ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 611/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la nr. 272/91/2009 reclamanții A.I. și N.C. au solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței nr. 502 din 27 octombrie 2005 a Tribunalului Vrancea în sensul de a se menționa alături de constatarea dreptului reclamanților la măsuri reparatorii prin echivalent, corespunzător valorii de 547.499.000 ROL și obligarea la plata acestei sume către reclamante, mențiune care din eroare nu a fost trecută. Prin încheierea din 26 martie 2009 Tribunalul Vrancea a respins ca neîntemeiată cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței nr. 502/2005 a aceleiași instanțe – formulată de reclamanții A.I.

și N.C. Prin aceeași încheiere s-a respins ca neîntemeiată și excepția de tardivitate invocată de A.V.A.S. S-a reținut că în speță, cererea reclamanților nu privește o eroare materială în sensul art. 281 alin. (1) C. proc. civ., iar excepția de tardivitate ridicată de A.V.A.S. se referă la termenul prevăzut de art. 281 alin. (2) C. proc. civ. și nu la art. 281 alin. (1) C. proc. civ. Curtea de Apel Galați prin decizia nr. 207 A din 17 iunie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții A.I. și N.C. împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale din 26 martie 2009 a Tribunalului Vrancea în contradictoriu cu SC R. SA, A.V.A.S. București, și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Galați a concluzionat că petitul reclamanților nu se încadrează în dispozițiunile art. 281 C. proc. civ., așa cum corect a reținut instanța de fond și în consecință pentru acoperirea omisiunii nu se poate urma procedura prevăzută de acest text de lege. În recursul declarat împotriva deciziei nr. 207 A din 17 iunie 2009 a Curții de Apel Galați au declarat recurs reclamanții, invocând nulitățile prevăzute de art. 304 pct. 8, 7 și 9 C. proc. civ. În susținerea recursului reclamanții arată că prin omisiunea instanței de a obliga pe pârâți la plata sumei de 547.499.000 lei executarea sentinței civile nr. 502/2005 este afectată sentința fiind astfel lipsită de puterea sa executorie.

În cauză nu este vorba de o chestiune de fond legată de interpretarea dispozițiunilor legale pentru ca omisiunea să fie valorificată numai prin exercitarea căilor legale de atac, așa cum greșit susține instanța de apel. Hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină și care i-au format convingerea, ci preia fără rezerve motivarea instanței de fond fără nicio argumentare și justificare a soluției. Instanța de apel s-a aflat în eroare atunci când a reținut că reclamanții au solicitat completarea dispozitivului sentinței instanței de fond schimbând astfel natura, cererii avută în vedere de părți – aceea a îndreptării erorii materiale. Calea reglementată de art. 281 C. proc.

civ. vizează îndreptarea unor greșeli de ordin formal, inclusiv omisiunile care nu afectează substanța hotărârii. În speță, prin sentința a cărei îndreptare materială s-a solicitat, reclamanților li s-a recunoscut doar un drept teoretic, iluzoriu, nefiind în măsură să ducă la valorificarea dreptului de creanță pe cale de executare și aceasta în condițiile în care, Fondul Proprietatea așa cum a reținut și Curtea Europeană, nu funcționează într-un mod susceptibil să asigure acordarea măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor. Recursul este nefondat. Prin sentința nr. 502 din 27 octombrie 2005 Tribunalul Vrancea a admis cererea reclamanților A.I. și N.C.

în contradictoriu cu SC R. SA Odobești prin lichidator SC E. SRL Focșani, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale București și a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent, corespunzător sumei de 547.499.000 lei, respingând totodată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale. Prin aceeași sentință instanța a respins excepția lipsei de legitimare privind A.V.A.S. Această sentință a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 37 din 16 februarie 2006 a Curții de Apel Galați, care a respins apelul Ministerului Agriculturii și irevocabilă prin decizia civilă nr. 9633 din 24 noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a respins ca nefondat recursul aceluiași minister.

Prin cererea introductivă la instanța de fond, întemeiată pe art. 281 alin. (1) C. proc. civ., reclamanții au solicitat „îndreptarea erorii”, materiale din dispozitivul sentinței nr. 502/2005 în sensul adăugirii în cuprinsul acesteia – a obligării pârâtului la plat valorii de 547.499.000 lei ROL. În accepțiunea art. 281 alin. (1) C. proc. civ., erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere. Este evident din formularea și rațiunea textului procedural că pe această cale nu se poate urmări îndreptarea unei hotărâri cu privire la aspectele de fond ale raporturilor dintre părți, chiar dacă ele decurg în mod logic și juridic din soluția pronunțată și au fost omise la darea soluției, întrucât acestea nu prezintă caracterul unor erori materiale.

În prezenta cauză, prin sentința nr. 502/2005 instanța de fond s-a pronunțat doar în legătură cu calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii în cuantumul stabilit, fără însă a avea un temei legal de obligare a SC R. Odobești SA și a Ministerului Agriculturii la plata efectivă a imobilelor revendicate, deoarece pârâtele erau ținute doar de a propune prin decizia sau dispoziție motivată acordarea măsurilor reparatorii în favoarea reclamanților (în valoare de 547.499.000 ROL) și de a înainta această decizie Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, singura entitate chemată la acordarea lor. Așadar, înaintea înfăptuirii acestor demersuri legale, care vizează fondul cauzei, reclamanții nu puteau păși la executarea sentinței nr. 502/2005 pentru a susține astfel că pretinsa omisiune a instanței, pe care nu au invocat-o nici măcar în recurs, ar reprezenta un impediment la executare.

În acest context, cererea reclamanților nu poate fi legal încadrată în dispozițiunile art. 281 alin. (1) C. proc. civ. astfel cum corect a concluzionat Curtea de Apel Galați prin Decizia nr. 207/A din 17 iunie 2009. Instanța de apel a făcut în cauză o motivare succintă dar de natură a susține în fapt și în drept soluția pronunțată, fără a depăși însă cadrul legal al cauzei cu care a fost investită. Referirea la art. 280 alin. (2) C. proc. civ. vizează un supliment de motivare, ca o eventuală opțiune pentru reclamanți în rezolvarea impasului în care pretind că s-ar afla. Față de cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul declarat de reclamanții A.I. și N.C. împotriva deciziei civile nr. 207/A din 17 iunie 2009 va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefundat recursul declarat de reclamanții A.I. și N.C. împotriva deciziei nr. 207 A din 17 iunie 2009 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2010 .