, să fi avut loc o

interpretare eronată a actului juridic (în înțelesul substanțial, de

negotium

iuris

) dedus judecății, în condițiile în care clauzele clare, neechivoce

ale acestuia au fost denaturate.

In mod greșit, cu referire la acest motiv

de nelegalitate recurentele susțin că ar fi avut loc o interpretare eronată a probelor

dosarului, confundând astfel, calea extraordinară de atac a recursului cu o

cale de atac devolutivă.

Totodată se reține că dispoz. art. 2813 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că

încheierile pronunțate în temeiul art. 281, art. 281

1

și art. 281

2

C. proc. civ. sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârea în legătură cu

care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea, completarea sau

înlăturarea dispozițiilor potrivnice.

Deși cererea precizatoare nu a fost

susținută de către recurente, calea de atac vizând încheierea nr. 10 din 8

iulie 2009 (prin care Curtea de Apel Craiova a soluționat cererea de îndreptare

a erorii materiale formulate de recurentele-reclamante), ce constituie obiectul

acestei solicitări, se supune reglementărilor dispoz. art. 2813,

raportat la art. 301 C. proc. civ. și întrucât a fost depusă peste termenul

legal, nu poate fi primită.

Având în vedere considerentele

prezentate, Înalta Curte apreciază că hotărârea recurată a fost dată cu

aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, astfel că neputându-se

identifica niciun caz de casare/modificare prevăzut de art. 304 C. proc. civ.,

va respinge recursul revizuentelor, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

IN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de revizuentele C.O.V. și N.N. împotriva deciziei civile nr.165 din 21 mai 2009

a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de

familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1

octombrie 2010.