ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 02.12.2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5475/2009

HOTĂRÂRE
02.12.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5475/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 2081 din 19 mai 2009 a

Curții de Apel București a fost admisă, în parte, acțiunea reclamantului S.I. în

contradictoriu cu Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, s-a constatat

refuzul nejustificat al pârâtului în soluționarea cererii reclamantului,

privind redobândirea cetățeniei române, a fost obligat pârâtul Ministerul

Justiției să analizeze cererea de redobândire a cetățeniei române formulată de

reclamant în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei

hotărâri și a fost respins capătul de cerere privind acordarea daunelor morale

ca neîntemeiat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de fond a reținut că reclamantul a solicitat redobândirea cetățeniei române

încă din anul 2003, iar până la momentul introducerii acțiunii nu a primit nici

un răspuns.

Instanța de fond a constatat că termenul care

a trecut de la înregistrarea cererii de redobândire a cetățenie române nu poate

fi considerat rezonabil, iar lipsa răspunsului la cererile formulate este

nejustificat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, criticând soluția pronunțată

ca netemeinică și nelegală.

Recurentul a arătat că în mod greșit instanța

de fond a soluționat cauza fără a da posibilitatea autorității să facă apărări

în cauză, cu atât mai mult cu cât a solicitat amânarea cauzei pentru a obține

relații de la D.C., instituție care are sediul separat de Ministerul Justiției

și Libertăților Cetățenești.

Recurentul a criticat hotărârea instanței de

fond și pentru considerentul că respingându-se cererea de amânare formulată, nu

s-a amânat pronunțarea, pentru a se da posibilitatea depunerii de concluzii

scrise. Pentru aceste considerente, recurentul a solicitat admiterea recursului

și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului

ca neîntemeiată.

Înalta Curte de Casație si Justiție

sesizată cu soluționarea recursului declarat,

în temeiul dispozițiilor art. 299 raportate la art. 4 pct. l C. proc. civ.,

analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul formulat ca

nefondat, pentru considerentele ce urmează:

În conformitate cu dispozițiile art. 12 alin.

(2) din Legea nr. 21/1991, cetățenii moldoveni de naționalitate română pot

depune

cererile de redobândire a cetățeniei

române împreună cu actele aferente, la

misiunile

diplomatice sau la oficiile consulare ale României în străinătate,

în condițiile în care au reședința sau domiciliul

în străinătate.

Înalta Curte a constatat că reclamantul s-a

adresat în mai multe rânduri pârâtului, manifestându-și stăruința în

redobândirea cetățeniei române, însă cererea sa înregistrată la Ministerul

Justiției a rămas fără soluționare efectivă, împrejurare care este de natură

a-1 afecta pe acesta în soluționarea într-un termen rezonabil a cererilor sale,

raportat la prevederile art. l din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte reține că în jurisprudență

constantă a C.E.D.O. se constată că prin Convenție se apără drepturi concrete

și efective, iar orice ingerință în drepturile consacrate de aceasta trebuie să

corespundă menținerii unui just

echilibru

între cerințele interesului general al comunității și imperativele

apărării

drepturilor fundamentale ale individului. Acest echilibru ce

trebuie protejat ar fi distrus dacă individul ar

suporta o sarcină specială

și exorbitantă.

Or, din această perspectivă Înalta Curte

reține că nesoluționarea cererii intimatului-reclamant, indiferent de motivația

autorității recurente ar echivala cu o vătămare a acestuia în dreptul consacrat

de lege, privind posibilitatea redobândirii cetățeniei române.

Principiul legalității înseamnă, înainte de

toate, existența unor norme de drept intern, suficient de accesibile și

previzibile, or în cauza de față Legea nr. 21/1991 a stabilit procedura ce

trebuie urmată în cazul cererilor de redobândire a cetățeniei române.

Înalta Curte constată că întotdeauna durata

rezonabilă a unei

proceduri se apreciază în

funcție de circumstanțele cauzei,

așa

cum a

reținut în jurisprudență sa C.E.D.O., luând în considerare

criteriile consacrate de jurisprudentă, în special complexitatea cauzei,

comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și miza

litigiului pentru persoana interesată.

În opinia Înaltei Curți litigiul născut între

reclamant și autoritatea pârâtă nu prezintă o complexitate deosebită, iar

nesoluționarea cererii adresate instituție pârâte este de natură a crea o

vătămare a reclamantului într-un drept prevăzut de lege, drept la care acesta

privește cu speranță legitimă.

Înalta Curte are în vedere, la stabilirea

caracterului rezonabil al perioadei de soluționare a cererii, stadiul în care

se află la acest moment cererea reclamantului.

Or, instituția

recurentă a fost în culpă, pentru nesoluționarea până

la acea dată a cererii

reclamantului și trebuia să-și ia toate diligentele

pentru a verifica stadiul

cererii intimatului-reclamant, căci nu poate fi

imputată instanței soluționarea cu celeritate a

cererii, în condițiile în care vătămarea a

fost dovedită.

Orice amânare în soluționarea cererii

reclamantului ar fi însemnat depășirea termenului rezonabil avut în vedere de

dispozițiile art. 6 din C.E.D.O.

De asemenea, Înalta Curte are în vedere

faptul că întreaga procedură de redobândire a cetățeniei române se subsumează

dreptului suveran al statului de a analiza fiecare speță în ritmul și potrivit

precauțiilor pe care le consideră necesare, însă acest drept suveran nu poate

determina o încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale prevăzute în

ordinea juridică a statului, precum și în actele internaționale.

Având în vedere aceste considerente, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca

nefondat.

Respinge recursul declarat de Ministerul

Justiției și Libertăților Cetățenești împotriva sentinței nr. 2081 din 19 mai

2009 a Curții de Apel București, secția a VllI-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2

decembrie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-12-02
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5478/2009
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2582 din 16 iunie 2009 a Curții de Apel București a fost admisă, în parte, acțiunea reclamantei D.A. în contradictoriu cu Ministerul Jus
ÎCCJ 2009-12-10
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5695/2009
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta R.A. a chemat în judecată Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtul să dispună obl
ÎCCJ 2009-12-16
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5840/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2585 din 16 iunie 2009, a admis în parte acțiune
ÎCCJ 2010-02-24
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1025/2010
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 2781 din 26 iunie 2009 a Curții de Apel București a fost admisă acțiunea reclamantului M.V. în contradictoriu cu Ministerul Justiției și
ÎCCJ 2009-12-10
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5698/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul P.I. a chemat în judecată Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să ob
Sursă