ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 485/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția

a I-a penală, prin sentința penală nr. 1058 din 24 noiembrie 2009, a condamnat,

printre alții, pe inculpatul P.A. la pedepse de 5 ani închisoare și 2 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000 cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a), c) C. pen.

și a infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74

lit. a) și c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele și a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

A menținut starea de arest

și a dedus prevenția de la 4 martie 2009 la zi.

Curtea de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, având de soluționat

apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul București și ale inculpaților

declarate împotriva sentinței de condamnare, prin încheierea de ședință din 13

ianuarie 2010, a menținut starea de arest a inculpatului, reținând că

temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri de mențin.

Împotriva încheierii a

declarat recurs inculpatul, reiterând aspectele invocate la instanța de apel,

în sensul că măsura arestării preventive nu se justifică, având în vedere că nu

sunt dovezi clare de vinovăție a sa, el nefăcând altceva decât să conducă

autoturismul, iar pe drumul înspre București a aflat că urma să aibă loc o

tranzacție cu 0,32 kg heroină.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 160

b

C. proc. pen., în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai

târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Instanța de apel, verificând

legalitatea și temeinicia arestării preventive, luată la 4 martie 2009, în baza

art. 148 lit. f) C. proc. pen., a constatat, potrivit art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., că temeiurile care au determinat arestarea impun în

continuare privarea de libertate.

În recurs, inculpatul face

referire la aspecte de ordin probatoriu, pentru a justifica starea sa de

libertate.

Or, chiar aspectele

probatorii, pretinse contradictorii, urmează a fi examinate și apreciate de

instanța de apel, cu ocazia soluționării acestuia.

Așa fiind, având în vedere

că temeiurile care au determinat arestarea, respectiv că infracțiunea de trafic

de droguri de mare risc se pedepsește cu închisoare mai mare de 4 ani și fapta

prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, se mențin, urmează a

respinge recursul.

Văzând și dispozițiilor art.

192 C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.A. împotriva

încheierii din 13 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 15433/3/2009

(12/2010).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 9

februarie 2010.