ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3276/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3276/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj

la data de 24 iulie 2006, reclamanta SC T.M.C. SA, cu sediul în Filiași,

județul Dolj, societate aflată în insolvență, prin lichidatorul judiciar numit

A.S. SA Craiova, cu sediul în Craiova, județul Dolj, a chemat în judecată pe

pârâta SC P.I.T. SRL, cu sediul în Pitești, solicitând ca prin hotărârea ce se

va pronunța să fie obligată să-i plătească creanța în sumă de 1.688.805.152 lei

rol (168.880,51 lei ron).

Prin încheierea de ședință

din 4 decembrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 5020/COM/2006, Tribunalul Dolj

a dispus conexarea dosarului nr. 5020/COM/2006 la cauza de față, apreciind că

sunt întrunite cerințele art. 164 C. proc. civ.

Legal citată, pârâta SC

P.I.T. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii,

invocând excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dolj în soluționarea

cauzei de față și excepția prescripției dreptului la acțiune, iar pe fond a

arătat că cererea nu este întemeiată întrucât prin metoda compensării, prin bilete

la ordin, facturi de marfă și ordine de plată, și-a achitat toate datoriile

către reclamantă, care în prezent nu mai are calitatea de creditor.

Prin sentința comercială nr.

499 din 15 martie 2007, pronunțată în dosarul nr. 2129/63/2006 (număr în format

vechi 5020/COM/2006), Tribunalul Dolj și-a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, urmare admiterii excepției necompetenței

teritoriale invocată prin întâmpinare.

La rândul său, prin sentința

civilă nr. 2 din 10 ianuarie 2008 pronunțată în dosarul nr. 2129/63/2006,

Tribunalul Argeș, secția civilă, și-a declinat competența în favoarea

Tribunalului Comercial Argeș, reținând natura comercială a litigiului de față.

Prin sentința nr. 808/C din

8 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr. 118/1259/2008,

a fost respinsă excepția prescripției invocată de pârâtă.

A fost admisă în parte

cererea formulată de reclamanta SC T.M.C. SA, prin lichidator judiciar SC A.S.I.

SPRL, împotriva pârâtei SC P.I.T. SRL și a fost obligată pârâta la plata sumei

de 78.880,51 lei ron cu titlu de creanță datorată.

A fost respinsă cererea

reclamantei privind plata sumei de 90.000 lei ron, ca neîntemeiată.

Analizând în mod prioritar

excepția invocată, instanța a reținut că a intervenit cauza de întrerupere

prevăzută de dispozițiile art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958, respectiv

recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul

căruia curge prescripția.

Procesul - verbal de

conciliere datat 6 februarie 2004, (dosarul nr. 2129/63/2006) prin care pârâta SC

P.I.T. SRL, prin semnătura directorului său general și cu aplicarea ștampilei

societății, propune stingerea parțială a debitului, prin girarea unui bilet la

ordin în valoare de 900.000.000 lei, cu condiția ca reclamanta SC T.M.C. SA să-și

retragă acțiunea inițială la Judecătoria Pitești, constituie înscrisul care

întrerupe cursul prescripției.

Pe fondul pretențiilor,

instanța a constatat că înscrisurile care atestă diverse plăți făcute către reclamantă

sunt din anii 2002 – 2003, urmare raporturilor comerciale existente între părți

la acea dată, fără a dovedi că  s-ar fi făcut vreo plată după data de 6

februarie 2004 (dată apreciată ca reprezentând recunoașterea datoriei, făcută

prin procesul - verbal sus menționat, care a întrerupt prescripția).

Împotriva sentinței, în

termen legal a formulat apel pârâta, care a criticat-o sub aspectul

netemeiniciei și nelegalității.

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 8 din 30

ianuarie 2009, a admis apelul și a schimbat în tot hotărârea în sensul că a

respins acțiunea.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut că instanța de fond a dat o rezolvare greșită

excepției prescripției dreptului la acțiune, nefiind îndeplinite condițiile art.

16 din Decretul nr. 167/1958, deoarece cererea de chemare în judecată pentru

emiterea unei somații de plată a aceleiași sume a fost respinsă prin sentința

comercială nr. 885/C din 28 iunie 2004 a Tribunalului Argeș (dosarul nr. 2129/63/2006

al Tribunalului Dolj, venit prin declinare de competență), iar procesul -

verbal, reținut de către prima instanță ca reprezentând o recunoaștere a

datoriei, nu are conținutul care să conducă la concluzia la care a ajuns instanța,

și astfel, nu este de natură a întrerupe cursul prescripției.

În cuprinsul acestuia este

menționat doar că „ (...) conducerea SC T.M.C. SA este rugată să continue

negocierile de recuperare a sumelor solicitate, cu excepția biletului la ordin

în sumă de 900.000.000 lei, sumă ce v a fi considerată recuperată de către SC

T.M.C. SA”.

