ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2483/2010

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 356 din 19 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 4331/86/2006 s-a dispus, condamnarea inculpaților: 1. P.V. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 10 ani închisoare și 4 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și c) C. pen. și pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), c) C. pen.

Au fost contopite cele două pedepse, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, pe durata căreia va executa și pedeapsa accesorie prev. de art. 71 alin. (2) rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. A fost dedusă din pedeapsa rezultantă, durata reținerii inculpatului de 24 de ore din data de 06 decembrie 2005 și a arestării sale preventive de la 15 decembrie 2006 la 28 iunie 2006. A fost menținută măsura obligării de a nu părăsi țara, prev. de art. 145 1 C. proc. pen., măsură luată față de inculpat la data de 27 septembrie 2006, ora 13 45 de către Tribunalul Suceava. A fost obligat inculpatul să plătească părții civile Statul Român, A.N.A.F. București prin D.G.F.P. suma totală de 3.0529 lei reprezentând despăgubiri civile.

A fost respinsă cererea de instituire a măsurii asigurării formulate de această parte civilă. 2. P.E., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa închisorii de 10 ani și patru ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și c) C. pen. I-a fost revocată liberarea condiționată a restului de 579 de zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 648 din 2 martie 2005 pronunțată de Judecătoria Buzău, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 189 din 05 mai 2005 a Tribunalului Buzău, fiind contopit acest rest cu pedeapsa aplicată, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

S-a făcut și aplicarea art. 71 alin. (2), art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A fost dedusă, din pedeapsa rezultantă, durata reținerii și arestării preventivă a inculpatului de la 2 martie 2006 la 28 septembrie 2006. A fost menținută măsura preventivă prevăzută de art. 145 1 C. proc. pen. luată față de inculpat prin încheierea din 27 septembrie 2006, ora 13 45 a Tribunalului Suceava. S-a dispus achitarea aceluiași inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 și art. 37 lit. a) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. 3. A.N.D., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap.

la art. 215 alin. (1) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), c) C. pen. I-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin. (2) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. În baza art. 86 1 C. pen. și art. 74 alin. (5), i-a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei cu închisoarea și a celei accesorii, pe durata termenului de încercare de 6 ani, impunându-se și respectarea obligațiilor prev. de art. 86 3 C. pen. S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86 4 și art. 86 5 C. pen.

Au fost obligați cei trei inculpați să plătească despăgubiri următoarele părți civile: - SC „E. & G.C.” SRL București, suma de 17.964,24 lei; - SC „G.T.” SRL din Ciuc, suma de 30.778,16 lei; - SC „B.A.” SRL Suceava, suma de 14.885 plus dobânda legală aferentă; - SC „L.M.” SRL Galați, suma de 48.747,16 lei și dobânda legală aferentă; - SC „R.I.” SRL, sucursala Suceava, suma de 278.214,72 lei. S-a luat act că SC D. SRL Bacău nu s-a constituit parte civilă prejudiciul fiind recuperat. Au mai fost obligați inculpații să plătească fiecare în parte, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: inculpatul P.V., în calitate de administrator al SC „S.S.C.” SRL Vatra Dornei, în perioada septembrie – noiembrie 2005, nu a înregistrat în contabilitatea societății operațiunile comerciale efectuate, cauzând un prejudiciu de 35.036,36 lei bugetului de stat.

S-a mai reținut, în sarcina aceluiași inculpat, că în perioada 10 octombrie 2005 – 27 octombrie 2005, în aceeași calitate, a emis mai multe file CEC, pe care le-a semnat în alb, cunoscând că nu există disponibilul bancar, acestea fiind folosite de coinculpatul P.E., la diferite societăți comerciale de unde au ridicat marfă. Ulterior, filele CEC au fost refuzate la plată din lipsă de disponibil. În ce-l privește pe coinculpatul P.E., tribunalul a reținut că în înțelegere cu coinculpatul P.V., și cunoscând faptul că filele CEC semnate de acesta din urmă nu au disponibil bancar, a folosit o parte din instrumentele de plată semnate în alb, la diferite societăți comerciale, urmărind inducerea în eroare a acestora, lucru ce s-a și realizat prin refuzul la plată a filelor CEC.

