ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5278/2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5278/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dolj,

la data de 29 septembrie 2006, reclamanta SC P.D. SA a chemat în judecată pe pârâta

C.N.A.F. București, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună

suspendarea obligației de plată a redevenței rezultată din contractul de concesiune

din 20 iunie 2003 intervenit între părți.

Motivând cererea, reclamanta

a arătat că prin contractul de concesiune menționat a preluat de la A.D.S. o suprafață

de 2.227,10 ha, care în anul 2005 a trecut în administrarea pârâtei, cu obligația

de a achita o redevență constând în echivalentul în RON a 202 kg grâu STAS; conform

clauzelor contractuale reclamanta avea obligația de a încheia o poliță de asigurare

agricolă pe care să o pună la dispoziția pârâtei pentru a recupera eventualele pagube.

S-a mai arătat că aceste

dispoziții au fost îndeplinite de reclamantă, însă datorită cazului de forță majoră

intervenit în luna aprilie 2006, se află în imposibilitate de a desfășura activitatea

comercială la capacitate maximă și de a achita redevența, situație care a fost adusă

la cunoștință autorității pârâte, obținându-se în acest sens și certificat de atestare

eliberat de C.C.I. Oltenia.

Prin încheierea pronunțată

la 19 iunie 2006 de Tribunalul Dolj cauza a fost scoasă de pe rolul secției de contencios

administrativ și înaintată secției comerciale din cadrul aceleiași instanțe.

La data de 24 noiembrie

2006, reclamanta și-a precizat acțiunea solicitând instanței obligarea pârâtei la

restituirea redevenței achitate în cursul anului 2006 în cuantum de 204.220,01 RON,

ca fiind o plată nedatorată, întrucât, astfel cum rezultă din contractul încheiat,

în situația de forță majoră părțile sunt exonerate de obligațiile ce decurg din

acesta.

Prin sentința nr. 1117

din 3 aprilie 2007 a Tribunalului Dolj, secția comercială, a fost admisă acțiunea

precizată formulată de reclamantă și a fost obligată pârâta să restituie suma de

204.220,01 RON, reprezentând contravaloarea redevenței aferentă anului 2006 și s-a

dispus suspendarea plății redevenței pentru o perioadă de 3 ani (2007, 2008 și 2009).

Împotriva acestei sentințe

a declarat apel C.N.A.F., iar prin decizia nr. 164 din 27 iunie 2007 a Curții de

Apel Craiova, s-a admis apelul, a fost anulată sentința nr. 1117 din 3 aprilie 2007

și trimisă cauza spre judecare instanței competente - Tribunalul Dolj, secția contencios,

administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea de Apel Craiova a reținut că potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea

nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, sunt asimilate actelor administrative

și contractele încheiate între autoritățile publice care au ca obiect punerea în

valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public,

prestarea serviciilor publice, achizițiile publice, iar în conformitate dispozițiile

art. 8 alin. (2) din aceeași lege este de competența instanței de contencios administrativ

soluționarea litigiilor care apar în faze premergătoare unui contract administrativ,

precum și a oricăror litigii legate de aplicarea și executarea contractului administrativ.

Dosarul a fost înregistrat

pe rolul Tribunalului Dolj, secția contencios, administrativ și fiscal, sub nr.

995.3/63/2006.

La data de 8

octombrie 2007, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția

necompetenței materiale de soluționare a cauzei de către secția de contencios, administrativ

a Tribunalului.

Prin încheierea de ședință

de la 9 octombrie 2007 s-a dispus citarea SC P.D., prin administrator judiciar R.V.A.

Craiova

I.S. S.P.P.I., având în

vedere că reclamanta se află în procedura falimentului și a lichidării judiciare.

Prin sentința nr. 4290

din 13 noiembrie 2007, Tribunalul Dolj a dispus declinarea competenței de soluționare

a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios, administrativ și

fiscal.

Pentru a pronunța această

soluție, Tribunalul Dolj, a reținut că potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 competența

aparține în primă instanță Curții de Apel, întrucât litigiul derivă dintr-un contract

administrativ, în care concedent este C.N.A.F., instituție constituită la nivel

central.

Sentința de declinare

a competenței a devenit irevocabilă prin nerecurare, dosarul fiind înaintat Curții

de Apel Craiova, secția contencios, administrativ și fiscal și înregistrat sub

nr. 15/54/2008.

