ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1476/2010

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea penală înregistrată inițial la Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare și înaintată spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj la data de 10 iunie 2009, partea vătămată P.A. a solicitat tragerea la răspundere penală a numiților S.N.G. și S.S.G. pentru infracțiunea de fals în declarații, faptă prev. de art. 292 C. pen., fapta constând în aceea că la data de 19 martie 2009, cei doi au încheiat actul intitulat tranzacție în care au declarat că prin căsătoria acestora realizată la 6 septembrie 2003, ar fi dobândit prin contribuție egală un imobil casă de locuit, situat în loc. Chechiș, com. Dumbrăvița, jud. Maramureș, deși acest bun aparținea în realitate, doar numitei S.S.G., conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat la notarul public din 03 aprilie 2003.

Prin rezoluția din 14 iulie 2009 în Dosarul nr. 226/P/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.N.G. și S.S.G., întrucât sunt incidente disp.art. 10 lit. a) C. proc. pen., nu există faptă penală în cauză, arătându-se în motivare că cei doi făptuitori, ca urmare a introducerii acțiunii de divorț, au tranzacționat în legătură cu bunurile dobândite în timpul căsătoriei, tranzacție depusă la dosar și luată în considerare la pronunțarea sentinței civile nr. 1851 din 23 martie 2009 a Judecătoriei Baia Mare și care includea printre bunurile supuse partajului, imobilul casă de locuit la care a făcut referire partea vătămată în plângerea sa.

S-a mai arătat că în condițiile în care tranzacția a fost încheiată prin acordul părților au fost respectate disp.art. 969 C. civ. potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar conform art. 975 C. civ. partea vătămată are posibilitatea formulării unei acțiuni pauliene, în calitatea sa de creditor chirografar.

Împotriva rezoluției a fost formulată plângere la procurorul general, care a respins-o în conformitate cu art. 278 C. proc. pen. reținând aceeași stare de fapt. În motivarea soluției s-a arătat că în tranzacția din 19 martie 2009 încheiată de soții S., se menționează că proprietatea din sat Chechiș a fost dobândită în timpul căsătoriei prin contribuție egală, deși din contractul autentic încheiat la 3 aprilie 2003 rezultă că proprietatea a fost dobândită de către S.S.G., dar cu toate acestea, nu se poate susține convingător că această tranzacție a fost încheiată cu scopul de a frauda interesele creditorului P.A.

Împotriva celor două rezoluții a formulat plângere la instanță în temeiul art. 278

1

C. proc. pen. petiționarul P.A.

Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, prin sentința penală nr. 71 din 28 octombrie 2009, a admis plângerea formulată de petentul P.A. împotriva rezoluției procurorului din 14 iulie 2009, dată în Dosar nr. 226/P/2009 al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj pe care a desființat-o și a trimis cauza Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj în vederea începerii urmăririi penale față de intimații S.N.G. și S.S.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în declarații, faptă prev.de art. 292 C. pen.

Din ansamblul actelor efectuate cu ocazia soluționării plângerii formulate de partea vătămată P.A. și a actelor existente la Dosarele nr. 226/P/2009 și nr. 613/ll/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Curtea a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1833 din 23 martie 2009 a Judecătoriei Baia Mare, în Dosar nr. 9022/182/2008, s-a dispus obligarea numitei S.S.G. la plata sumei de 28.600 lei către petentul P.A., reprezentând debit și penalități, precum și suma de 3.119 lei cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1851 din 23 martie 2009 a Judecătoriei Baia Mare, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre S.S.G. și S.N.G. și de asemenea, s-a luat act de tranzacția încheiată între aceștia prin care părțile au declarat de comun acord că au dobândit în timpul căsătoriei o casă de locuit în suprafață de 1400 mp, situat în loc. Chechiș și au convenit ca aceasta să fie atribuită în favoarea făptuitorului S.N.G., cu sulta în valoare de 40.000 lei în favoarea soției.

