ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2505/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 3041 din 6

octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea

formulată de reclamanta SC P.E.E.T.T. SA, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea

Națională a Vămilor, prin care solicita obligarea acesteia

să modifice și să completeze autorizația de utilizator

final nr. ROMC0392PEA/ANV din 27 noiembrie 2008 emisă de pârâtă.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta nu

a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile obligatorii,

prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, prin care trebuia să

solicite autorității pârâte emitente revocarea actului administrativ

contestat.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o

netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta, în

temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.,

susținând că, în speță, nu era necesară efectuarea

procedurii prealabile administrative, întrucât ne aflăm în prezența

unui refuz nejustificat de a soluționa o cerere, pe de o parte, și

că, oricum, se poate considera că această procedură a fost

îndeplinită, prin formularea mai multor cereri către autoritatea

emitentă.

Examinând sentința atacată

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată

că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Obiectul acțiunii, astfel cum

acesta este formulat prin chiar cererea de chemare în judecată, este

obligarea autorității pârâte să „modifice și să

completeze autorizația de utilizator final nr. ROMC0392PEA/ANV din 27

noiembrie 2008” emisă de aceasta.

În speță ne aflăm,

așadar, în prezența contestării unui act administrativ emis de

către autoritatea pârâtă, la cererea societății reclamante,

iar nu a unui refuz nejustificat de soluționare a cererii, așa cum în

mod neîntemeiat susține aceasta din urmă.

Or, în conformitate cu

dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,

„

Înainte de a se adresa instanței de contencios

administrativ competente, persoana care se consideră

vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim

printr-un act administrativ individual trebuie să solicite

autorității publice emitente sau autorității ierarhic

superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data

comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia

”.

Așa fiind, în mod corect a reținut instanța de fond

că în cauză trebuia îndeplinită procedura administrativă

prealabilă prevăzută de dispozițiile legale citate și

că, în lipsa acesteia, acțiunea este inadmisibilă.

Nu poate fi reținută susținerea recurentei, în sensul că

procedura prealabilă administrativă ar fi fost îndeplinită prin

formularea „mai multor cereri” către autoritatea emitentă, întrucât

cererile invocate generic nu întrunesc condițiile prevăzute de lege

pentru a fi considerate plângere prealabilă, prin acestea nefiind

solicitată revocarea actului contestat.

Cum, potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ., în cazurile anume

prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai

după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite

de acea lege, soluția respingerii ca inadmisibilă a acțiunii

formulate de reclamantă este temeinică și legală, recursul

urmând a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC P.E.E.T.T.

SA împotriva sentinței nr. 3041 din 6 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 13 mai 2010.