ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 239/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 11394 din 14 noiembrie 2005 a Judecătoriei Craiova a fost declinată competența soluționării contestației la executare formulată de A.A.A. din comuna Țuglui, jud. Dolj, în contradictoriu cu A.D.S. București, în favoarea Curții de Apel București, sentință irevocabilă prin respingerea recursului contestatoarei dispusă prin decizia civilă nr. 319 din 14 martie 2006 a Tribunalului Dolj, secția civilă. Motivul declinării competenței l-au constituit dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 64/2005 cu referire la art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, norme ce stabilesc competența curții de apel în raza căreia își are sediul pârâta.

Prin sentința comercială nr. 157 din 23 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de A.A.A., contestație ce a vizat actele de executare, respectiv somația, emise în temeiul contractului de concesiune nr. 57 din 27 octombrie 2000. Instanța de fond a reținut că urmare încheierii contractului de concesiune contestatoarei i-a fost predată spre exploatare suprafața de 3531 ha. teren situat în perimetrul localității C. din județul Constanța, pentru care datorează redevență conform art. 4 și 5 din contract. Conform notei atașată somației A.D.S. a calculat pentru suprafața concesionată contestatoarei redevențe începând cu 30 iunie 2002 iar pentru cele 169 ha.

pășune, menționate în actul adițional la contract s-au calculat redevențe în perioada 31 martie 2003 – 31 decembrie 2003. Cum calculul redevențelor datorate s-a făcut separat pentru fiecare suprafață de teren și cum contestatoarea a semnat și recunoscut actul adițional ce modifica suprafețele concesionate, instanța a apreciat contestația la executare a redevențelor ca nefondată. Cât privește investițiile făcute de contestatoare pe terenul concesionat s-a apreciat că ele nu pot forma obiectul contestației la executare și nu pot fi analizate în cauza de față, neavând legătură cu obiectul litigiului iar în ceea ce privesc calamitățile invocate de contestatoare, ele nu au fost luate în considerare, nefiind probate.

Nemulțumită de această sentință contestatoarea a declarat recurs solicitând modificarea ei în sensul admiterii contestației sale și anulării executării silite începute de intimată. În dezvoltarea criticilor recurenta apreciază că în mod eronat instanța și-a argumentat soluția pe actele anexate somației și care emană de la intimată, ignorând total actele emise de organele administrative locale, acte ce probau că A.D.S. a pierdut din administrare suprafața de 3152 ha. retrocedată foștilor proprietari în temeiul Legii nr. 1/2000, începând cu noiembrie 2001, așa încât ea nu a mai avut ce exploata. Cât privește actul adițional la acest contract contestatoarea îl consideră lovit de nulitate relativă, concedentul dispunând de suprafețe de teren ce nu se mai aflau în administrarea sa, așa încât nu mai poate fi obligată la plata redevențelor.

De asemenea, instanța greșit nu a luat în calcul investițiile pe care ea le-a efectuat pe terenul în litigiu, apreciind că ele nu au legătură cu obiectul litigiului, ignorând astfel dispozițiile art. 399 alin. (3) C. proc. civ., care îi permit să invoce în cadrul contestației la executare și apărări de fond împotriva titlului executoriu, executarea silită făcându-se în temeiul unui titlu executoriu ce nu emană de la o instanță judecătorească. În final recurenta critică și excluderea apărărilor sale pe aspectul calamităților naturale, constând în temperaturi extrem de scăzute iarna și seceta excesivă din timpul verii, calamități ce au afectat culturile. La termenul de astăzi curtea a invocat din oficiu în considerarea dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc.

civ., necompetența materială a instanțelor comerciale, având în vedere calitatea părților și obiectul litigiului. Excepția invocată urmează a fi admisă. Obiectul litigiului de față îl formează contestația la executarea silită pornită de A.D.S., în temeiul unui contract de concesiune, debitorul fiind o asociație agricolă. Așadar, nici una dintre părți nu este comerciant și nici titlul în temeiul căruia s-a pornit executarea nu este un titlu executor comercial. Potrivit dispozițiilor art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare. Instanța de executare este, potrivit dispozițiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., judecătoria, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În speță, executării pornite de A.D.S. privind redevențele stabilite printr-un contract de concesiune nu-i pot fi aplicabile dispozițiile din Cap. X a O.U.G. nr. 51/1998, deoarece acest contract nu a fost încheiat nici în procesul de privatizare și nici în recuperarea unor active bancare neperformante. În consecință, executarea solită este guvernată de dispoziții legale de drept comun, așa încât competența soluționării contestației aparține judecătoriei, în speță Judecătoriei sectorului 1 București în raza căreia își are sediul pârâta. Urmare admiterii excepției necompetenței materiale a instanțelor comerciale, se va admite recursul în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., coroborat cu art. 304 pct. 3 C. proc.

civ., iar sentința de fond va fi casată, cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare judecătoriei, ca instanță civilă de drept comun.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția necompetenței materiale a instanței comerciale. Admite recursul declarat de contestatoarea A.A.A. Țuglui, sat Jiu-Sere, jud. Dolj împotriva sentinței nr. 157 din 23 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare în primă instanță Judecătoriei sector 1 București ca instanță civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2007.