ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5278/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dolj, la data de 29 septembrie 2006, reclamanta SC P.D. SA a chemat în judecată pe pârâta C.N.A.F. București, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună suspendarea obligației de plată a redevenței rezultată din contractul de concesiune din 20 iunie 2003 intervenit între părți. Motivând cererea, reclamanta a arătat că prin contractul de concesiune menționat a preluat de la A.D.S. o suprafață de 2.227,10 ha, care în anul 2005 a trecut în administrarea pârâtei, cu obligația de a achita o redevență constând în echivalentul în RON a 202 kg grâu STAS; conform clauzelor contractuale reclamanta avea obligația de a încheia o poliță de asigurare agricolă pe care să o pună la dispoziția pârâtei pentru a recupera eventualele pagube.

S-a mai arătat că aceste dispoziții au fost îndeplinite de reclamantă, însă datorită cazului de forță majoră intervenit în luna aprilie 2006, se află în imposibilitate de a desfășura activitatea comercială la capacitate maximă și de a achita redevența, situație care a fost adusă la cunoștință autorității pârâte, obținându-se în acest sens și certificat de atestare eliberat de C.C.I. Oltenia. Prin încheierea pronunțată la 19 iunie 2006 de Tribunalul Dolj cauza a fost scoasă de pe rolul secției de contencios administrativ și înaintată secției comerciale din cadrul aceleiași instanțe. La data de 24 noiembrie 2006, reclamanta și-a precizat acțiunea solicitând instanței obligarea pârâtei la restituirea redevenței achitate în cursul anului 2006 în cuantum de 204.220,01 RON, ca fiind o plată nedatorată, întrucât, astfel cum rezultă din contractul încheiat, în situația de forță majoră părțile sunt exonerate de obligațiile ce decurg din acesta.

Prin sentința nr. 1117 din 3 aprilie 2007 a Tribunalului Dolj, secția comercială, a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamantă și a fost obligată pârâta să restituie suma de 204.220,01 RON, reprezentând contravaloarea redevenței aferentă anului 2006 și s-a dispus suspendarea plății redevenței pentru o perioadă de 3 ani (2007, 2008 și 2009). Împotriva acestei sentințe a declarat apel C.N.A.F., iar prin decizia nr. 164 din 27 iunie 2007 a Curții de Apel Craiova, s-a admis apelul, a fost anulată sentința nr. 1117 din 3 aprilie 2007 și trimisă cauza spre judecare instanței competente - Tribunalul Dolj, secția contencios, administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Craiova a reținut că potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, sunt asimilate actelor administrative și contractele încheiate între autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice, iar în conformitate dispozițiile art. 8 alin. (2) din aceeași lege este de competența instanței de contencios administrativ soluționarea litigiilor care apar în faze premergătoare unui contract administrativ, precum și a oricăror litigii legate de aplicarea și executarea contractului administrativ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj, secția contencios, administrativ și fiscal, sub nr. 995.3/63/2006. La data de 8 octombrie 2007, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei de către secția de contencios, administrativ a Tribunalului. Prin încheierea de ședință de la 9 octombrie 2007 s-a dispus citarea SC P.D., prin administrator judiciar R.V.A. Craiova I.S. S.P.P.I., având în vedere că reclamanta se află în procedura falimentului și a lichidării judiciare. Prin sentința nr. 4290 din 13 noiembrie 2007, Tribunalul Dolj a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios, administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Dolj, a reținut că potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 competența aparține în primă instanță Curții de Apel, întrucât litigiul derivă dintr-un contract administrativ, în care concedent este C.N.A.F., instituție constituită la nivel central. Sentința de declinare a competenței a devenit irevocabilă prin nerecurare, dosarul fiind înaintat Curții de Apel Craiova, secția contencios, administrativ și fiscal și înregistrat sub nr. 15/54/2008. La data de 25 februarie 2008, reclamanta SC P.D.

