ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2888/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2888/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 335 din 03 februarie 2009 a

Curții de Apel București a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC

R.M.G.C. SA în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și, în consecință,

pârâtul a fost obligat să emită avizele și acordurile de funcționare în condițiile

de siguranță a barajelor pentru proiectele tehnice „C.” și respectiv „C.A.”

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de fond a reținut că prin Ordinul nr. 105/2003 emis de Ministerul

Apelor și Protecției Mediului se prevede că pentru emiterea acordului trebuie întocmită

o documentație de către experți, care trebuie avizată de o comisie de avizare.

Analizând actele dosarului,

Curtea de Apel a constatat că această Comisie de avizare a procedat la avizarea

documentației, însă avizul în cauză nu a fost semnat de Președintele Comisiei.

Instanța de fond a reținut

că refuzul președintelui comisiei de a semna avizul este nul nejustificat, întrucât

președintele nu are un drept de veto în această materie, pentru că semnătura sa

nu are decât valoarea unei operații materiale prin care se asigură eficiența actului

juridic ce emană de la organul colegial.

De asemenea, instanța

de fond a reținut că refuzul de semnare a avizului în litigiu de către președintele

Comisiei este nejustificat, întrucât motivarea acestuia, că reclamanta trebuie să

completeze documentele depuse prin certificarea faptului că amplasamentul celor

două obiective este cel prevăzut în documentațiile transmise, nu este întemeiată.

Instanța a reținut că

avizul CONSIB din 26 martie 2008 nu putea să-și piardă valabilitatea întrucât nu

există o normă care să prevadă acest lucru, iar pe de altă parte, instanța a constatat

că doar Comisia centrală de avizare ar fi putut să solicite date suplimentare conform

art. 4 alin (3) din anexa I la Ordinul nr. 105/2003 al Ministrului Apelor și Protecției

Mediului.

Instanța de fond a reținut

că reclamanta a solicitat emiterea unui aviz și a acordului pentru două baraje cu

o locație indicată de solicitant iar avizul și acordul se emit pentru locația indicată

de solicitant.

Instanța a concluzionat,

având în vedere dispozițiile art. 10 din Ordinul nr. 105/2003 al Ministrului Apelor

și Protecției Mediului, ca valabilitate a avizului / acordului încetează numai în

cazul în care lucrările de construire se efectuează într-o altă locație, astfel

încât în cauza de față nu există motive de respinge a acordului în condițiile în

care s-a emis avizul pentru cele două locații.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs pârâtul pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs invocate

conform art. 304

1

C. proc. civ. se încadrează în dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. respectiv greșita aplicare a legii în raport de probele administrate.

În motivele de recurs

se arată că în mod nelegal s-a apreciat că în cauză există un refuz nejustificat

al președintelui comisie de a emite acordul de funcționare solicitat de reclamanta-intimată.

Se arată că refuzul a

fost justificat de o prudență explicabilă în evaluarea proiectelor propuse de intimată.

Se invocă 5 argumente

pentru care președintele CONSIB nu și-a dat acordul.

Primul viza faptul că

documentația depusă de reclamantă nu a fost suficientă și nu mai corespunde realității.

Al doilea aspect privește

faptul că „funcționarea în siguranță” a celor două baraje presupune nu numai asigurarea

unor soluții constructive care să garanteze rezistența mecanică a barajelor respective

cât și măsuri care să asigure o impermeabilizare a cuvetelor lacurilor în special

a iazului de decantare C.

Al treilea și al patrulea

aspect privește faptul că temeiul de drept invocat de reclamanta-intimată nu este

suficient deoarece în cauză nu sunt aplicabile numai dispozițiile legale privind

funcționarea în siguranță a barajelor ci și dispozițiile legale privind depozitarea

deșeurilor respectiv H.G. nr. 349/2005, dat fiind că o parte din materialul se va

depozita în Iazul C. este constituit din deșeuri periculoase iar din documentația

depusă de reclamantă nu rezultă îndeplinirea criteriilor de siguranță a barajelor

respective în unele situații speciale.

Ultimul aspect invocat

în recurs privește faptul că proiectantul nu a explicitat problema garanției în

timp a barajelor efectuate, care nu reprezintă simple acumulări de apă ci veritabile

depozite de deșeuri periculoase.

Se solicită admiterea

recursului modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.

La dosar intimata-reclamantă

a formulat întâmpinare în care a invocat conform art. 137 alin. (1) C. proc.

civ. excepția nulității recursului pe considerentul că motivele de recurs invocate

nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. deoarece nu privesc sentința

recurată, iar în subsidiar pe recursul declarat se solicită respingerea recursului

ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța

de fond.

Motivat, Curtea în ședința

publică din 23 februarie 2010 a respins excepția nulității recursului.

În aceeași ședință recurentul

a invocat în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 excepția de nelegalitate

a actelor administrative din data de 29 martie 2007 intitulate referate de expertizare

avizare.

Admisibilitatea excepției

de nelegalitate a fost pusă în discuția părților în ședința publică din 9

martie 2010.

