ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2888/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 335 din 03 februarie 2009 a Curții de Apel București a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC R.M.G.C. SA în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și, în consecință, pârâtul a fost obligat să emită avizele și acordurile de funcționare în condițiile de siguranță a barajelor pentru proiectele tehnice „C.” și respectiv „C.A.” Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin Ordinul nr. 105/2003 emis de Ministerul Apelor și Protecției Mediului se prevede că pentru emiterea acordului trebuie întocmită o documentație de către experți, care trebuie avizată de o comisie de avizare.

Analizând actele dosarului, Curtea de Apel a constatat că această Comisie de avizare a procedat la avizarea documentației, însă avizul în cauză nu a fost semnat de Președintele Comisiei. Instanța de fond a reținut că refuzul președintelui comisiei de a semna avizul este nul nejustificat, întrucât președintele nu are un drept de veto în această materie, pentru că semnătura sa nu are decât valoarea unei operații materiale prin care se asigură eficiența actului juridic ce emană de la organul colegial. De asemenea, instanța de fond a reținut că refuzul de semnare a avizului în litigiu de către președintele Comisiei este nejustificat, întrucât motivarea acestuia, că reclamanta trebuie să completeze documentele depuse prin certificarea faptului că amplasamentul celor două obiective este cel prevăzut în documentațiile transmise, nu este întemeiată.

Instanța a reținut că avizul CONSIB din 26 martie 2008 nu putea să-și piardă valabilitatea întrucât nu există o normă care să prevadă acest lucru, iar pe de altă parte, instanța a constatat că doar Comisia centrală de avizare ar fi putut să solicite date suplimentare conform art. 4 alin (3) din anexa I la Ordinul nr. 105/2003 al Ministrului Apelor și Protecției Mediului. Instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat emiterea unui aviz și a acordului pentru două baraje cu o locație indicată de solicitant iar avizul și acordul se emit pentru locația indicată de solicitant.

Instanța a concluzionat, având în vedere dispozițiile art. 10 din Ordinul nr. 105/2003 al Ministrului Apelor și Protecției Mediului, ca valabilitate a avizului / acordului încetează numai în cazul în care lucrările de construire se efectuează într-o altă locație, astfel încât în cauza de față nu există motive de respinge a acordului în condițiile în care s-a emis avizul pentru cele două locații. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs invocate conform art. 304 1 C. proc. civ. se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. respectiv greșita aplicare a legii în raport de probele administrate. În motivele de recurs se arată că în mod nelegal s-a apreciat că în cauză există un refuz nejustificat al președintelui comisie de a emite acordul de funcționare solicitat de reclamanta-intimată.

Se arată că refuzul a fost justificat de o prudență explicabilă în evaluarea proiectelor propuse de intimată. Se invocă 5 argumente pentru care președintele CONSIB nu și-a dat acordul. Primul viza faptul că documentația depusă de reclamantă nu a fost suficientă și nu mai corespunde realității. Al doilea aspect privește faptul că „funcționarea în siguranță” a celor două baraje presupune nu numai asigurarea unor soluții constructive care să garanteze rezistența mecanică a barajelor respective cât și măsuri care să asigure o impermeabilizare a cuvetelor lacurilor în special a iazului de decantare C. Al treilea și al patrulea aspect privește faptul că temeiul de drept invocat de reclamanta-intimată nu este suficient deoarece în cauză nu sunt aplicabile numai dispozițiile legale privind funcționarea în siguranță a barajelor ci și dispozițiile legale privind depozitarea deșeurilor respectiv H.G.

nr. 349/2005, dat fiind că o parte din materialul se va depozita în Iazul C. este constituit din deșeuri periculoase iar din documentația depusă de reclamantă nu rezultă îndeplinirea criteriilor de siguranță a barajelor respective în unele situații speciale. Ultimul aspect invocat în recurs privește faptul că proiectantul nu a explicitat problema garanției în timp a barajelor efectuate, care nu reprezintă simple acumulări de apă ci veritabile depozite de deșeuri periculoase. Se solicită admiterea recursului modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate. La dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare în care a invocat conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ.

excepția nulității recursului pe considerentul că motivele de recurs invocate nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. deoarece nu privesc sentința recurată, iar în subsidiar pe recursul declarat se solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond. Motivat, Curtea în ședința publică din 23 februarie 2010 a respins excepția nulității recursului. În aceeași ședință recurentul a invocat în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 excepția de nelegalitate a actelor administrative din data de 29 martie 2007 intitulate referate de expertizare avizare.