SA prin administrator judiciar, a depus la dosar o precizare a acțiunii prin care a arătat că solicită obligarea pârâtei la restituirea redevenței plătite pe perioada trimestrelor II, III, IV ale anului 2006, ca fiind o plată nedatorată și scutirea de la plata redeventei pe perioada anilor 2007, 2008 și 2009. În vederea soluționării cauzei, instanța de fond a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză efectuat în Dosarul nr. 5198/COM/2006 al Tribunalului Dolj, secția comercială, atașat la dosar, de către expertul P.C. În ședința publică de la 18 aprilie 2008, având în vedere prevederile art. 69 din O.U.G. nr. 23/2008 potrivit cărora la data intrării în vigoare a actului normativ„ A.D.S.

se subrogă C.N.F. Piscicol, în ceea ce privește drepturile și obligațiile ce rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenții contractanți care dețin în exploatare și administrare amenajări piscicole, precum, și cu cei care au încheiat contracte de asociere în participațiune sau alte tipuri de contracte", s-a dispus de către instanță citarea în cauză, în calitate de pârâtă a A.D.S. Prin sentința nr. 167 din 24 iunie 2008, Curtea de apel Craiova, secția contencios, administrativ și fiscal, a admis acțiunea precizată, formulată de reclamanta SC P.D. SA, prin administrator judiciar R.V.A. Craiova I.S. S.P.P.I. Craiova, și a obligat pârâta A.D.S.

să restituie reclamantei contravaloarea redevenței achitate de către aceasta din urmă pe perioada mai-decembrie 2006 și a dispus suspendarea redevenței datorate de reclamantă în temeiul contractului de concesiune din 20 iunie 2003 pentru o perioadă de trei ani, respectiv 2007, 2008 și 2009. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că între reclamanta SC P.D. SA în calitate de concesionar și pârâta A.D.S. în calitate de concedent a fost încheiat contractul de concesiune din 20 iunie 2003 prin care s-a transmis dreptul și obligația de exploatare a terenului cu destinația agricolă în suprafață totală de 2.227,10 ha din care: teren arabil 77,25 ha, pășuni 204,10 ha și teren amenajat pentru piscicultura 1.945,75 ha aflat în perimetrul localităților G. și B., județul Dolj pentru o perioadă de 49 de ani în schimbul unei redevențe în conformitate cu obiectivele concedentului.

S-a mai constatat că la data de 13 aprilie 2005 a fost încheiat actul adițional la contractul de concesiune din 20 iunie 2003 prin care s-a modificat cap. 1 - părțile contractante în sensul că A.D.S. a fost înlocuită de C.A.F.P. subrogându-se în drepturile și obligațiile acesteia, în calitate de concedent rămânând valabile celelalte prevederi ale contractului inițial. A reținut instanța de fond că, ulterior încheierii contractului de concesiune din data de 20 iunie 2003, respectiv a actului adițional din 13 aprilie 2005 a intervenit calamitarea suprafețelor de teren concesionate începând cu luna aprilie 2006, stare de fapt dovedită de către societatea reclamantă prin depunerea certificatului de atestare a cauzei de forță majoră din 25 august 2006, emis de către C.C.I.

Oltenia județul Dolj, fiind totodată și un fapt de notorietate. În același sens s-a reținut și că, urmare a fenomenelor meteorologice din perioada aprilie - mai 2006, a fost adoptată H.G. nr. 828 din 28 iunie 2006, privind declararea stării de calamitate naturală în agricultură pentru culturile însămânțate în toamna anului 2005 și primăvara anului 2006, fiind inclus aici și județul Dolj ca zonă calamitată (art. 14 din Legea nr. 381/2002). Față de această situație de fapt, prima instanță a aplicat prevederile contractului de concesiune, respectiv art. 12.1, art. 12.2 și art. 12.3, în conformitate cu care în cazul în care una din părțile semnatare este împiedicată să-și îndeplinească întocmai obligațiile asumate prin contract, ca urmare a unui eveniment de forță majoră, după îndeplinirea obligației de a comunica acest fapt celeilalte părți, partea astfel afectată este exonerată de orice răspundere.

