ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1696/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1696/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
recursurilor de față;
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința
penală nr. 106/2010 din 17 decembrie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția penală
și de minori, în temeiul art. 278
x
alin. (8) lit. b) C. proc. pen.,
a admis plângerea formulată de petiționarul P.A. împotriva rezoluției de
neîncepere a urmăririi penale din 14 iulie 2009, dată în dosarul nr. 226/P/2009
al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, pe care a desființat-o împreună
cu rezoluția din 11 august 2009 a procurorului general de la Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel Cluj, dată în dosarul nr. 613/II/2/2009 și a dispus
trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale pentru
săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prev. și ped. de art. 292 C. pen.
cu privire la intimații S.S.G. și S.G.
În baza art.
192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina
statului.
Pentru a
hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rezoluția din 14 iulie 2009 a
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj pronunțată în dosarul nr.
226/P/2009, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.N.G. - comisar
șef de poliție la Biroul de Investigații Criminale din cadrul Poliției
Municipiului Baia Mare și S.S.G., pentru infracțiunea de fals în declarații,
prev. și ped. de art. 292 C. pen.
S-a constatat
că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, fiind incidente prevederile
art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât nu există faptă penală în cauză.
Împotriva
soluției a formulat plângere numitul P.A., plângerea fiind înregistrată sub nr.
613/II/2/2009 din 6 august 2009.
Prin rezoluția
procurorului general al parchetului Curții de Apel Cluj din data de 11 august
2009, în urma analizării rezoluției din 14 iulie 2009 a parchetului Curții de
Apel Cluj, raportat la actele dosarului nr. 226/P/2009, s-a constatat că
soluția este legală și temeinică.
Astfel, s-a
reținut că prin faptul că în tranzacția din 19 martie 2009, încheiată de către
soții S., se menționează că proprietatea din jud. Maramureș a fost dobândită în
timpul căsătoriei, prin contribuție egală, de 50%, deși din contractul autentic
încheiat la 3 aprilie 2003 rezultă că proprietatea a fost dobândită de către Ș.
(devenită S.)S.G. înainte de căsătorie, nu se poate susține convingător că
această tranzacție a fost încheiată cu scopul de a frauda interesele
creditorului P.A., mai precis pentru ca el să nu își poată realiza creanța
stabilită prin sentința civilă nr. 1833 din 23 martie 2009 a Judecătoriei Baia
Mare.
S-a apreciat
că în mod corect procurorul de caz a stabilit că în cazul în care creditorul
P.A. s-a considerat fraudat în interesele sale prin acea tranzacție încheiată
de soții S., avea la îndemână o acțiune pauliană (revocatorie).
Pe de altă
parte, s-a reținut că, așa cum se menționează în sentința civilă nr. 1833 din
23 martie 2009 a Judecătoriei Baia Mare, prin care i s-a dat câștig de cauză
creditorului P.A., împrumutul de 36.000 lei din 7 august 2007 acordat
debitoarei S.S.G. a fost garantat cu apartamentul situat în Baia Mare.
Totodată, a
fost avută în vedere și împrejurarea că la data dobândirii proprietății din jud.
Maramureș, în anul 2003, prețul vânzării a fost de 90.000.000 lei (9.000 lei
noi), iar la momentul încheierii tranzacției dintre soții S., proprietatea a
fost evaluată la 80.000 lei, ceea ce confirmă declarația numitului S.N.G. și a
martorului D.L. că locuința a fost extinsă și s-au făcut reparații capitale, cu
consecința sporirii valorii proprietății.
Împotriva
rezoluțiilor procurorilor sus-menționate a formulat plângere adresată instanței
de judecată petiționarul P.A., prilej cu care a solicitat, în baza art. 278/1
C. proc. pen., desființarea rezoluției procurorului din 14 iulie 2009, dată în
dosarul nr. 226/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin
care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii S.N.G.
(comisar șef poliție IPJ Maramureș) și S.S.G. pentru infracțiunea de fals în declarații,
prev.
de art. 292 C. pen. și trimiterea cauzei la procuror în vederea
începerii urmăririi penale pentru această infracțiune.