Motivat Curtea prin încheierea

din 9 martie 2010 a respins cererea de sesizare a instanței conform art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 apreciind că referatele contestate pe calea excepției

de nelegalitate nu reprezintă acte administrative admisibile a fi contestate direct

sau pe calea excepției de nelegalitate fiind operațiuni administrative premergătoare

emiterii avizului privind documentele de evaluare a stării de exploatare în siguranță

a barajelor precum și a Acordului de funcționare în condițiile de siguranță pentru

proiectele tehnice solicitate de reclamantă.

În baza art. 305 C.

proc. civ. recurenta-pârâtă a depus la dosar acte în susținerea recursului, în ședința

publică din 4 mai 2010.

Analizând recursul declarat

în raport de motivele invocate Curtea, în majoritate pentru următoarele considerente

apreciază recursul ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Sentința atacată este

legală și temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 6 alin.

(1) din Legea nr. 244/2000 coroborat cu dispozițiile Ordinelor nr. 118/2002 și a

Ordinului nr. 105/2003 în raport de obiectul cauzei: contestare refuz nejustificat

al autorității pârâte de a emite actele solicitate de reclamanta-intimată respectiv

avizele și acordurile de funcționare în condiții de siguranță a barajelor pentru

proiectele tehnice „C.” și respectiv „C.A.”

În mod legal s-a constatat

existența unui refuz nejustificat constând în refuzul nelegal, manifestat cu exces

de putere în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) și n) din Legea nr. 554/2004,

al președintelui Comisiei CONSIB de a semna avizul solicitat de reclamanta-intimată.

Curtea nu va reține că

acest refuz a fost legal, justificat și că a reprezentat conform recursului o manifestare

a unei „prudențe justificate” a Președintelui Comisiei.

În mod legal prin sentința

recurată s-a apreciat în corect că în condițiile în care s-au respectat dispozițiile

art. 4 alin. (1), (3) și (8) din Ordinul nr. 105/2003 al Ministrului Apelor și Protecției

Mediului și Comisia de avizare a avizat în unanimitate documentația depusă de reclamantă

în ședința extraordinară din 26 martie 2008 și a fost incidentă spre semnare actele

de reglementare a funcționării în condiții de siguranță a barajelor, refuzul de

a semna reprezintă un abuz, un act nelegal și respingând un exces de putere în sensul

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004. Deși nu a emis, motivat

un refuz explicit de semnare, poziția președintelui Comisiei și respectiv al pârâtului

reprezintă un refuz nejustificat cu încălcarea dreptului reclamantei de a-i fi eliberate

avizele și acordurile referitoare la starea de siguranță a barajelor din cadrul

amenajării miniere Roșia Montană.

De altfel motivele pentru

care președintele comisiei refuză semnarea avizului nu sunt justificate (dincolo

de faptul că acesta nu avea competența să refuze emiterea unui astfel de aviz în

condițiile existenței unui vot al comisiei în sensul emiterii avizului). Președintele

comisiei a solicitat documente care să certifice că amplasamentul celor două obiective

este cel prevăzut în documentațiile transmise, considerând că față de această solicitare

avizul CONSIB din 26 martie 2008 își pierde valabilitatea.

Este evident, pe de o

parte că avizul CONSIB nu putea să își piardă valabilitatea în condițiile inexistenței

unei norme care să prevadă acest lucru iar pe de altă parte, se constată că doar

comisia centrală de avizare putea să solicite date suplimentare conform art. 4

alin. (3) din anexa

I

din

Ordinul 105/2003 citat mai sus.

De asemenea, Curtea constată

că potrivit art. 14 din anexa

I

la ordinul 118/2002 al Ministerului Apelor și

Protecției Mediului „Răspunderea privind datele de bază prezentate în documentația

de fundamentare a solicitării acordului de funcționare în siguranță revine solicitantului,

iar răspunderea privind respectarea exigențelor de performanță referitoare la siguranța

barajelor revine expertului."

Reclamanta a solicitat

emiterea avizului și a acordului pentru două baraje cu o locație indicată de solicitant

iar avizul și acordul se emit pentru locația indicată de solicitant, valabilitatea

acestor acte încetând în cazul în care lucrările de construire se efectuează într-o

altă locație. Din acest punct de vedere art. 10 din același ordin prevede că „Acordul

de funcționare în siguranță își menține valabilitatea pe toată durata execuției

lucrărilor, cu condiția respectării prevederilor cuprinse în aceasta."

Argumentele invocate în

motivele de recurs nu pot fi reținute de Curte în primul rând că nu reprezintă critici

ale sentinței de fond, iar în al doilea rând nu justifică refuzul nelegal și nejustificat

al pârâtului de a emite acordurile și avizele solicitate de reclamantă.

Curtea nu va reține ca

utile actele depuse de recurent în susținerea recursului deoarece nu au legătură

cu obiectul cauzei – contestare refuz nejustificat al pârâtului de a emite – semna,

în concret avizele și acordurile de funcționare în condiții de siguranță a barajelor

pentru proiectele tehnice „Corna”, procedură epuizată și finalizată prin votul unanim

al Comisiei și distincte în raport de soluționarea unei excepții de nelegalitate

a unor hotărâri a Consiliului local Roșia Montană și de suspendarea provizorie a

certificatului de urbanism din 2007, certificat care nu este un act administrativ

de sine stătător și care nu poate justifica refuzul de a emite acordurile solicitate.

