ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5486/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 5603

din 1 aprilie 2003 reclamanta I.I. a chemat în judecată pe pârâții B.G. și B.E.

și a solicitat să se dispună rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu

clauză de întreținere încheiat la data de 25 septembrie 2001.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că prin contractul menționat, încheiat în formă autentică a vândut

pârâților cota de 5/8 părți din suprafața de 4000 mp teren fâneață situat în

punctul „Groapa”, satul Stătești, comuna Vârfuri, județul Dâmbovița.

A mai menționat reclamanta că

pârâții nu și-au respectat obligația de îngrijire asumată prin contract, nu

i-au acordat sprijin deși a fost bolnavă.

Judecătoria Pucioasa, prin sentința

civilă nr. 958 din 21 octombrie 2003, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

S-a reținut că prin contractul

încheiat în formă autentică la data de 25 septembrie 2001 reclamanta I.I. a

vândut pârâților cota de 5/8 părți din suprafața de 4000 mp teren fâneață,

situat în comuna Vârfuri, satul Stătești, punct „Groapa”, județul Dâmbovița cu

prețul de 4.000.000 lei, plătit; pârâții s-au obligat să-i acorde „sprijin și

ajutor în caz de neputință iar după deces să o înmormânteze și să-i facă, după

obiceiul creștinesc, pomenile”. S-a arătat că din depozițiile martorilor L.G. și

S.I. a rezultat că pârâții și-au îndeplinit obligația contractuală, au acordat reclamantei

îngrijire și întreținere.

Curtea de Apel Ploiești, secția

civilă, prin decizia civilă nr. 235 din 4 februarie 2004 a respins ca nefundat

apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 958 din 21

octombrie 2003 a Judecătoriei Pucioasa cu motivarea că just prima instanță a

reținut că aceasta nu a făcut dovada că pârâții nu și-au respectat obligațiile

contractuale.

În termen legal, împotriva deciziei

civile nr. 235 din 4 februarie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, a

declarat recurs reclamanta I.I., a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 10

C. proc. civ. și a susținut, în esență, că: instanța de apel a făcut o greșită

apreciere a probelor administrate în cauză din care rezultă că pârâții nu i-au

acordat îngrijire deși a fost bolnavă.

Recursul urmează să fie respins ca nefondat

pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1020 C. civ. „condiția

rezolutorie este subînțeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz

când una din părți nu îndeplinește angajamentul său”.

Într-acest caz, dispune art. 1021 C.

civ., contractul nu este desființat de drept. Partea în privința căreia

angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa

convenția, când este posibil, sau să-i ceară desființarea, cu daune interese.

În speță, prin contractul autentic

din 23 septembrie 2001 reclamanta a transmis pârâților cota de 5/8 părți, din proprietatea

sa, din suprafața de 4000 mp teren fâneață, situat în comuna Vârfuri, satul

Stătești, punct „Groapa”, județul Dâmbovița.

Pârâții s-au obligat să-i plătească

4.000.000 lei preț și „să-i acorde sprijin și ajutor în caz de neputință iar în

caz de deces să-i facă înmormântarea și cuvenitele pomeni, după obiceiul

creștinesc”.

Din cuprinsul actului rezultă că

prețul a fost primit de reclamantă, în întregime, la data autentificării

actului.

Reclamanta nu a făcut dovada că

pârâții nu și-au respectat obligația de a-i acorda sprijin și ajutor în caz de

neputință.

Ca atare, just instanța de apel a

reținut că nefăcându-se dovada nerespectării de către pârâți a angajamentului

asumat, nu sunt motive de reziliere a contractului de vânzare-cumpărare cu

clauză de întreținere.

Față de considerentele menționate,

Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta I.I.

împotriva deciziei civile nr. 235 din 4 februarie 2004 a Curții de Apel

Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2005.