ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 224/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 224/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 851 din 20
septembrie 2007 Tribunalul Dâmbovița a respins acțiunea formulată de
reclamantul M.C. în contradictoriu cu Primăria comunei Vârfuri prin care a
contestat răspunsul primit la notificările nr. 75/2005 și 84/2005 și
constatarea nulității absolute a sentinței civile nr. 466/2002 a Judecătoriei
Pucioasa și a deciziei civile nr. 1244/2002 a Tribunalului Dâmbovița.
Instanța de fond a reținut că
imobilele solicitate prin notificările nr. 74 și 84/2005, respectiv conacul transformat
în dispensar medical cu terenul aferent și terenul intravilan de 8500 mp
expropriate de la autorul M.G., au mai făcut obiectul notificărilor nr. 7 și
109/2001. De altfel, notificările nr. 75 și 84/2005 au fost depuse peste
termenul legal prevăzut de art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.
S-a mai reținut că nu se poate
constata nulitatea celor două hotărâri judecătorești întrucât acestea au
caracterul unui titlu legal, bucurându-se de autoritate de lucru judecat și nu
pot fi contestate printr-o acțiune în anulare.
Împotriva sentinței a declarat apel
reclamantul M.C. susținând că instanța nu s-a pronunțat asupra imobilelor
solicitate.
Curtea de Apel Ploiești, prin
decizia civilă nr. 36 din 6 februarie 2008 a respins apelul reținând că prin
sentința civilă nr. 466 din 12 aprilie 2002 Judecătoria Pucioasa a admis în
parte acțiunea formulată de reclamanții P.C., C.P. și T.G., a obligat pârâtul
Spitalul Orășenesc Pucioasa să la se reclamanților în deplină proprietate și
posesie imobilul fost conac, în prezent dispensar medical situat în comuna
Vârfuri, a respins cererea de revendicare a terenului aferent și cererea de
intervenție formulată de M.C. Tribunalul Dâmbovița, prin decizia civilă nr. 1244
din 20 septembrie 2002 a admis apelul declarat de reclamanții P.C., C.P. și T.G.,
a schimbat în parte sentința nr. 466/2002 a Judecătoriei Pucioasa și a obligat
pârâții Consiliul Local Vârfuri și Spitalul Orășenesc Pucioasa să lase în
deplină proprietate apelanților și suprafața de 2040 mp teren aferent
construcției cu destinație de dispensar medical.
Aceste hotărâri privesc imobilul,
dispensar medical, solicitat de reclamant prin prezenta cauză, astfel încât
susținerea potrivit căreia instanța de fond s-ar fi pronunțat cu privire la alt
imobil nu a fost reținută.
S-a mai reținut că imobilul conac
expropriat de la autorul reclamantului mai includea și o construcție casă de
locuit care a fost restituită reclamantului prin sentința civilă 2772 din 4
aprilie 2007 a Judecătoriei Pucioasa.
De asemenea, în mod corect instanța
de fond a constatat că cele două notificări au fost formulate peste termenul
legal.
Împotriva deciziei instanței de apel
a declarat recurs reclamantul M.C. susținând că notificările au fost depuse în
termenul legal, în mod greșit s-a considerat că imobilul casă de locuit cu
patru camere a făcut parte din conacul expropriat și că, în mod greșit, în
dispozitivul deciziei atacate s-a menționat că sentința apelată ar fi fost
pronunțată de Tribunalul Buzău, în loc de Tribunalul Dâmbovița. Recurentul nu a
indicat temeiul juridic al recursului, însă analiza criticii formulate permite
încadrarea acesteia în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Prin notificările nr. 7/2001 și
109/2001 reclamantul M.C. a solicitat restituirea unui teren intravilan de 8500
mp și conacul cu 5000 mp teren aferent din comuna Vârfuri ce au aparținut
autorului său M.G., imobile care au fost preluate abuziv în proprietatea statului
prin expropriere conform Decretului nr. 83/1949.
Primarul Comunei Vârfuri prin
dispoziția nr. 244/2003 a respins notificarea nr. 7/2001 cu motivarea că dreptul
de proprietate asupra terenului intravilan a fost reconstituit potrivit
dispozițiilor Legii 18/1991, iar prin dispoziția nr. 245/2003 a respins și
cealaltă notificare, nr. 109/2001, întrucât conacul transformat în dispensar
medical și terenul aferent au fost restituite altor persoane prin hotărâri
judecătorești.
La dosarul cauzei au fost depuse
sentința civilă nr. 466 din 12 aprilie 2002 Judecătoriei Pucioasa și decizia
civilă nr. 1244 din 20 septembrie 2002 a Tribunalului Dâmbovița prin care
conacul, transformat în dispensar medical și terenul aferent de 2040 mp au fost
restituite numiților P.C., C.P. și T.G.
Reclamantul M.C. a contestat în justiție
dispoziția nr. 245/2003 emisă de Primarul comunei Vârfuri, contestația fiind
respinsă prin sentința civilă nr. 87 din 10 februarie 2004 a Tribunalului
Dâmbovița, filele 32-34 ale dosarului de recurs.
După apariția Legii nr. 247/2005,
reclamantul, considerând că acest act normativ a prevăzut un nou termen pentru
depunerea notificărilor, a formulat notificările nr. 75 din 10 noiembrie 2005
și nr. 84 din 25 noiembrie 2005 prin care a solicitat din nou restituirea
imobilelor menționate.
Notificările formulate în cursul
anului 2005 au fost depuse cu mult peste termenul legal ce a expirat la 14
februarie 2002. De precizat este acest termen de depunere a notificărilor este
un termen de decădere, care nu a mai fost prelungit în urma apariției Legii
147/2005.
Potrivit art. 22 alin. (5) din Legea
10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea 247/2005, nerespectarea
termenului pentru formularea notificării atrage pierderea dreptului de a mai
solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Textul legal menționat a fost
declarat a fi în concordanță cu prevederile constituționale prin decizia nr. 21
din 27 ianuarie 2004 a Curții Constituționale.
In raport de datele depunerii
notificărilor, 10 și 25 noiembrie 2005, de dispozițiile art. 22 alin. (5) din
Legea nr. 10/2001 și de faptul că notificările depuse în termenul legal, în
cursul anului 2001, au fost respinse, recurentul este decăzut din dreptul de a
mai solicita în justiție restituirea imobilelor.
Critica referitoare la casa de
locuit nu poate fi reținută întrucât acest imobil nu face obiectul prezentei
cauze. Instanța de apel a considerat că și această clădire a fost inclusă în conac
întrucât prin decretul de expropriere s-au preluat două construcții, una cu
patru camere, respectiv casa de locuit și alta cu 8 camere, dispensarul medical
din comuna Vârfuri.
Nici ultima critică inserată în
motivarea recursului nu se va reține. Îndreptarea erorii materiale din
dispozitivul deciziei atacate se poate remedia numai pe calea unei cereri în
temeiul art. 281 C. proc. civ.
Având în vedere aceste considerente,
recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul
declarat de reclamantul M.C. împotriva deciziei nr. 36 din 6 februarie 2008
pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori
și de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2010.