Astfel cum s-a arătat

în adresa din 31 martie 2008 avizarea siguranței structurale pentru barajele de

retenție poate fi făcută ca un demers de sine stătător, ca demers necesar și legal

pentru emiterea autorizației de construcție nemaiavând relevanță suspendarea certificatului

de urbanism, în condițiile în care votul colegial a fost luat în unanimitate, iar

un nou certificat de urbanism poate fi solicitat și eliberat în mod distinct în

condițiile respectării Legii nr. 50/1991 și în conformitate cu normele metodologice

de aplicare, fără a se putea reține că obținerea acordului de funcționare este condiționată

de existența unui certificat de urbanism sau că ar fi nejustificată cererea pe motiv

că certificatul de urbanism ar fi suspendat într-o altă cauză.

În ceea ce privește aspectele

de nelegalitate și netemeinicie invocate în cadrul recursului, Curtea le apreciază

ca vădit nefondate, ele reprezentând în concret pretexte nejustificate ale refuzului

nelegal de a semna acordurile solicitate de reclamantă și nu critici valabile ale

sentinței recurate.

Primele aspecte care privesc

lipsa unei documentații complete și care nu ar corespunde realității și siguranța

barajelor nu sunt întemeiate. Pe de o parte însăși autoritatea pârâtă a emis cu

respectarea dispozițiilor Ordinului nr. 105/2003, la data de 29 martie 2007 două

referate de expertizare / avizare pentru cele două baraje „C.” și „C.A.” în care

se constată depunerea unei documentații complete în vederea eliberării. Avizului

și a Acordului de funcționare în condiții de siguranță. Aceste avize sunt legal

emise și au caracter premergător emiterii Acordului de funcționare în stare de siguranță

a barajelor din cadrul amenajării miniere Roșia Montată. Recurentul a încercat,

prin invocarea excepției de nelegalitate, în recurs să paralizeze efectele actelor

proprii emise, dar acestea nu reprezintă acte administrative admisibil a fi contestate

direct sau pe calea excepției de nelegalitate. Pe de altă parte aceste acte au stat

la baza analizei Comisiei Naționale de Siguranță a Barajelor și a altor Lucrări

Hidrotehnice – CONSIB – din cadrul autorității pârâte comisie legal constituită

din care președintele face parte și are drept de vot și care în unanimitate în ședința

din 26 martie 2008 a hotărât avizarea favorabilă și emiterea acordului de funcționare

solicitat, fapt comunicat reclamantei prin adresa din 7 aprilie 2008. Faptul că

ulterior s-a refuzat semnarea actelor de către președinte acesta reprezintă un abuz

procedural.

Adresa din 8 mai 2008

prin care președintele solicită reclamanta date și acte suplimentare este nejustificată

și nelegală.

În mod corect s-a reținut

de instanța de fond că președintele nu mai avea posibilitatea legală, pentru a-și

justifica refuzul de a semna, să solicite individual – acte suplimentare după ce

comisia de avizare avizase favorabil, iar președintele a avut posibilitatea legală

să influențeze decizia prin vot. Mai mult reclamanta-intimata a comunicat răspuns

la adresa din 8 mai 2005 la data de 15 mai 2008 în sensul că documentația este completă

iar amplasamentul barajelor nu a fost modificat.

În ceea ce privește aspectele

care privesc temeiul de drept și unele modalități din documentația tehnică inclusiv

garanția de timp a lucrărilor acestea nu au legătură cu obiectul cauzei. Aspectele

invocate nu au reprezentat motivația autorității recurente pentru nesemnarea acordurilor

solicitate. Nemotivat și nejustificat s-a refuzat semnarea cu depășirea limitelor

de apreciere al autorității administrative deoarece Președintele Comisiei nu mai

avea competența de a refuza să semneze o hotărâre luată în unanimitate de membrii

Comisiei CONSIB.

În cauză nu sunt aplicabile

în concret pe situația particulară, care a format obiectul Comisiei CONSIB din 26

martie 2008 dispozițiile H.G. nr. 349/2005 ci numai dispozițiilor Legii nr. 244/2000

și Ordinele nr. 105/2003 și nr. 118/2002.

Iar aspectele tehnice

care privesc securitatea barajelor au fost analizate de o comisie tehnică care a

apreciat și a analizat favorabil proiectele privind siguranța barajelor produse

de reclamantă instanța de recurs neavând competența de a se subroga unei comisii

tehnice, de specialitate cu atât mai mult cu cât aceste motive care privesc soluția

administrativă de avizare favorabilă, au fost invocate direct în recurs.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea cu majoritate conform art. 312 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ.

va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată

de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate.

Respinge recursul declarat

de Ministerul Mediului și Pădurilor împotriva sentinței nr. 335 din 3 februarie

2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Cu opinie separată a doamnei

judecător R.V. în sensul admiterii recursului formulat și a modificării sentinței

atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 1 iunie 2010.