ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2505/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 3041 din 6 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanta SC P.E.E.T.T. SA, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, prin care solicita obligarea acesteia să modifice și să completeze autorizația de utilizator final nr. ROMC0392PEA/ANV din 27 noiembrie 2008 emisă de pârâtă. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile obligatorii, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, prin care trebuia să solicite autorității pârâte emitente revocarea actului administrativ contestat.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., susținând că, în speță, nu era necesară efectuarea procedurii prealabile administrative, întrucât ne aflăm în prezența unui refuz nejustificat de a soluționa o cerere, pe de o parte, și că, oricum, se poate considera că această procedură a fost îndeplinită, prin formularea mai multor cereri către autoritatea emitentă. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Obiectul acțiunii, astfel cum acesta este formulat prin chiar cererea de chemare în judecată, este obligarea autorității pârâte să „modifice și să completeze autorizația de utilizator final nr. ROMC0392PEA/ANV din 27 noiembrie 2008” emisă de aceasta. În speță ne aflăm, așadar, în prezența contestării unui act administrativ emis de către autoritatea pârâtă, la cererea societății reclamante, iar nu a unui refuz nejustificat de soluționare a cererii, așa cum în mod neîntemeiat susține aceasta din urmă.

Or, în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „ Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia ”. Așa fiind, în mod corect a reținut instanța de fond că în cauză trebuia îndeplinită procedura administrativă prealabilă prevăzută de dispozițiile legale citate și că, în lipsa acesteia, acțiunea este inadmisibilă.

Nu poate fi reținută susținerea recurentei, în sensul că procedura prealabilă administrativă ar fi fost îndeplinită prin formularea „mai multor cereri” către autoritatea emitentă, întrucât cererile invocate generic nu întrunesc condițiile prevăzute de lege pentru a fi considerate plângere prealabilă, prin acestea nefiind solicitată revocarea actului contestat. Cum, potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ., în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege, soluția respingerii ca inadmisibilă a acțiunii formulate de reclamantă este temeinică și legală, recursul urmând a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC P.E.E.T.T. SA împotriva sentinței nr. 3041 din 6 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2010.