În pronunțarea soluției, prima instanță a avut în vedere și concluziile raportului de expertiză și a suplimentului acestuia, efectuate de expert P.C., care a constatat că terenurile concesionate de către pârâtă în favoarea reclamantei nu mai pot fi utilizate conform destinației stabilite prin contract, datorită distrugerilor provocate de revărsarea fluviului Dunărea în perioada 20-24 aprilie 2006, aceste degradări fiind totodată relevate și de planșele foto ce au fost depuse la dosar de către expert.

Expertul a concluzionat totodată că perioada de timp în care terenurile respective nu vor putea fi utilizate se extinde pe o perioadă de 3 ani, respective, 2007, 2008 și 2009. Curtea de Apel Craiova, în baza probelor administrate în cauză, a apreciat că, întrucât în speță reclamanta a probat faptul că este exonerată de obligațiile ce îi reveneau conform contractului de concesiune pentru perioada mai 2006 - sfârșitul anului 2006, precum și aspectul că efectele cauzei de forță majoră continuă pe o perioadă de 3 ani, acțiunea astfel cum a fost formulată și precizată este întemeiată.

Totodată, s-a mai constatat că apărările pârâtei formulate în cuprinsul întâmpinării depuse la dosarul cauzei, în sensul că reclamanta nu a dovedit faptul că i-a adus la cunoștință momentul declanșării cazului de forță majoră nu pot fi reținute, întrucât reclamanta, cu adresa din 31 mai 2006 a comunicat situația rezultată ca urmare a inundațiilor, iar nerespectarea termenului de 3 zile stipulat la art. 12.1 din contract s-a datorat și demersurilor făcute de reclamantă pentru obținerea certificatului de atestare a cazului de forță majoră la data de 25 august 2006, această împrejurare nefiind de natură să înlăture incidența în speță a cauzei exoneratoare de răspundere, atâta vreme cât aceasta a fost pe deplin dovedită, având în vedere și faptul că reclamanta a încheiat polița de asigurare din Dosarul nr. 5198/COM/2006 al Tribunalului Dolj, secția comercială.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanta SC P.D. SA, prin administrator judiciar R.V.A. Craiova I.S. S.P.P.I. Craiova, cât și pârâta A.D.S. Recurenta A.D.S. a criticat sentința atacată pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie: - hotărârea a fost pronunțată de o instanță necompetentă material, fondul pretențiilor reclamantei rezultând dintr-un contract de concesiune care are caracter comercial. Această trăsătură rezultă din calificarea A.D.S. potrivit art. 4 din Legea nr. 268/2001, cu modificările și completările ulterioare, ca instituție financiară și comercială, statutul de comerciant fiind deținut și de reclamantă.

Or, pentru ca o convenție să aibă caracter comercial, este suficient ca o singură parte a raportului juridic să fie comerciant, pentru ca acel raport să fie unul comercial (art. 56 C. com.); - pe fondul cauzei intimata-reclamantă nu este îndreptățită la exonerarea de plata redevenței, deoarece nu a depus procesul-verbal de constatare a calamităților, prevăzut în procedura reglementată de Legea nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură. Totodată, în contract nu există clauză contractuală care să prevadă că plata redevenței depinde de producția obținută ca urmare a exploatării terenului de către concesionar, astfel că nu se poate invoca forța majoră pentru exonerarea de la plata redevenței convenită de părți prin contractul de concesiune, iar concesionarul este obligat, conform cap. 7, art. 7.1.2 din contract, să ia măsuri pentru exploatarea eficientă, în regim de continuitate, a terenurilor agricole.

- imposibilitatea obiectivă a concesionarului de a exploata bunul concesionat, pe care o invocă reclamanta-intimată, constituie o cauză de încetare a contractului de concesiune, iar nu o cauză de suspendare a plății redevenței – potrivit cap. 9, pct. 9.1.2 din contractul de concesiune. Față de aceste motive de recurs, a căror încadrare în drept recurenta nu a indicat-o, se solicită modificarea în tot a sentinței atacate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată. La rândul său, recurenta SC P.D., prin administrator special D.I., a susținut că instanța de fond nu a luat în considerare precizările la acțiune, depuse la 25 februarie 2008, prin care societatea a solicitat obligarea C.N.A.F.P. la scutirea de plata redevenței pe perioada anilor 2007, 2008 și 2009, dispunând, în mod greșit, suspendarea acestei obligații.

