ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.09.2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7168/2005

HOTĂRÂRE
23.09.2005
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7168/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 13

ianuarie 2004, reclamanta C.E.C.A.P.P.T. a chemat în judecată Consiliul Local

și Primăria orașului Pucioasa, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în

cauză, instanța să dispună anularea dispoziției nr. 1166 din 29 noiembrie 2003

emisă de Primarul orașului Pucioasa, prin care acesteia i-a fost respinsă

notificarea nr. 100/2001 privind restituirea în natură a imobilului Căminul

Sanatorial Pucioasa, Telefoane, situat în orașul Pucioasa, jud. Dâmbovița.

În motivarea cererii reclamanta a

invocat deposedarea abuzivă și, pe cale de consecință, greșita respingere a

notificării menționate.

Printr-o cerere, reclamanta a

solicitat anularea dispoziției nr. 1149/2003, privind cererea de restituire în

natură a terenului, în suprafață de 1757 mp, situat în același oraș, pentru

aceleași motive.

Prin sentința nr. 324 din 7 mai

2004, Tribunalul Dâmbovița, secția civilă, a respins contestațiile, reținând că

nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate.

Curtea de Apel Ploiești, secția

civilă, prin decizia nr. 2728 din 27 octombrie 2004, a respins ca nefondat

apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii primei instanțe, apreciind că

instanța de fond a reținut corect situația de fapt.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Prezentând o cronologie a

dispozițiilor legale privind înființarea diferitelor persoane „moral-juridice”,

reclamanta a arătat că a fost legal înființată. Imobilul revendicat a aparținut

acesteia, fiind abuziv preluat de SAR Telefoane, ulterior naționalizată.

Ulterior anului 1989 au apărut

divergențe cu privire la cota contributivă și respectiv întinderea dreptului de

proprietate asupra imobilului edificat în comun din fondurile administrației și

salariaților.

Drept urmare, R. a revendicat

întregul imobil, ulterior convenindu-se la perfectarea unei înțelegeri cu Casa,

condiționată de retragerea notificării.

Criticile formulate privesc:

- instanțele s-au pronunțat cu

neobservarea nulității art. 3 din Decretul nr. 258/1949;

- în mod greșit s-a procedat la

respingerea cererii, dispoziția atacată necontestând calitatea reclamantei de

persoană îndreptățită la restituire;

- în mod greșit s-a apreciat cu

privire la natura juridică a dreptului Confederației generale a Muncii asupra

imobilului revendicat, cu neobservarea caracterului abuziv al preluării.

- instanțele, fără temei și

justificare, nu au recunoscut actele depuse la dosar, doveditoare a dreptului

de proprietate.

În concluzie, susținând că a făcut

dovada calității de persoană îndreptățită, reclamanta a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei aceleiași

instanțe, în vederea rejudecării.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din probatoriul administrat în cauză

a rezultat constituirea C.A.E.C.P. C.F.R., desființarea acesteia prin Decretul

nr. 358/1949, preluarea patrimoniului acesteia de către o altă persoană

juridică.

Reclamanta a dobândit personalitate

juridică prin sentința nr. 312/1996, hotărârea judecătorească prin care nu se

reține că aceasta ar fi continuatoarea și succesoarea de drept a persoanei

juridice invocate în prezenta cauză.

Așadar, în mod judicios prima

instanță a reținut că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate, în

condițiile Legii nr. 10/2001.

Prin urmare, respingând apelul și

menținând hotărârea primei instanțe, instanța de control judiciar a pronunțat o

decizie legală și netemeinică, nesupusă cazurilor de modificare invocate de

reclamantă.

Nici în această etapă procesuală

reclamanta nu a depus înscrisuri care să confirme o altă situație decât cea

expusă, corespunzătoare materialului probator administrat și, drept urmare,

corect reținută.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta

C.E.C.A.P.P.T. împotriva deciziei civile nr. 2728 din 27 octombrie 2004 a

Curții de Apel Ploiești.

Irevocabilă

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-06-08
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5591/2006
âmbovița, prin sentința civilă nr. 513 din 26 iulie 2004, a admis contestația, a anulat dispoziția nr. 1231 din 9 martie 2004, emisă de Primăria orașului Pucioasa și a constatat, că petiționarele sunt îndreptățite la despăgubiri bănești pen
ÎCCJ 2010-01-20
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 224/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 851 din 20 septembrie 2007 Tribunalul Dâmbovița a respins acțiunea formulată de reclamantul M.C. în contradictoriu cu Primăria co
ÎCCJ 2004-09-28
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5333/2004
Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin acțiunea înregistrată la 18 noiembrie 2002 pe rolul Tribunalului Dâmbovița reclamantul P.N.B.N. a chemat în judecată SC T. SA Pucioasa și pe D
ÎCCJ 2009-11-03
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8939/2009
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița la 10 mai 2004, reclamantul R.B. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtele A.P.A.P.S., Comisia de ap
ÎCCJ 2004-01-23
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 484/2004
.M. a declarat recurs, cauza fãcând obiectul dosarului nr. 6624/2002 al Curtii de Apel Ploiesti, secția civilă. Prin decizia nr. 1813 pronunțată la 11 septembrie 2002 recursul reclamantei a fost admis, instanța dispunând modificarea în tot
Sursă