ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 484/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La 15 august 2008, reclamanții F.C.M., ș.a., au chemat în judecată pe pârâta SC P. SA București, solicitând conform art. 236 alin. (4) C. muncii obligarea acesteia la plata indexată cu indicii de inflație și dobânda legală a câte unui salariu de bază mediu pe societate pentru fiecare sărbătoare de Paști și Crăciun în ultimii 3 ani. Tribunalul Constanța, secția civilă, prin sentința nr. 1553 din 9 decembrie 2008, a respins excepțiile referitoare la prescripția dreptului la acțiune și prematuritate și a admis în parte acțiunea, obligând-o pe pârâtă să plătească reclamanților sumele ce reprezintă suplimentările salariale pentru sărbătorile de Paști și Crăciun aferente perioadei 2006-2009 și, respectiv, anilor 2005, 2006 și 2008, actualizate cu rata inflației la data plății efective.

Totodată, instanța a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamanților F.C. și B.C. alte sume ce reprezintă suplimentări salariale pentru aceleași sărbători, corespunzătoare altor perioade, actualizate în același mod. Pârâta a declarat recurs și, în cursul soluționării acestei căi de atac, a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 298 alin. (2) ultima liniuță C. muncii.

În motivarea acestei excepții recurenta pârâtă a susținut că textul menționat ar fi contrar art. 1 alin. (4)-(5), art. 73 alin. (3) lit. p) și art. 79 alin. (1) din Constituție deoarece: - litigiul dedus judecății are ca obiect un conflict de drepturi; - potrivit art. 72 din Legea nr. 168/1999, competența soluționării unor asemenea cereri revine instanței judecătorești în a cărei circumscripție își are sediul unitatea; - art. 284 C. muncii prevede însă că judecarea conflictelor de muncă este de competența instanței în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori, după caz, sediul; - prin textul contestat se abrogă implicit orice alte dispoziții contrare; - art. 62 și art. 63 din Legea nr. 24/2000 referitoare la normele de tehnică legislativă impun determinarea expresă a dispozițiilor normative abrogate, ceea ce înseamnă că abrogarea implicită nu mai este permisă.

Curtea de Apel Constanța-secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, prin încheierea din 23 iunie 2009, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale. S-a reținut că în speță nu sunt îndeplinite cerințele cumulative prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 deoarece pârâta nu solicită Curții Constituționale să analizeze constituționalitatea unui text de lege, ci să se pronunțe cu privire la interpretarea și aplicarea unor dispoziții legale. Pârâta a declarat recurs, prin care a solicitat casarea acestei încheieri, admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale și trimiterea dosarului la instanța de contencios constituțional, pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate.

În motivarea recursului, recurenta a reiterat argumentele expuse în cererea de sesizare a Curții Constituționale. Recursul declarat în cauză este nefondat și urmează a fi respins ca atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., deoarece pârâta solicită Curții Constituționale să se pronunțe cu privire la interpretarea și aplicarea în timp a unor dispoziții legale, cum corect a concluzionat Curtea de Apel Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC P. SA O.M.V. G. împotriva încheierii de ședință de la data de 23 iunie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2010.