S-a solicitat, astfel, modificarea parțială a sentinței atacate, în sensul celor arătate în cererea precizatoare. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate de A.D.S., ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul acestei autorități publice este întemeiat, dar numai pentru următoarele considerente: Astfel, referitor la motivul de recurs privind necompetența materială a instanței de contencios administrativ, se constată că litigiul se referă la obligații decurgând dintr-un contract de concesiune având ca obiect terenuri agricole proprietate publică și proprietate privată a statului, iar potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, se includ în sfera actului administrativ și contractele încheiate de autoritățile publice și care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică; prin urmare, în mod corect, cauza a fost soluționată de instanța de contencios administrativ, potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, potrivit art. 12.3 din contractul de concesiune, forța majoră exonerează „de orice răspundere”partea care o invocă, cu respectarea termenelor și procedurii stabilitate prin contract. În acest sens se constată că starea de calamitate a fost dovedită de reclamantă cu certificatul de atestare a cauzei de față majoră din 25 august 2006 emis de C.C.I. Oltenia, județul Dolj, prin care se constată imposibilitatea îndeplinirii obligațiilor contractuale de către SC P.D. SA ca urmare a inundațiilor din perioada 25 martie – 17 mai 2006. Prin H.G. nr. 828 din 28 iunie 2006 privind declararea stării de calamitate naturală în agricultură pentru culturile însămânțate în toamna anului 2005 și primăvara anului 2006, a fost inclus și județul Dolj ca zonă calamitată, astfel că este neîntemeiată susținerea recurentei A.D.S.

în sensul nerespectării prevederilor Legii nr. 381/2002, emiterea hotărârii de guvern având la bază procesele-verbale de constatare a calamității. În mod corect instanța de fond a dispus exonerarea reclamantei de plata redevenței în perioada mai – decembrie 2006, în raport de prevederile contractuale și probele existente la dosar privind situația de forță majoră. Este întemeiat, însă, motivul de recurs potrivit căruia suspendarea obligației de plată a redevenței nu se justifică, deoarece potrivit art. 12.5 din contractul de concesiune „În situația în care împrejurarea de forță majoră se manifestă continuu pe o perioadă de 6 luni, prezentul contract poate înceta la solicitarea oricărei părți”.

Prin urmare, reclamanta-intimată nu putea solicita instanței, prin acțiunea formulată la 20 septembrie 2006, suspendarea anticipată a obligațiilor sale pe o perioadă de mai mulți ani (2007-2009) în baza unei expertize judiciare, fără a respecta clauzele contractuale. Pentru considerentele menționate, în baza art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ. recursul A.D.S. va fi admis, dispunându-se modificarea parțială a sentinței, în sensul înlăturării suspendării plății redevenței pe anii 2007-2009. Recursul formulat de reclamanta P.D. SA va fi anulat, întrucât această societate putea fi reprezentată doar de administratorul judiciar R.V.A. Craiova I.S. S.P.P.I. Craiova, aflându-se în insolvență, iar nu de administrator special D.I.

– care a semnat recursul. Administratorul judiciar a precizat expres, prin cererea din 29 septembrie 2009, că nu își însușește recursul formulat de o persoană fără calitate și nu înțelege să formuleze recurs în prezenta cauză. Prin urmare, cu referire la art. 112 C. proc. civ., cererea de recurs formulată de SC P.D. SA va fi anulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarate de A.D.S., împotriva sentinței nr. 167 din 24 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția contencios, administrativ și fiscal. Modifică parțial sentința atacată, în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamanta SC P.D. Înlătură dispoziția privind suspendarea plății redevenței datorată de reclamantă pentru o perioadă de trei ani, respectiv 2007, 2008 și 2009. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Anulează recursul declarat SC P.D. ca fiind declarat și semnat de o persoană fără calitate de reprezentant legal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2009.