Drept urmare, pârâta nu și-a

manifestat voința de a plăti, pentru ca aceasta să reprezinte o cauză de

întrerupere a cursului prescripției extinctive.

Împotriva acestei hotărâri,

reclamanta a formulat recurs, în termenul legal, invocând în drept dispozițiile

art. 299 C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a arătat,

în esență, că hotărârea este nelegală, deoarece instanța a aplicat greșit

dispozițiile art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958 în condițiile în care

procesul - verbal de conciliere face dovadă deplină în sensul recunoașterii

datoriei totale, părțile stabilind că vor continua negocierile numai în ceea ce

privește modalitatea de plată, iar plățile parțiale efectuate la 15 septembrie

2003 și februarie 2004, reprezintă tot o recunoaștere și sunt în măsură,

individual, să producă efecte în sensul art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958,

în sensul că după fiecare plată, cursul prescripției se întrerupe și începe să

curgă un termen nou de 3 ani.

Intimata - pârâtă a

formulat, în apărare excepția lipsei calității procesuale active a recurentei

susținând că recursul a fost declarat de lichidatorul judiciar SC A.S.I. SPRL

al SC T.M.C. SA Filiași, societate în faliment, în nume propriu și nu ca

reprezentant legal al acesteia și, deci, nu are calitate neexistând identitate

între reclamant și titularul dreptului dedus judecății.

Analizând cu prioritate

excepția, invocată, potrivit art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a o

respinge, ca nefondată, deoarece așa cum rezultă din chiar conținutul cererii

de recurs declararea căii de atac s-a făcut de lichidatorul judiciar în numele

și pentru societatea aflată în faliment, potrivit Legii nr. 85/2006, aceasta

neputându-și exercita drepturile procesuale în nume propriu, deoarece are o

capacitate de exercițiu restrânsă.

Analizând pe fond recursul

formulat de reclamantă se găsește fondat.

Potrivit susținerilor

reclamantei, prin actele de cedare creanțe din 28 decembrie 2001 și 4 aprilie

2002, pârâta SC P.I.T. SRL Pitești a beneficiat de suma de 2.860.000.000 rol (286.000,00

rol) din soldul creditor al SC T.M.C. SA Filiași, pârâta făcând mai multe

plăți, astfel încât, creanța născută din prima cesiune s-a stins integral, iar

din cea de a doua cesiune a mai rămas o diferență de 168.880,51 lei din total

de 200.000,00 lei.

Plățile pe care pârâta le-a

făcut la 15 septembrie 2003, în valoare de 6.000,00 lei, prin emiterea

biletului la ordin din 2003 și cea aferentă procesului - verbal de conciliere

din 6 februarie 2004, când s-a emis un bilet la ordin, în valoare de 90.000,00

lei au produs efecte în sensul întreruperii cursului prescripției.

S-a reținut de către

instanța de apel cu raportare la procesul - verbal de conciliere din 6

februarie 2004, când s-a emis și ultimul bilet la ordin, de plată parțială, că

nu sunt întrunite cerințele art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958, deoarece

recunoașterea datoriei trebuie să fie neîndoielnică, ori din perspectiva

acestei condiții, legea nu cere ca recunoașterea să fie neapărat expresă, ea

putând să fie și tacită, rezultând din acte precum executarea parțială a

obligației – ceea ce în cauză s-a și produs prin plățile din 15 septembrie 2003

și 6 februarie 2004, cu privire la obligația ce a făcut obiectul cesiunii din 4

aprilie 2002.

Raportând aceste plăți la

data introducerii acțiunii, care a fost la 24 iulie 2006, se constată, deci, că

instanța de apel a dat o rezolvare greșită excepției prescripției dreptului la

acțiune, din perspectiva art. 17 din Decretul nr. 167/1958, potrivit căruia

întreruperea șterge prescripția întreruptă înainte de a se fi ivit împrejurarea

care a întrerupt-o, iar după întrerupere începe să curgă o nouă prescripție, în

cauză de 3 ani.

Constatând, totodată că

instanța de apel nu a analizat apelul, pe fond, văzând și dispozițiile art. 312

alin. (3) și (5) C. proc. civ., urmează a se admite recursul, a se casa

hotărârea și, în consecință, se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei

calității procesuale active a recurentei SC A.S.I. SPRL Craiova, invocată de

către intimata - pârâtă SC P.I.T. SRL Pitești.

Admite recursul declarat de SC

A.S.I. SPRL Craiova, împotriva deciziei Curții de Apel Pitești nr. 8 din 30

ianuarie 2009, casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 decembrie 2009.