În fine, referitor la activitatea infracțională a inculpatului A.N.D., prima instanță a reținut că acesta, ca urmare a înțelegerii avută cu ceilalți doi coinculpați și în baza aceleiași rezoluții infracționale, i-a ajutat la activitatea infracțională desfășurată, în ce privește inducerea în eroare a societăților comerciale la care au fost prezentate filele CEC fără acoperire, în sensul că a fost de acord cu vânzarea SC S.S.C. SRL Vatra Dornei, al cărei administrator a fost anterior, cu păstrarea sediului firmei la domiciliul său și colaborarea cu inculpații în desfășurarea activității comerciale. Cât privește latura civilă a cauzei, prima instanță a reținut că, prin acțiunile lor ilicite, inculpații le-au cauzat părților vătămate prejudicii în cuantumurile menționate mai sus, fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 și urm. C. civ.

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond au declarat apel inculpații P.E. și A.N.D. Prin decizia penală nr. 13 din 22 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, - s-a dispus admiterea apelurilor declarate de inculpații P.E. și A.N.D., a desființat în parte hotărârea și în rejudecare a înlăturat dispoziția de aplicare a pedepsei complementare prev. de art. 64 lit. a) teza I C. pen. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs inculpatul P.E. invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 18 C. proc. pen. și respectiv inculpatul A.N.D. invocând cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen. Din oficiu Înalta Curte a invocat incidența cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 3 C. proc. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție examinând recursurile prin prisma motivelor invocate și a cazului de casare invocat din oficiu conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată următoarele: Faza de judecată, ca fază distinctă a procesului penal, permite instanței să verifice întreaga activitate procesuală desfășurată de participanți, pe tot parcursul judecării unei cauze. În afara principiilor fundamentale care stau la baza desfășurării întregului proces penal, în faza de judecată își găsesc aplicabilitatea reguli specifice care nu pot fi întâlnite în celelalte faze ale procesului penal.

Pentru desfășurarea judecății în condiții de obiectivitate și imparțialitate, legea procesuală penală a instituit anumite garanții care au caracter de principii comune pentru întreaga fază de judecată și anume: publicitatea, nemijlocirea, contradictorialitatea și oralitatea. Potrivit dispozițiilor art. 289 C. proc. pen., judecata cauzei se face în fața instanței constituite potrivit legii și se desfășoară în ședință, oral, nemijlocit și contradictorii. Pentru realizarea nemijlocirii, dispozițiile art. 292 alin. (2) C. proc. pen., prevăd unicitatea completului de judecată în tot cursul judecării cauzei. Dacă aceasta nu este posibilă, completul se poate schimba până la începerea dezbaterilor. Dacă instanța în cursul deliberării găsește că o anumită împrejurare trebuie lămurită și că este necesară reluarea cercetării judecătorești, repune cauza pe rol cu păstrarea completului de judecată și cu citarea părților pentru termenul fixat în acest scop.

În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că instanța de apel a fost investită cu judecarea apelurilor declarate de inculpații P.E. și A.N.D. iar la data de 18 ianuarie 2010 (f.185 dos. apel) au avut loc dezbaterile fiind amânată pronunțarea pentru 25 ianuarie 2010. La acest termen, completul de judecată, constatând incidența dispozițiilor art. 344 C. proc. pen., găsind necesare noi lămuriri asupra cauzei – deși nu se arată în mod expres care sunt aspectele ce se impun a fi lămurite – repune cauza pe rol și acordă termen la 15 februarie 2010 (f.187 dos. apel). La termenul acordat, fără ca instanța să pună în discuția părților aspectele cu privire la care s-a impus repunerea cauzei pe rol și într-o altă compunere, rămâne în pronunțare.

Nefiind respectate dispozițiile legale privind compunerea instanței, hotărârea pronunțată de instanța de apel este lovită de nulitate absolută devenind incidente dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. Pe cale de consecință Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (2) lit. d) C. pen. va admite recursurile declarate de inculpații P.E. și A.N.D., va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de apel. În rejudecare instanța va respecta regulile privind compunerea completului, va stabili în concret care sunt aspectele ce au determinat repunerea cauzei pe rol și le va pune în discuția părților, în condiții de publicitate, oralitate și contradictorialitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursurile declarate de inculpații A.N.D. și P.E. împotriva deciziei penale nr. 13 din 22 februarie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor inculpaților la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel Suceava. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursurilor rămân în sarcina statului, iar sumele de câte 300 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor suporta din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2010.