Cu toate că, din contractul de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică din 3 aprilie 2003, la notarul public B.M. din Baia Mare, a rezultat că imobilul casă de locuit cu anexe gospodărești, situat în loc. Chechiș ce a făcut obiectul tranzacției, a fost achiziționat de Ș. (S.) S.G. anterior căsătoriei încheiată la 06 septembrie 2003, soții de comun acord au declarat, necorespunzător adevărului, că acest bun a fost dobândit sub durata căsătoriei cu o contribuție egală de 1/2 părți.

Potrivit art. 30 C. fam., bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți, sunt de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților. Orice convenție contrară este nulă. Potrivit art. 1704 și art. 1706 C. civ. rap. la art. 271 și art. 272 C. proc. civ., părțile având capacitatea de exercițiu deplină, pot să tranzacționeze numai asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei (comune) și nu asupra calității de bun comun a unor alte bunuri deținute de către unul dintre soți, anterior încheierii acestei căsătorii.

În consecință, s-a reținut că din actele menționate, rezultă că cei doi făptuitori au făcut declarații necorespunzătoare adevărului în fața unei instituții de stat, în sensul disp. art. 292 C. pen. existând, astfel, suficiente elemente pentru a se dispune începerea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, în condițiile în care s-au ivit indicii privind eventualitatea producerii unor consecințe juridice prin fraudarea intereselor părții vătămate P.A., ce urma să procedeze la recuperarea unei sume de bani de la făptuitoarea S.S.G.

Pentru a se stabili în concret, dacă sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații, prev.de art. 292 C. pen. se impune a se trimite cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale și a audierii tuturor părților implicate, respectiv a părții vătămate P.A., a făptuitorilor S.N.G., S.S.G., a se verifica titlul executoriu, sentința civilă nr. 1833 din 23 martie 2009 dacă s-a încercat punerea în executare și a existat imposibilitate, dacă făptuitoarea S.S.G. deține și alte bunuri și în concret, poziția subiectivă a făptuitorilor la momentul declarării necorespunzătoare în fața instanței de judecată, dacă această declarație a fost făcută în vederea înlăturării de la o eventuală acțiune în executare silită a părții vătămate P.A.

Este de observat că, în vederea începerii urmăririi penale, procurorul a luat măsuri pentru depunerea actelor relevante la dosar, însă nu a luat nici o declarație părților implicate, la dosar regăsindu-se doar o declarație a făptuitorului S.N.G. precum și a numitului D.L., înaintate prin fax de cei doi.

Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală de minori, au declarat recursuri atât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj cât și intimații S.N.G. și S.S.G.

S-a apreciat de către parchet că, soluția instanței de fond este greșită și s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale nr. 71 din 28 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj urmând ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care să respingă plângerea formulată de petentul P.A. împotriva rezoluției emisă de procuror în Dosarul nr. 226/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj și a rezoluției emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj în Dosar nr. 613/II/2/2009 cu consecința menținerii celor două rezoluții ca fiind temeinice și legale.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că hotărârea primei instanțe este greșită, în cauză fiind incident unul din cazurile prev.de art. 10 C. proc. pen., caz care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, aspect care are consecințe directe și asupra începerii urmăririi penale.

S-a reținut că, potrivit art. 292 C. pen., declararea necorespunzătoare a adevărului făcută unui organ, instituție de stat ori unei alte unități dintre cele la care se referă art. 145, în vederea producerii unor consecințe juridice pentru sine sau pentru altul atunci când potrivit legii sau împrejurărilor, declarațiile făcute servește pentru producerea unei consecințe, constituie infracțiunea de fals în declarații.

Conform art. 10 lit. d) C. proc. pen. - acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată, când faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.

S-a arătat că în speță, chiar dacă s-a apreciat greșit ca fiind aplicabile art. 10 lit. a) C. proc. pen., oricum este incident cazul prev.de art. 10 lit. d) C. proc. pen., în sensul că nu sunt generatoare de consecințe juridice și nu pot duce la reținerea infracțiunii de fals în declarații susținerile neadevărate ale reclamantului dintr-o acțiune civilă, deoarece ele sunt supuse unei verificări ulterioare, obligatorii a conținutului lor de către instanță iar părțile din proces au dreptul de a contesta cele susținute de reclamant și de a face proba contrară.