La data de 25 februarie

2008, reclamanta SC P.D. SA prin administrator judiciar, a depus la dosar o precizare

a acțiunii prin care a arătat că solicită obligarea pârâtei la restituirea redevenței

plătite pe perioada trimestrelor

II,

III,

IV

ale anului 2006, ca fiind

o plată nedatorată și scutirea de la plata redeventei pe perioada anilor 2007, 2008

și 2009.

În vederea soluționării

cauzei, instanța de fond a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză

efectuat în Dosarul nr. 5198/COM/2006 al Tribunalului Dolj, secția comercială, atașat

la dosar, de către expertul P.C.

În ședința publică de

la 18 aprilie 2008, având în vedere prevederile art. 69 din O.U.G. nr. 23/2008 potrivit

cărora la data intrării în vigoare a actului normativ„ A.D.S. se subrogă C.N.F.

Piscicol, în ceea ce privește drepturile și obligațiile ce rezultă din contractele

încheiate de aceasta cu agenții contractanți care dețin în exploatare și administrare

amenajări piscicole, precum, și cu cei care au încheiat contracte de asociere în

participațiune sau alte tipuri de contracte", s-a dispus de către instanță

citarea în cauză, în calitate de pârâtă a A.D.S.

Prin sentința nr. 167

din 24 iunie 2008, Curtea de apel Craiova, secția contencios, administrativ și fiscal,

a admis acțiunea precizată, formulată de reclamanta SC P.D. SA, prin administrator

judiciar R.V.A. Craiova I.S. S.P.P.I. Craiova, și a obligat pârâta A.D.S. să restituie

reclamantei contravaloarea redevenței achitate de către aceasta din urmă pe perioada

mai-decembrie 2006 și a dispus suspendarea redevenței datorate de reclamantă în

temeiul contractului de concesiune din 20 iunie 2003 pentru o perioadă de trei ani,

respectiv 2007, 2008 și 2009.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că între reclamanta SC P.D. SA în calitate de concesionar

și pârâta A.D.S. în calitate de concedent a fost încheiat contractul de concesiune

din 20 iunie 2003 prin care s-a transmis dreptul și obligația de exploatare a terenului

cu destinația agricolă în suprafață totală de 2.227,10 ha din care: teren arabil

77,25 ha, pășuni 204,10 ha și teren amenajat pentru piscicultura 1.945,75 ha aflat

în perimetrul localităților G. și B., județul Dolj pentru o perioadă de 49 de ani

în schimbul unei redevențe în conformitate cu obiectivele concedentului.

S-a mai constatat că la

data de 13 aprilie 2005 a fost încheiat actul adițional la contractul de concesiune

din 20 iunie 2003 prin care s-a modificat cap. 1 - părțile contractante în sensul

că A.D.S. a fost înlocuită de C.A.F.P. subrogându-se în drepturile și obligațiile

acesteia, în calitate de concedent rămânând valabile celelalte prevederi ale contractului

inițial.

A reținut instanța de

fond că, ulterior încheierii contractului de concesiune din data de 20 iunie 2003,

respectiv a actului adițional din 13 aprilie 2005 a intervenit calamitarea suprafețelor

de teren concesionate începând cu luna aprilie 2006, stare de fapt dovedită de către

societatea reclamantă prin depunerea certificatului de atestare a cauzei de forță

majoră din 25 august 2006, emis de către C.C.I. Oltenia județul Dolj, fiind totodată

și un fapt de notorietate.

În același sens s-a reținut

și că, urmare a fenomenelor meteorologice din perioada aprilie - mai 2006, a fost

adoptată H.G. nr. 828 din 28 iunie 2006, privind declararea stării de calamitate

naturală în agricultură pentru culturile însămânțate în toamna anului 2005 și primăvara

anului 2006, fiind inclus aici și județul Dolj ca zonă calamitată (art. 14 din Legea

nr. 381/2002).

Față de această situație

de fapt, prima instanță a aplicat prevederile contractului de concesiune, respectiv

art. 12.1, art. 12.2 și art. 12.3, în conformitate cu care în cazul în care una

din părțile semnatare este împiedicată să-și îndeplinească întocmai obligațiile

asumate prin contract, ca urmare a unui eveniment de forță majoră, după îndeplinirea

obligației de a comunica acest fapt celeilalte părți, partea astfel afectată este

exonerată de orice răspundere.

