ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3354/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3369

din 20 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de

inadmisibilitate invocată de pârâtă, a admis cererea formulată

de reclamantă și a dispus suspendarea executării deciziei de

impunere nr. 234 din 09 iunie 2009 și a raportului de inspecție

fiscală nr. 714273 din 09 iunie 2009, emise de pârâtă, până la

soluționarea acțiunii în contencios administrativ.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut că contestația

poate viza nu numai titlul de creanță fiscală, respectiv decizia

de impune, ci și alte acte administrativ fiscale, în speță,

reclamata contestând atât decizia de impunere, cât și raportul de

inspecție fiscală, care a stat la baza emiterii deciziei, astfel

că este neîntemeiată excepția de inadmisibilitate, reclamanta

având posibilitatea să conteste ambele acte.

Totodată, s-a mai reținut

că, potrivit prevederilor art. 215 C. proc. fisc., introducerea

contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă

executarea actului administrativ fiscal și nu se aduce atingere dreptului

contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrative

fiscal în condițiile Legii nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, instanța a

concluzionat că, în speță, reclamanta a făcut dovada

îndeplinirii condițiilor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004,

deoarece aceasta a contestat actele administrativ - fiscale la autoritatea

pârâtă, iar împotriva acesteia a fost pornită executarea silită.

Existența cazului bine

justificat a fost constatată în raport de contestația formulată

de reclamantă, prin care s-au invocat aspecte ce vizează

încălcarea unor dispoziții legale cu caracter fiscal, prin actele de

impunere fiscale atacate, și faptul că autoritatea pârâtă a

recalificat în mod abuziv convențiile civile ca fiind contracte de

muncă.

Sub aspectul pagubei iminente, s-a

reținut că, prin punerea în executare a actelor administrative deduse

judecății, s-ar crea o perturbare previzibilă gravă a

funcționării societății reclamante, în raport de cuantumul

sumei contestate. Având în vedere obiectul de activitate al reclamantei,

impactul economic care s-ar produce în ceea ce privește activitatea

competițională în care este angrenată societatea, ar putea

determina intrarea acesteia în incapacitate de plată și chiar în

procedura insolvenței.

În aprecierea îndeplinirii

condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, Curtea de

apel a avut în vedere și prevederile cuprinse în Recomandarea CM R(89)8

din 13 septembrie 1989 cu privire la protecția jurisdicțională

provizorie în materie administrativă referitoare la faptul că

executarea imediată și integrală a actelor contestate sau

susceptibile a fi contestate poate, în anumite circumstanțe, cauza

persoanelor un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca

fiind de evitat în măsura posibilului.

î

mpotriva acestei

sentințe, a declarat recurs A.F.P. a

s

ectorului

2 București, criticând-o ca nelegală și netemeinică,

întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii.

S-a motivat recursul prin aceea

că instanța de fond a încălcat prevederile art. 14 din Legea nr.

554/2004, care dispune expres în ce condiții se acordă suspendarea

executării actului administrativ, condiții neîndeplinite de intimata -

reclamantă.

Recursul este nefondat și va fi

respins.

Examinând actele dosarului, motivele

de recurs și în raport de dispozițiile art. 14 din

l

egea nr. 554/2004, Înalta Curte de

Casație și Justiție reține următoarele:

Suspendarea executării actului

administrativ se poate da de către instanță conform art. 14 din

Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei

pagube iminente.

Prin urmare, suspendarea

executării actelor administrative este un instrument procedural pus la

dispoziția instanței de judecată pentru a fi respectat

principiul legalității.

Recomandarea nr. R (89)8 a Comitetului de Miniștri din cadrul Comisiei Europei, a apreciat că este de dorit

să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională

provizorie, executarea imediată a actelor administrative putând cauza

persoanelor un prejudiciu ireparabil, pe care echitatea îl impune a fi evitat.

În speță, s-a constatat de

către organele de inspecție fiscală, că intimata - reclamantă

are obligații fiscale pentru perioada în litigiu, astfel încât s-a emis o

Decizie de impunere, pe care intimata - reclamantă a contestat-o în

temeiul art. 205 din O.G. nr. 92/2003.

Din examinarea considerentelor

prevăzute de art. 14 al Legii nr. 554/2004, Înalta Curte de Casație

și Justiție constată referitor la cazul bine justificat;

rezultă fără a fi automat în vreun fel fondul pricinii, că

organele fiscale s-ar fi putut să nu respecte dispozițiile art. 91 C.

proc. fisc., și prin urmare îndoiala asupra legalității actului

administrativ este foarte puternică. În speță, reclamanta a

invocat că greșita calificare a convențiilor civile în contacte

de muncă a determinat o eronată stabilire în sarcina clubului a

diferențelor de impozit pe salarii, interpretându-se și

obligația de plată a TVA-ului pentru operațiunile de transfer la

cluburi din străinătate a jucătorilor, după alte

considerente, decât cele legale.

Desigur toate aceste aspecte, se vor

stabili cu ocazia judecării pe fond a litigiului, dar sunt argumente

pertinente, care au condus prima instanță la concluzia că

există un caz bine justificat în accepțiunea dispozițiilor art. 14

din Legea nr. 554/2004.

În privința pagubei iminente,

este fără dubiu că și această condiție a legii a

fost îndeplinită, atâta vreme cât organele fiscale au pornit executarea

sumelor, înainte ca fondul litigiului să se fi judecat.

Decizia este titlu de

creanță fiscală, iar introducerea contestației în calea

administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ,

și față de faptul că este un cuantum mare al acesteia, executarea

sumei poate aduce intimatei - reclamante prejudicii materiale, cu posibilitatea

de a intra în incapacitate de plată.

În raport de toate aceste

considerente mai sus invocate, Înalta Curte de Casație și

Justiție apreciază că sunt întrunite dispozițiile art. 14

din Legea nr. 554/2004, sentința atacată fiind legală și

temeinică.

Se va respinge recursul declarat de

A.F.P. a sectorului 2 București, ca nefondat, conform art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E CI D E

Respinge recursul declarat de A.F.P.

a

s

ectorului 2 București împotriva

sentinței nr. 3369 din 20 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 24 iunie 2010.