În speță, constatarea unui drept, stabilirea dreptului de proprietate nu se poate realiza doar pe baza simplelor declarații ale celor doi făptuitori, ci pe baza unor înscrisuri, înscrisuri pe care instanța le-a avut la dispoziție. Astfel, simpla afirmație necorespunzătoare a adevărului făcută de făptuitori, nu era în măsură să asigure producerea acelei consecințe juridice avute în vedere de art. 292 C. pen.

Astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii, oral reprezentanta parchetului a înțeles să extindă motivele de recurs dezvoltate în scris în memoriul depus la dosar, arătând că la instanța de fond cauza a fost soluționată cu lipsa de procedură cu intimata S.S.G.

Intimata S.S.G., în memoriul depus la dosar (filele 21-24) a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecarea cauzei de către instanța de fond, fiind incident cazul de casare prev.de art. 385

9

pct. 21 C. proc. pen., respectiv judecata în primă instanță a avut loc fără citarea legală a acesteia.

În subsidiar, a solicitat în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza, instanța să respingă plângerea formulată de petentul P.A. urmând a se menține rezoluția procurorului ca fiind legală și temeinică.

Intimatul S.N.G. în memoriul scris depus la dosar (filele 33-35) a solicitat admiterea recursului și în rejudecare, în temeiul art. 278

1

pct. 8 lit. a) C. proc. pen. a solicitat respingerea plângerii ca nefondată, urmând a fi menținută rezoluția parchetului de neîncepere a urmăririi penale în cauză.

Recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și intimații Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj cât și intimații S.N.G. și S.S.G. sunt fondate urmând a fi admise în limita următoarelor considerente.

Examinându-se actele și lucrările dosarului se constată că instanța de fond a soluționat cauza, fără citarea legală a intimatei S.S.G., fiind incident cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 21 C. proc. pen.

Înalta Curte, prin Decizia nr. 1419 din 12 martie 2004 publicată în Buletinul jurisprudenței pe anul 2004, pg. 869-870 a statuat că plângerea împotriva rezoluției și ordonanței procurorului de netrimitere în judecată se judecă cu citarea persoanei față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale. Prin citare, potrivit normelor procedurale în materie, se înțelege o citare legală, adică la domiciliul cunoscut al persoanei în cauză.

Pe parcursul cercetării judecătorești la instanța de fond recurenta intimată a fost citată la adresa din loc. Chechiș jud. Maramureș unde nu locuia, aceasta având domiciliul declarat în Baia Mare, jud. Maramureș. Mai mult, prin procura judiciară autentificată sub nr. 1693 din 13 noiembrie 2008 la B.N.P. B.M. dată avocatului S.A., recurenta intimată a înțeles să-și stabilească domiciliul procesual în Baia Mare, jud. Maramureș.

Or, se constată că recurenta intimată nu a fost citată la instanța de fond la nici una din cele două adrese arătate mai sus, cauza soluționându-se în lipsa acesteia. Citarea intimatei la o adresă la care aceasta nu locuia respectiv în com. Chechiș jud. Maramureș a făcut imposibilă prezentarea sa în fața instanței de fond încălcându-se astfel dreptul la apărare.

Mai mult, din anul 2007 recurenta intimată se află la muncă în Italia având stabilită reședința în  Italia.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj cât și intimații S.N.G. și S.S.G., va casa în totalitate sentința penală atacată și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond respectiv Curtea de Apel Cluj urmând ca această instanță, cu ocazia rejudecării să aibă în vedere și celelalte motive de casare invocate de parchet și de către părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și de intimații S.N.G. și S.S.G. împotriva sentinței penale nr. 71 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Casează în totalitate sentința penală și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel Cluj.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 aprilie 2010.