În pronunțarea soluției,

prima instanță a avut în vedere și concluziile raportului de expertiză și a suplimentului

acestuia, efectuate de expert P.C., care a constatat că terenurile concesionate

de către pârâtă în favoarea reclamantei nu mai pot fi utilizate conform destinației

stabilite prin contract, datorită distrugerilor provocate de revărsarea fluviului

Dunărea în perioada 20-24 aprilie 2006, aceste degradări fiind totodată relevate

și de planșele foto ce au fost depuse la dosar de către expert. Expertul a concluzionat

totodată că perioada de timp în care terenurile respective nu vor putea fi utilizate

se extinde pe o perioadă de 3 ani, respective, 2007, 2008 și 2009.

Curtea de Apel Craiova,

în baza probelor administrate în cauză, a apreciat că, întrucât în speță reclamanta

a probat faptul că este exonerată de obligațiile ce îi reveneau conform contractului

de concesiune pentru perioada mai 2006 - sfârșitul anului 2006, precum și aspectul

că efectele cauzei de forță majoră continuă pe o perioadă de 3 ani, acțiunea astfel

cum a fost formulată și precizată este întemeiată.

Totodată, s-a mai constatat

că apărările pârâtei formulate în cuprinsul întâmpinării depuse la dosarul cauzei,

în sensul că reclamanta nu a dovedit faptul că i-a adus la cunoștință momentul declanșării

cazului de forță majoră nu pot fi reținute, întrucât reclamanta, cu adresa din 31

mai 2006 a comunicat situația rezultată ca urmare a inundațiilor, iar nerespectarea

termenului de 3 zile stipulat la art. 12.1 din contract s-a datorat și demersurilor

făcute de reclamantă pentru obținerea certificatului de atestare a cazului de forță

majoră la data de 25 august 2006, această împrejurare nefiind de natură să înlăture

incidența în speță a cauzei exoneratoare de răspundere, atâta vreme cât aceasta

a fost pe deplin dovedită, având în vedere și faptul că reclamanta a încheiat polița

de asigurare din Dosarul nr. 5198/COM/2006 al Tribunalului Dolj, secția comercială.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs atât reclamanta SC P.D. SA, prin administrator judiciar R.V.A.

Craiova I.S. S.P.P.I. Craiova, cât și pârâta A.D.S.

Recurenta A.D.S. a criticat

sentința atacată pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:

- hotărârea a fost pronunțată

de o instanță necompetentă material, fondul pretențiilor reclamantei rezultând dintr-un

contract de concesiune care are caracter comercial. Această trăsătură rezultă din

calificarea A.D.S. potrivit art. 4 din Legea nr. 268/2001, cu modificările și completările

ulterioare, ca instituție financiară și comercială, statutul de comerciant fiind

deținut și de reclamantă. Or, pentru ca o convenție să aibă caracter comercial,

este suficient ca o singură parte a raportului juridic să fie comerciant, pentru

ca acel raport să fie unul comercial (art. 56 C. com.);

- pe fondul cauzei intimata-reclamantă

nu este îndreptățită la exonerarea de plata redevenței, deoarece nu a depus procesul-verbal

de constatare a calamităților, prevăzut în procedura reglementată de Legea nr. 381/2002

privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură. Totodată,

în contract nu există clauză contractuală care să prevadă că plata redevenței depinde

de producția obținută ca urmare a exploatării terenului de către concesionar, astfel

că nu se poate invoca forța majoră pentru exonerarea de la plata redevenței convenită

de părți prin contractul de concesiune, iar concesionarul este obligat, conform

cap. 7, art. 7.1.2 din contract, să ia măsuri pentru exploatarea eficientă, în regim

de continuitate, a terenurilor agricole.

- imposibilitatea obiectivă

a concesionarului de a exploata bunul concesionat, pe care o invocă reclamanta-intimată,

constituie o cauză de încetare a contractului de concesiune, iar nu o cauză de suspendare

a plății redevenței – potrivit cap. 9, pct. 9.1.2 din contractul de concesiune.

