ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5056/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a III-a civilă,

prin sentința civilă nr. 403 din 20 martie 2009, a admis în parte contestația formulată de reclamanții I.I. și I.E., în contradictoriu cu pârâta

Primăria București, Municipiul București, prin Primarul General și pe cale de

consecință: a fost anulată, în parte, dispoziția nr. 9194 din 30 noiembrie 2007

iar pârâta a fost obligată să emită dispoziție motivată cu propunere de

acordare de despăgubiri în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 pentru

întreg imobilul situat în București, sector 3, imposibil de restituit în

natură, compus din construcție cu 3 camere, bucătărie, cămară, magazie (parter)

și culoar, baie, bucătărie, hol, cămară și două camere (etaj), pivniță și teren

în suprafață de 79 mp.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, terenul în suprafață de 79 mp , în litigiu, nu poate fi

restituit în natură, deoarece este afectat în totalitate de elemente de

sistematizare și de amenajări de utilitate publică, iar cu privire la imobilul

( construcție ) acesta a fost demolat.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă, prin decizia civilă nr. 672 din 10 decembrie 2009, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-pârâtă Primăria Municipiului București,

Municipiul București, prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr. 403

din 20 martie 2009 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, în

contradictoriu cu intimații-reclamanți I.I. și I.E.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că pârâta Primăria Municipiului București, în mod greșit, a

respins cererea reclamanților I.I. și I.E. privind acordarea de măsuri

reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 79 mp situat în

București, sector 3, deoarece, terenul menționat este afectat în totalitate de

elemente de sistematizare și de amenajări de utilitate publică, iar cu privire

la imobilul (construcție) acesta a fost demolat.

Împotriva deciziei civile mai sus

menționată, a declarat recurs Primăria Municipiului București, prin Primarul

General, criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., deoarece :

- În conformitate cu dispozițiile

art. 23, în înțelesul dat de Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.

10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz,

de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art. 22 unitatea deținătoare

este obligată să se pronunțe prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată,

asupra cererii de restituire în natură sau prin măsuri reparatorii.

- Termenul de 60 de zile pentru

îndeplinirea obligației unității deținătoare de a se pronunța asupra cererii de

restituire poate avea două date de referință, fie data depunerii notificării,

fie data depunerii actelor doveditoare.

- Obligația de a depune acte

doveditoare ale proprietății, precum și în cazul moștenitorilor, cele care atestă

această calitate revine, potrivit art. 22 din Normele date în aplicarea Legii

nr. 10/2001, notificatorului, iar acestea trebuiau depuse odată cu notificarea.

- Reclamantul avea obligația de a

depune probe cu care să facă dovada că nu s-au încasat despăgubiri în momentul

preluării în proprietatea statului a terenului în litigiu.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001 republicată, în termen de 60 de zile de la înregistrarea

notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit

art. 23 din lege, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie

sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.

Nedepunerea tuturor actelor doveditoare

necesare soluționării notificării, nu limitează dreptul instanței de a

soluționa litigiul pe baza actelor depuse în etapa procedurii administrative, deoarece

o asemenea limitare ar avea ca efect îngrădirea accesului la justiție și a

dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Constituția

României și recunoscute părților prin art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

În speță, actele doveditoare au fost

depuse de reclamanții I.I. și I.E. odată cu notificarea cât și ulterior în

instanță, iar pârâta Primăria Municipiului București, prin Primarul General, nu

a formulat critici în recurs asupra soluțiilor pronunțate la fond sau apel, ținând

seama de actele depuse.

De asemenea, cu privire la critica referitoare

la faptul că reclamanții aveau obligația să probeze dacă au încasat despăgubiri

la momentul preluării imobilului în litigiu de către stat, se va respinge,

deoarece o astfel de critică a fost ridicată numai în faza de recurs.

Pentru toate cele reținute, Înalta

Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria

Municipiului București, prin Primarul General, împotriva deciziei civile nr.

672 din 10 decembrie 2009 a Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

pârâta Primăria municipiului București, Municipiul București, prin primarul

general, împotriva deciziei nr. 672 A din 10 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7

octombrie 2010.