Admisibilitatea excepției de nelegalitate a fost pusă în discuția părților în ședința publică din 9 martie 2010. Motivat Curtea prin încheierea din 9 martie 2010 a respins cererea de sesizare a instanței conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 apreciind că referatele contestate pe calea excepției de nelegalitate nu reprezintă acte administrative admisibile a fi contestate direct sau pe calea excepției de nelegalitate fiind operațiuni administrative premergătoare emiterii avizului privind documentele de evaluare a stării de exploatare în siguranță a barajelor precum și a Acordului de funcționare în condițiile de siguranță pentru proiectele tehnice solicitate de reclamantă. În baza art. 305 C. proc.

civ. recurenta-pârâtă a depus la dosar acte în susținerea recursului, în ședința publică din 4 mai 2010. Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate Curtea, în majoritate pentru următoarele considerente apreciază recursul ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Sentința atacată este legală și temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 244/2000 coroborat cu dispozițiile Ordinelor nr. 118/2002 și a Ordinului nr. 105/2003 în raport de obiectul cauzei: contestare refuz nejustificat al autorității pârâte de a emite actele solicitate de reclamanta-intimată respectiv avizele și acordurile de funcționare în condiții de siguranță a barajelor pentru proiectele tehnice „C.” și respectiv „C.A.” În mod legal s-a constatat existența unui refuz nejustificat constând în refuzul nelegal, manifestat cu exces de putere în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) și n) din Legea nr. 554/2004, al președintelui Comisiei CONSIB de a semna avizul solicitat de reclamanta-intimată.

Curtea nu va reține că acest refuz a fost legal, justificat și că a reprezentat conform recursului o manifestare a unei „prudențe justificate” a Președintelui Comisiei. În mod legal prin sentința recurată s-a apreciat în corect că în condițiile în care s-au respectat dispozițiile art. 4 alin. (1), (3) și (8) din Ordinul nr. 105/2003 al Ministrului Apelor și Protecției Mediului și Comisia de avizare a avizat în unanimitate documentația depusă de reclamantă în ședința extraordinară din 26 martie 2008 și a fost incidentă spre semnare actele de reglementare a funcționării în condiții de siguranță a barajelor, refuzul de a semna reprezintă un abuz, un act nelegal și respingând un exces de putere în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Deși nu a emis, motivat un refuz explicit de semnare, poziția președintelui Comisiei și respectiv al pârâtului reprezintă un refuz nejustificat cu încălcarea dreptului reclamantei de a-i fi eliberate avizele și acordurile referitoare la starea de siguranță a barajelor din cadrul amenajării miniere Roșia Montană. De altfel motivele pentru care președintele comisiei refuză semnarea avizului nu sunt justificate (dincolo de faptul că acesta nu avea competența să refuze emiterea unui astfel de aviz în condițiile existenței unui vot al comisiei în sensul emiterii avizului). Președintele comisiei a solicitat documente care să certifice că amplasamentul celor două obiective este cel prevăzut în documentațiile transmise, considerând că față de această solicitare avizul CONSIB din 26 martie 2008 își pierde valabilitatea.

Este evident, pe de o parte că avizul CONSIB nu putea să își piardă valabilitatea în condițiile inexistenței unei norme care să prevadă acest lucru iar pe de altă parte, se constată că doar comisia centrală de avizare putea să solicite date suplimentare conform art. 4 alin. (3) din anexa I din Ordinul 105/2003 citat mai sus.

De asemenea, Curtea constată că potrivit art. 14 din anexa I la ordinul 118/2002 al Ministerului Apelor și Protecției Mediului „Răspunderea privind datele de bază prezentate în documentația de fundamentare a solicitării acordului de funcționare în siguranță revine solicitantului, iar răspunderea privind respectarea exigențelor de performanță referitoare la siguranța barajelor revine expertului." Reclamanta a solicitat emiterea avizului și a acordului pentru două baraje cu o locație indicată de solicitant iar avizul și acordul se emit pentru locația indicată de solicitant, valabilitatea acestor acte încetând în cazul în care lucrările de construire se efectuează într-o altă locație.

Din acest punct de vedere art. 10 din același ordin prevede că „Acordul de funcționare în siguranță își menține valabilitatea pe toată durata execuției lucrărilor, cu condiția respectării prevederilor cuprinse în aceasta." Argumentele invocate în motivele de recurs nu pot fi reținute de Curte în primul rând că nu reprezintă critici ale sentinței de fond, iar în al doilea rând nu justifică refuzul nelegal și nejustificat al pârâtului de a emite acordurile și avizele solicitate de reclamantă.

Curtea nu va reține ca utile actele depuse de recurent în susținerea recursului deoarece nu au legătură cu obiectul cauzei – contestare refuz nejustificat al pârâtului de a emite – semna, în concret avizele și acordurile de funcționare în condiții de siguranță a barajelor pentru proiectele tehnice „Corna”, procedură epuizată și finalizată prin votul unanim al Comisiei și distincte în raport de soluționarea unei excepții de nelegalitate a unor hotărâri a Consiliului local Roșia Montană și de suspendarea provizorie a certificatului de urbanism din 2007, certificat care nu este un act administrativ de sine stătător și care nu poate justifica refuzul de a emite acordurile solicitate.

