ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 224/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 851 din 20 septembrie 2007 Tribunalul Dâmbovița a respins acțiunea formulată de reclamantul M.C. în contradictoriu cu Primăria comunei Vârfuri prin care a contestat răspunsul primit la notificările nr. 75/2005 și 84/2005 și constatarea nulității absolute a sentinței civile nr. 466/2002 a Judecătoriei Pucioasa și a deciziei civile nr. 1244/2002 a Tribunalului Dâmbovița. Instanța de fond a reținut că imobilele solicitate prin notificările nr. 74 și 84/2005, respectiv conacul transformat în dispensar medical cu terenul aferent și terenul intravilan de 8500 mp expropriate de la autorul M.G., au mai făcut obiectul notificărilor nr. 7 și 109/2001.

De altfel, notificările nr. 75 și 84/2005 au fost depuse peste termenul legal prevăzut de art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001. S-a mai reținut că nu se poate constata nulitatea celor două hotărâri judecătorești întrucât acestea au caracterul unui titlu legal, bucurându-se de autoritate de lucru judecat și nu pot fi contestate printr-o acțiune în anulare. Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul M.C. susținând că instanța nu s-a pronunțat asupra imobilelor solicitate. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 36 din 6 februarie 2008 a respins apelul reținând că prin sentința civilă nr. 466 din 12 aprilie 2002 Judecătoria Pucioasa a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții P.C., C.P.

și T.G., a obligat pârâtul Spitalul Orășenesc Pucioasa să la se reclamanților în deplină proprietate și posesie imobilul fost conac, în prezent dispensar medical situat în comuna Vârfuri, a respins cererea de revendicare a terenului aferent și cererea de intervenție formulată de M.C. Tribunalul Dâmbovița, prin decizia civilă nr. 1244 din 20 septembrie 2002 a admis apelul declarat de reclamanții P.C., C.P. și T.G., a schimbat în parte sentința nr. 466/2002 a Judecătoriei Pucioasa și a obligat pârâții Consiliul Local Vârfuri și Spitalul Orășenesc Pucioasa să lase în deplină proprietate apelanților și suprafața de 2040 mp teren aferent construcției cu destinație de dispensar medical. Aceste hotărâri privesc imobilul, dispensar medical, solicitat de reclamant prin prezenta cauză, astfel încât susținerea potrivit căreia instanța de fond s-ar fi pronunțat cu privire la alt imobil nu a fost reținută.

S-a mai reținut că imobilul conac expropriat de la autorul reclamantului mai includea și o construcție casă de locuit care a fost restituită reclamantului prin sentința civilă 2772 din 4 aprilie 2007 a Judecătoriei Pucioasa. De asemenea, în mod corect instanța de fond a constatat că cele două notificări au fost formulate peste termenul legal. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamantul M.C. susținând că notificările au fost depuse în termenul legal, în mod greșit s-a considerat că imobilul casă de locuit cu patru camere a făcut parte din conacul expropriat și că, în mod greșit, în dispozitivul deciziei atacate s-a menționat că sentința apelată ar fi fost pronunțată de Tribunalul Buzău, în loc de Tribunalul Dâmbovița.

Recurentul nu a indicat temeiul juridic al recursului, însă analiza criticii formulate permite încadrarea acesteia în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. Recursul nu este fondat. Prin notificările nr. 7/2001 și 109/2001 reclamantul M.C. a solicitat restituirea unui teren intravilan de 8500 mp și conacul cu 5000 mp teren aferent din comuna Vârfuri ce au aparținut autorului său M.G., imobile care au fost preluate abuziv în proprietatea statului prin expropriere conform Decretului nr. 83/1949. Primarul Comunei Vârfuri prin dispoziția nr. 244/2003 a respins notificarea nr. 7/2001 cu motivarea că dreptul de proprietate asupra terenului intravilan a fost reconstituit potrivit dispozițiilor Legii 18/1991, iar prin dispoziția nr. 245/2003 a respins și cealaltă notificare, nr. 109/2001, întrucât conacul transformat în dispensar medical și terenul aferent au fost restituite altor persoane prin hotărâri judecătorești.

La dosarul cauzei au fost depuse sentința civilă nr. 466 din 12 aprilie 2002 Judecătoriei Pucioasa și decizia civilă nr. 1244 din 20 septembrie 2002 a Tribunalului Dâmbovița prin care conacul, transformat în dispensar medical și terenul aferent de 2040 mp au fost restituite numiților P.C., C.P. și T.G. Reclamantul M.C. a contestat în justiție dispoziția nr. 245/2003 emisă de Primarul comunei Vârfuri, contestația fiind respinsă prin sentința civilă nr. 87 din 10 februarie 2004 a Tribunalului Dâmbovița, filele 32-34 ale dosarului de recurs. După apariția Legii nr. 247/2005, reclamantul, considerând că acest act normativ a prevăzut un nou termen pentru depunerea notificărilor, a formulat notificările nr. 75 din 10 noiembrie 2005 și nr. 84 din 25 noiembrie 2005 prin care a solicitat din nou restituirea imobilelor menționate.

Notificările formulate în cursul anului 2005 au fost depuse cu mult peste termenul legal ce a expirat la 14 februarie 2002. De precizat este acest termen de depunere a notificărilor este un termen de decădere, care nu a mai fost prelungit în urma apariției Legii 147/2005. Potrivit art. 22 alin. (5) din Legea 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea 247/2005, nerespectarea termenului pentru formularea notificării atrage pierderea dreptului de a mai solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent. Textul legal menționat a fost declarat a fi în concordanță cu prevederile constituționale prin decizia nr. 21 din 27 ianuarie 2004 a Curții Constituționale.

In raport de datele depunerii notificărilor, 10 și 25 noiembrie 2005, de dispozițiile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 și de faptul că notificările depuse în termenul legal, în cursul anului 2001, au fost respinse, recurentul este decăzut din dreptul de a mai solicita în justiție restituirea imobilelor. Critica referitoare la casa de locuit nu poate fi reținută întrucât acest imobil nu face obiectul prezentei cauze. Instanța de apel a considerat că și această clădire a fost inclusă în conac întrucât prin decretul de expropriere s-au preluat două construcții, una cu patru camere, respectiv casa de locuit și alta cu 8 camere, dispensarul medical din comuna Vârfuri. Nici ultima critică inserată în motivarea recursului nu se va reține.

Îndreptarea erorii materiale din dispozitivul deciziei atacate se poate remedia numai pe calea unei cereri în temeiul art. 281 C. proc. civ. Având în vedere aceste considerente, recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.C. împotriva deciziei nr. 36 din 6 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2010.