Față de aceste motive

de recurs, a căror încadrare în drept recurenta nu a indicat-o, se solicită modificarea

în tot a sentinței atacate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

La rândul său, recurenta

SC P.D., prin administrator special D.I., a susținut că instanța de fond nu a luat

în considerare precizările la acțiune, depuse la 25 februarie 2008, prin care societatea

a solicitat obligarea C.N.A.F.P. la scutirea de plata redevenței pe perioada anilor

2007, 2008 și 2009, dispunând, în mod greșit, suspendarea acestei obligații. S-a

solicitat, astfel, modificarea parțială a sentinței atacate, în sensul celor arătate

în cererea precizatoare.

Analizând actele și lucrările

dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate de A.D.S., ce se încadrează

în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul acestei autorități publice este întemeiat, dar numai pentru

următoarele considerente:

Astfel, referitor la motivul

de recurs privind necompetența materială a instanței de contencios administrativ,

se constată că litigiul se referă la obligații decurgând dintr-un contract de concesiune

având ca obiect terenuri agricole proprietate publică și proprietate privată a statului,

iar potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, se includ în sfera actului administrativ

și contractele încheiate de autoritățile publice și care au ca obiect punerea în

valoare a bunurilor proprietate publică; prin urmare, în mod corect, cauza a fost

soluționată de instanța de contencios administrativ, potrivit art. 8 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004.

De asemenea, potrivit

art. 12.3 din contractul de concesiune, forța majoră exonerează „de orice răspundere”partea

care o invocă, cu respectarea termenelor și procedurii stabilitate prin contract.

În acest sens se constată

că starea de calamitate a fost dovedită de reclamantă cu certificatul de atestare

a cauzei de față majoră din 25 august 2006 emis de C.C.I. Oltenia, județul Dolj,

prin care se constată imposibilitatea îndeplinirii obligațiilor contractuale de

către SC P.D. SA ca urmare a inundațiilor din perioada 25 martie – 17 mai 2006.

Prin H.G. nr. 828 din 28 iunie 2006 privind declararea stării de calamitate naturală

în agricultură pentru culturile însămânțate în toamna anului 2005 și primăvara anului

2006, a fost inclus și județul Dolj ca zonă calamitată, astfel că este neîntemeiată

susținerea recurentei A.D.S. în sensul nerespectării prevederilor Legii nr. 381/2002,

emiterea hotărârii de guvern având la bază procesele-verbale de constatare a calamității.

În mod corect instanța

de fond a dispus exonerarea reclamantei de plata redevenței în perioada mai – decembrie

2006, în raport de prevederile contractuale și probele existente la dosar privind

situația de forță majoră.

Este întemeiat, însă,

motivul de recurs potrivit căruia suspendarea obligației de plată a redevenței nu

se justifică, deoarece potrivit art. 12.5 din contractul de concesiune „În situația

în care împrejurarea de forță majoră se manifestă continuu pe o perioadă de 6 luni,

prezentul contract poate înceta la solicitarea oricărei părți”.

Prin urmare, reclamanta-intimată

nu putea solicita instanței, prin acțiunea formulată la 20 septembrie 2006, suspendarea

anticipată a obligațiilor sale pe o perioadă de mai mulți ani (2007-2009) în baza

unei expertize judiciare, fără a respecta clauzele contractuale.

Pentru considerentele

menționate, în baza art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ. recursul A.D.S. va fi

admis, dispunându-se modificarea parțială a sentinței, în sensul înlăturării suspendării

plății redevenței pe anii 2007-2009.

Recursul formulat de reclamanta

P.D. SA va fi anulat, întrucât această societate putea fi reprezentată doar de administratorul

judiciar R.V.A. Craiova I.S. S.P.P.I. Craiova, aflându-se în insolvență, iar nu

de administrator special D.I. – care a semnat recursul. Administratorul judiciar

a precizat expres, prin cererea din 29 septembrie 2009, că nu își însușește recursul

formulat de o persoană fără calitate și nu înțelege să formuleze recurs în prezenta

cauză.

Prin urmare, cu referire

la art. 112 C. proc. civ., cererea de recurs formulată de SC P.D. SA va fi anulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarate

de A.D.S., împotriva sentinței nr. 167 din 24 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova,

secția contencios, administrativ și fiscal.

Modifică parțial sentința

atacată, în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamanta SC P.D.

Înlătură dispoziția privind

suspendarea plății redevenței datorată de reclamantă pentru o perioadă de trei ani,

respectiv 2007, 2008 și 2009.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței atacate.

Anulează recursul declarat

SC P.D. ca fiind declarat și semnat de o persoană fără calitate de reprezentant

legal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 23 noiembrie 2009.