În motivarea
plângerii, s-a arătat că soluția atacată este nelegală și netemeinică, întrucât
în mod greșit s-a stabilit că intimații nu au comis infracțiunea de fals în
declarații, deoarece puteau să tranzacționeze asupra imobilelor deținute în
timpul căsătoriei, iar partea vătămată P.A. are posibilitatea formulării unei
acțiunii revocatorii, dacă consideră că tranzacția a fost încheiată cu
fraudarea drepturilor sale.
Examinând
probele dosarului, instanța a constatat că plângerea formulată în cauză este
fondată.
Prin sentința
penală nr. 71 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, în baza art. 278/1
pct. 8 lit. b) C. proc. pen., a fost admisă plângerea formulată de petiționarul
P.A. împotriva rezoluției procurorului din 14 iulie 2009, dată în dosarul nr.
226/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, care a fost
desființată și a fost trimisă cauza Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Cluj, în vederea începerii urmăririi penale față de intimații S.S.G. și S.N.G.
sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în declarații, faptă prev. și ped.
de art. 292 C. pen.
Pentru a
pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că cei doi făptuitori au
făcut declarații necorespunzătoare adevărului în fața unei instituții de stat,
în sensul disp. art. 292 C. pen., existând astfel
suficiente elemente pentru a se dispune începerea urmăririi penale pentru
săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, în condițiile în care s-au ivit
indicii privind eventualitatea producerii unor consecințe juridice prin
fraudarea intereselor părții vătămate P.A., ce urma să procedeze la recuperarea
unei sume de bani de la făptuitoarea S.S.G.
Împotriva
sentinței pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, au
declarat recurs atât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, cât și
intimații S.N.G. și S.S.G.
Prin decizia
nr. 1476 din 16 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost
admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și de
intimații S.N.G. și S.S.G. împotriva sentinței penale nr. 71 din 28 octombrie
2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, și, în consecință, a
fost casată în totalitate sentința penală și trimisă cauza spre rejudecare la
aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel Cluj.
În considerentele
deciziei s-a arătat că s-a apreciat de către parchet că soluția instanței de
fond este greșită și s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței
penale nr. 71 din 28 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, urmând
ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care să respingă plângerea formulată de
petiționarul P.A. împotriva rezoluției emisă de procuror în dosarul nr.
226/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj și a rezoluției emisă
de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj în dosarul
nr. 613/11/2/2009, cu consecința menținerii celor două rezoluții ca fiind
temeinice și legale.
Recursurile
declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și de intimații S.N.G.
și S.S.G. au fost apreciate ca fiind fondate, fiind admise în limita
următoarelor considerente.
Examinându-se
actele și lucrările dosarului s-a constatat că instanța de fond a soluționat
cauza fără citarea legală a intimatei S.S.G., fiind incident cazul de casare
prevăzut de art. 385
9
pct. 21 C. proc. pen.
S-a reținut că
pe parcursul cercetării judecătorești, la instanța de fond recurenta intimată a
fost citată la adresa din jud. Maramureș unde nu locuia, aceasta având domiciliul
declarat în Baia Mare, jud. Maramureș. Mai mult, prin procura judiciară
autentificată sub nr. 1693 din 13 noiembrie 2008 la B.N.P. B.M. dată avocatului
S.A., recurenta intimată a înțeles să-și stabilească domiciliul procesual în
Baia Mare, jud. Maramureș.
Astfel, s-a
constatat că recurenta intimată nu a fost citată la instanța de fond la nici
una din cele două adrese arătate mai sus, cauza soluționându-se în lipsa
acesteia. Mai mult, din anul 2007 recurenta intimată se află la muncă în
Italia, având stabilită reședința în Italia. Citarea intimatei la o adresă la
care aceasta nu locuia, respectiv în jud. Maramureș, a făcut imposibilă
prezentarea sa în fața instanței de fond, încălcându-se astfel dreptul la
apărare.
Pentru aceste
considerente, instanța supremă a admis recursurile declarate, a casat în
totalitate sentința penală atacată și a trimis cauza spre rejudecare la
instanța de fond, respectiv Curtea de Apel Cluj, urmând ca această instanță, cu
ocazia rejudecării, să aibă în vedere și celelalte motive de casare invocate de
parchet și de către părți.
