ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 857/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 19

februarie 2009, reclamanta P.L. a chemat în judecată Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, solicitând în principal, ca în termen de 15 zile să fie

obligată pârâta la emiterea unui titlu de despăgubire pentru sumele de 277.374

lei și respectiv 29340 lei sub sancțiunea plății unor daune cominatorii de 200 Euro

pe zi de întârziere.

În subsidiar, reclamanta a cerut

obligarea pârâtei la numirea unui evaluator autorizat în termen de 15 zile de

la rămânerea definitivă a hotărârii, precum și la emiterea titlului de

despăgubire în 15 zile de la depunerea lucrării de specialitate, sub sancțiunea

plății unor daune cominatorii de 200 Euro pe zi de întârziere.

În motivarea cererii, reclamanta a învederat

că prin sentința civilă nr. 82/2007 a Tribunalului Giurgiu s-a dispus obligarea

Primarului comunei Vedea să emită dispoziție pentru acordarea de despăgubiri

pentru construcția de 300 mp și terenul în suprafață de 900 mp anulându-se

totodată dispozițiile pârâtului nr. 817/2005 și 896/2005.

În baza acestei hotărâri, Primarul

comunei Vedea a emis dispoziția nr. 665 din 4 iunie 2007 prin care s-a

constatat că imobilul compus din construcție în suprafață de 900 mp și teren de

300 mp nu poate fi restituit în natură și s-a propus acordarea de despăgubiri

în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Reclamanta a mai arătat că, deși s-a

adresat pârâtei optând pentru despăgubiri, încă din 8 iulie 2007, aceasta nu

i-a soluționat cererea.

Prin sentința civilă nr. 2223 din 27 mai

2009, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a

admis în parte acțiunea și a dispus obligarea pârâtei la numirea unui evaluator

autorizat, conform art. 16 alin. (5) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în

vederea întocmirii raportului de evaluare, în termen de 30 de zile de la rămânerea

definitivă a hotărârii, cu 350 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că pârâta a tergiversat în mod nejustificat soluționarea

cererii reclamantei, deși exista posibilitatea ca pe parcursul etapei de

evaluare să poată fi clarificate inadvertențele sesizate.

Împotriva sentinței a declarat recurs

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Astfel, pârâta a arătat că, întrucât a

sesizat inadvertențe în considerentele sentinței nr. 82/2007 a Tribunalului

Giurgiu, s-a adresat Primăriei comunei Vedea care i-a comunicat răspunsul la 21

aprilie 2009, în sensul că instanța civilă a stabilit acordarea de măsuri

reparatorii pentru construcțiile demolate care au avut destinația de presă de

ulei.

S-a mai precizat că dosarul constituit de

reclamantă fiind transmis înainte de adoptarea O.U.G. nr. 81/2007, urmează a se

respecta ordinea de înregistrare a dosarelor.

Pârâta a criticat sentința și sub

aspectul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată, solicitând fie

respingerea cererii, fie reducerea cuantumului sumei stabilite.

Examinând actele și lucrările dosarului

în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare.

Astfel, cererea întemeiată pe

dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, având ca obiect emiterea

deciziei reprezentând titlul de despăgubire, trebuie să fie soluționată într-un

termen rezonabil, calculat de la data sesizării autorității publice competente,

pentru ca persoana îndreptățită să poată beneficia efectiv de protecția

asigurată prin prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Or, în cauză, a fost declanșată procedura

administrativă care presupune parcurgerea mai multor etape, însă față de data

depunerii cererii persoanei îndreptățite, 8 iulie 2007, s-a reținut în mod

corect tergiversarea soluționării dosarului, întârzierea prelungită putând

afecta în mod grav caracterul reparator al măsurilor prevăzute de Legea nr.

247/2005.

Susținerea pârâtei că a procedat la

analizarea dosarului și că a solicitat lămuriri Primăriei comune Vedea, pe care

le-a obținut în aprilie 2009 nu poate fi reținută ca un argument valabil pentru

neparcurgerea până în prezent a următoarei etape prevăzute de art. 16 alin. (5)

din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cea de transmitere a dosarului către un

evaluator autorizat.

În cauză, dreptul reclamantei de

soluționare a cererii sale privind acordarea de despăgubiri într-un termen

rezonabil nu a fost respectat, justificându-se aplicarea art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu

este întemeiat, instanța de fond acordând cu titlu de cheltuieli de judecată

½ din onorariul de avocat, în raport de admiterea în parte a acțiunii.

În raport de cele expuse mai sus, Curtea

va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile nr. 2223

din 27 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17

februarie 2010.