ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 485/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a I-a penală, prin sentința penală nr. 1058 din 24 noiembrie 2009, a condamnat, printre alții, pe inculpatul P.A. la pedepse de 5 ani închisoare și 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a), c) C. pen. și a infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare. A menținut starea de arest și a dedus prevenția de la 4 martie 2009 la zi.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, având de soluționat apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul București și ale inculpaților declarate împotriva sentinței de condamnare, prin încheierea de ședință din 13 ianuarie 2010, a menținut starea de arest a inculpatului, reținând că temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri de mențin. Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, reiterând aspectele invocate la instanța de apel, în sensul că măsura arestării preventive nu se justifică, având în vedere că nu sunt dovezi clare de vinovăție a sa, el nefăcând altceva decât să conducă autoturismul, iar pe drumul înspre București a aflat că urma să aibă loc o tranzacție cu 0,32 kg heroină.

Recursul este nefondat. Potrivit art. 160 b C. proc. pen., în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive. Instanța de apel, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, luată la 4 martie 2009, în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., a constatat, potrivit art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate. În recurs, inculpatul face referire la aspecte de ordin probatoriu, pentru a justifica starea sa de libertate. Or, chiar aspectele probatorii, pretinse contradictorii, urmează a fi examinate și apreciate de instanța de apel, cu ocazia soluționării acestuia.

Așa fiind, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea, respectiv că infracțiunea de trafic de droguri de mare risc se pedepsește cu închisoare mai mare de 4 ani și fapta prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, se mențin, urmează a respinge recursul. Văzând și dispozițiilor art. 192 C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.A. împotriva încheierii din 13 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 15433/3/2009 (12/2010). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 9 februarie 2010.