Examinând
probele dosarului, în rejudecare după casare, instanța a reținut că procurorul
nu a depus diligente pentru a verifica aspecte din conținutul plângerii
formulate de către petiționarul P.A., de fapt nu a procedat la audierea
acestuia, nici a intimaților și nici nu a administrat vreo probă, rezoluția
adoptată fiind deficitară sub aceste aspecte.
Ca atare, s-a
apreciat că se impune audierea petiționarului și a intimaților în condițiile
reglementate de Codul de procedură penală, verificarea titlului executoriu -
sentința civilă nr. 1833 din 23 martie 2009, dacă s-a încercat punerea în
executare și s-a constatat imposibilitatea executării și din ce motive, dacă
intimata S.S.G. a deținut sau deține și alte bunuri și mai ales poziția
procesuală a făptuitorilor în momentul declarării în fața instanței de
judecată, respectiv dacă acesta declarație a fost făcută în scopul împiedicării
de la promovarea unei eventuale susțineri a unei acțiuni în executare silită a
petiționarului P.A., consecințele juridice urmărite, dar și administrarea
oricăror altor probe utile, pertinente și concludente, avându-se în vedere și
înscrisurile depuse în instanță de către petent(contract de garanție imobiliar
nr. 95 din data de 16 ianuarie 2008, copie contract de vânzare-cumpărare din 03
aprilie 2004, certificat emis de poliția din Trieste, contract de împrumut
încheiat între petent și intimată - f 122-127 ).
S-a stabilit
că starea de fapt constată în urma administrării probelor, atât cele invocate
de către petiționar, cât și de către intimați, urmează să fie interpretată și
raportată la dispozițiile Codului Familiei privind comunitatea de bunuri ale
soților și apoi să se determine în concret dacă intimații au comis vreo faptă
prevăzută de legea penală, iar apoi procurorul să adopte o soluție în
concordanță cu dispozițiile Codului de procedură penală.
Împotriva
sentinței penale nr. 106/2010 din 17 decembrie 2010 a Curții de Apel Cluj,
secția penală și de minori au declarat recurs intimații S.N.G. și S.S.G.,
solicitând casarea acesteia și, în rejudecare, respingerea, ca neîntemeiată, a
plângerii formulate de petiționarul P.A. împotriva soluției de neîncepere a
urmăririi penale.
La termenul
din data de 27 aprilie 2011, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuția
părților inadmisibilitatea recursului declarat de petiționar împotriva
sentinței penale nr. 106/2010 din 17 decembrie 2010 a Curții de Apel Cluj,
secția penală și de minori.
Concluziile
reprezentantului Ministerului Public și ale apărătorului ales al recurentului
intimat S.N.G. au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri,
urmând a nu mai fi reluate.
Examinând
cauza, Înalta Curte constată că recursurile declarate de intimații S.N.G. și
S.S.G. sunt inadmisibile pentru următoarele considerente:
Astfel, în
conformitate cu prevederile art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen., astfel cum a fost
modificat prin Legea 202/2010, „Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit
alin. (8) este definitivă".
Sentința
penală nr. 106/2010 din 17 decembrie 2010 a fost pronunțată de Curtea de Apel
Cluj, secția penală și de minori, în calitate de instanță de fond, fiind rămasă
definitivă potrivit art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen., împrejurare ce atrage
inadmisibilitatea noului control judiciar prin recurs solicitat de către
intimați.
Această
sancțiune procesuală este incidență în cauză în raport și cu principiul
unicității exercitării căilor de atac, decurgând din aceleași dispoziții legale
anterior citate.
Pentru
considerentele anterior arătate, recursurile declarate în cauză se vor respinge
ca inadmisibile, în baza art. 385
15
pct.
1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., cu consecința obligării recurenților
intimați, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumelor de 200
lei, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D
E C I D E
Respinge, ca
inadmisibile, recursurile declarate de intimații S.N.G. și S.S.G. împotriva
sentinței penale nr. 106/2010 din 17 decembrie 2010 a Curții de Apel Cluj,
secția penală și de minori.
Obligă
recurenții intimați la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 27 aprilie 2011.