ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 239/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 239/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 11394
din 14 noiembrie 2005 a Judecătoriei Craiova a fost declinată competența
soluționării contestației la executare formulată de A.A.A. din comuna Țuglui,
jud. Dolj, în contradictoriu cu A.D.S. București, în favoarea Curții de Apel
București, sentință irevocabilă prin respingerea recursului contestatoarei
dispusă prin decizia civilă nr. 319 din 14 martie 2006 a Tribunalului Dolj, secția
civilă.
Motivul declinării
competenței l-au constituit dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 64/2005 cu
referire la art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, norme ce stabilesc competența
curții de apel în raza căreia își are sediul pârâta.
Prin sentința comercială nr.
157 din 23 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, a
fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de A.A.A.,
contestație ce a vizat actele de executare, respectiv somația, emise în temeiul
contractului de concesiune nr. 57 din 27 octombrie 2000.
Instanța de fond a reținut
că urmare încheierii contractului de concesiune contestatoarei i-a fost predată
spre exploatare suprafața de 3531 ha. teren situat în perimetrul localității C.
din județul Constanța, pentru care datorează redevență conform art. 4 și 5 din
contract.
Conform notei atașată
somației A.D.S. a calculat pentru suprafața concesionată contestatoarei
redevențe începând cu 30 iunie 2002 iar pentru cele 169 ha. pășune, menționate
în actul adițional la contract s-au calculat redevențe în perioada 31 martie
2003 – 31 decembrie 2003.
Cum calculul redevențelor
datorate s-a făcut separat pentru fiecare suprafață de teren și cum
contestatoarea a semnat și recunoscut actul adițional ce modifica suprafețele
concesionate, instanța a apreciat contestația la executare a redevențelor ca
nefondată.
Cât privește investițiile făcute
de contestatoare pe terenul concesionat s-a apreciat că ele nu pot forma
obiectul contestației la executare și nu pot fi analizate în cauza de față,
neavând legătură cu obiectul litigiului iar în ceea ce privesc calamitățile
invocate de contestatoare, ele nu au fost luate în considerare, nefiind
probate.
Nemulțumită de această
sentință contestatoarea a declarat recurs solicitând modificarea ei în sensul
admiterii contestației sale și anulării executării silite începute de intimată.
În dezvoltarea criticilor
recurenta apreciază că în mod eronat instanța și-a argumentat soluția pe actele
anexate somației și care emană de la intimată, ignorând total actele emise de
organele administrative locale, acte ce probau că A.D.S. a pierdut din
administrare suprafața de 3152 ha. retrocedată foștilor proprietari în temeiul
Legii nr. 1/2000, începând cu noiembrie 2001, așa încât ea nu a mai avut ce
exploata.
Cât privește actul adițional
la acest contract contestatoarea îl consideră lovit de nulitate relativă,
concedentul dispunând de suprafețe de teren ce nu se mai aflau în administrarea
sa, așa încât nu mai poate fi obligată la plata redevențelor.
De asemenea, instanța greșit
nu a luat în calcul investițiile pe care ea le-a efectuat pe terenul în
litigiu, apreciind că ele nu au legătură cu obiectul litigiului, ignorând
astfel dispozițiile art. 399 alin. (3) C. proc. civ., care îi permit să invoce
în cadrul contestației la executare și apărări de fond împotriva titlului
executoriu, executarea silită făcându-se în temeiul unui titlu executoriu ce nu
emană de la o instanță judecătorească.
În final recurenta critică
și excluderea apărărilor sale pe aspectul calamităților naturale, constând în
temperaturi extrem de scăzute iarna și seceta excesivă din timpul verii,
calamități ce au afectat culturile.
La termenul de astăzi curtea
a invocat din oficiu în considerarea dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc.
civ., necompetența materială a instanțelor comerciale, având în vedere
calitatea părților și obiectul litigiului.
Excepția invocată urmează a
fi admisă.
Obiectul litigiului de față
îl formează contestația la executarea silită pornită de A.D.S., în temeiul unui
contract de concesiune, debitorul fiind o asociație agricolă.
Așadar, nici una dintre
părți nu este comerciant și nici titlul în temeiul căruia s-a pornit executarea
nu este un titlu executor comercial.
Potrivit dispozițiilor art. 400
alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de
executare.
Instanța de executare este,
potrivit dispozițiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., judecătoria, în afara
cazurilor în care legea dispune altfel.
În speță, executării pornite
de A.D.S. privind redevențele stabilite printr-un contract de concesiune nu-i
pot fi aplicabile dispozițiile din Cap. X a O.U.G. nr. 51/1998, deoarece acest
contract nu a fost încheiat nici în procesul de privatizare și nici în
recuperarea unor active bancare neperformante.
În consecință, executarea
solită este guvernată de dispoziții legale de drept comun, așa încât competența
soluționării contestației aparține judecătoriei, în speță Judecătoriei
sectorului 1 București în raza căreia își are sediul pârâta.
Urmare admiterii excepției
necompetenței materiale a instanțelor comerciale, se va admite recursul în
temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., coroborat cu art. 304 pct. 3 C.
proc. civ., iar sentința de fond va fi casată, cauza urmând a fi trimisă spre
rejudecare judecătoriei, ca instanță civilă de drept comun.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția
necompetenței materiale a instanței comerciale.
Admite recursul declarat de
contestatoarea A.A.A. Țuglui, sat Jiu-Sere, jud. Dolj împotriva sentinței nr. 157
din 23 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care
o casează și trimite cauza spre rejudecare în primă instanță Judecătoriei
sector 1 București ca instanță civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 18 ianuarie 2007.