Astfel cum s-a arătat în adresa din 31 martie 2008 avizarea siguranței structurale pentru barajele de retenție poate fi făcută ca un demers de sine stătător, ca demers necesar și legal pentru emiterea autorizației de construcție nemaiavând relevanță suspendarea certificatului de urbanism, în condițiile în care votul colegial a fost luat în unanimitate, iar un nou certificat de urbanism poate fi solicitat și eliberat în mod distinct în condițiile respectării Legii nr. 50/1991 și în conformitate cu normele metodologice de aplicare, fără a se putea reține că obținerea acordului de funcționare este condiționată de existența unui certificat de urbanism sau că ar fi nejustificată cererea pe motiv că certificatul de urbanism ar fi suspendat într-o altă cauză.

În ceea ce privește aspectele de nelegalitate și netemeinicie invocate în cadrul recursului, Curtea le apreciază ca vădit nefondate, ele reprezentând în concret pretexte nejustificate ale refuzului nelegal de a semna acordurile solicitate de reclamantă și nu critici valabile ale sentinței recurate. Primele aspecte care privesc lipsa unei documentații complete și care nu ar corespunde realității și siguranța barajelor nu sunt întemeiate. Pe de o parte însăși autoritatea pârâtă a emis cu respectarea dispozițiilor Ordinului nr. 105/2003, la data de 29 martie 2007 două referate de expertizare / avizare pentru cele două baraje „C.” și „C.A.” în care se constată depunerea unei documentații complete în vederea eliberării.

Avizului și a Acordului de funcționare în condiții de siguranță. Aceste avize sunt legal emise și au caracter premergător emiterii Acordului de funcționare în stare de siguranță a barajelor din cadrul amenajării miniere Roșia Montată. Recurentul a încercat, prin invocarea excepției de nelegalitate, în recurs să paralizeze efectele actelor proprii emise, dar acestea nu reprezintă acte administrative admisibil a fi contestate direct sau pe calea excepției de nelegalitate.

Pe de altă parte aceste acte au stat la baza analizei Comisiei Naționale de Siguranță a Barajelor și a altor Lucrări Hidrotehnice – CONSIB – din cadrul autorității pârâte comisie legal constituită din care președintele face parte și are drept de vot și care în unanimitate în ședința din 26 martie 2008 a hotărât avizarea favorabilă și emiterea acordului de funcționare solicitat, fapt comunicat reclamantei prin adresa din 7 aprilie 2008. Faptul că ulterior s-a refuzat semnarea actelor de către președinte acesta reprezintă un abuz procedural. Adresa din 8 mai 2008 prin care președintele solicită reclamanta date și acte suplimentare este nejustificată și nelegală. În mod corect s-a reținut de instanța de fond că președintele nu mai avea posibilitatea legală, pentru a-și justifica refuzul de a semna, să solicite individual – acte suplimentare după ce comisia de avizare avizase favorabil, iar președintele a avut posibilitatea legală să influențeze decizia prin vot.

Mai mult reclamanta-intimata a comunicat răspuns la adresa din 8 mai 2005 la data de 15 mai 2008 în sensul că documentația este completă iar amplasamentul barajelor nu a fost modificat. În ceea ce privește aspectele care privesc temeiul de drept și unele modalități din documentația tehnică inclusiv garanția de timp a lucrărilor acestea nu au legătură cu obiectul cauzei. Aspectele invocate nu au reprezentat motivația autorității recurente pentru nesemnarea acordurilor solicitate. Nemotivat și nejustificat s-a refuzat semnarea cu depășirea limitelor de apreciere al autorității administrative deoarece Președintele Comisiei nu mai avea competența de a refuza să semneze o hotărâre luată în unanimitate de membrii Comisiei CONSIB.

În cauză nu sunt aplicabile în concret pe situația particulară, care a format obiectul Comisiei CONSIB din 26 martie 2008 dispozițiile H.G. nr. 349/2005 ci numai dispozițiilor Legii nr. 244/2000 și Ordinele nr. 105/2003 și nr. 118/2002. Iar aspectele tehnice care privesc securitatea barajelor au fost analizate de o comisie tehnică care a apreciat și a analizat favorabil proiectele privind siguranța barajelor produse de reclamantă instanța de recurs neavând competența de a se subroga unei comisii tehnice, de specialitate cu atât mai mult cu cât aceste motive care privesc soluția administrativă de avizare favorabilă, au fost invocate direct în recurs. Față de cele expuse mai sus, Curtea cu majoritate conform art. 312 alin. (1) și alin. (2) C. proc.

civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Cu majoritate. Respinge recursul declarat de Ministerul Mediului și Pădurilor împotriva sentinței nr. 335 din 3 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Cu opinie separată a doamnei judecător R.V. în sensul admiterii recursului formulat și a modificării sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1 iunie 2010.