ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5475/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5475/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința nr. 2081 din 19 mai 2009 a
Curții de Apel București a fost admisă, în parte, acțiunea reclamantului S.I. în
contradictoriu cu Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, s-a constatat
refuzul nejustificat al pârâtului în soluționarea cererii reclamantului,
privind redobândirea cetățeniei române, a fost obligat pârâtul Ministerul
Justiției să analizeze cererea de redobândire a cetățeniei române formulată de
reclamant în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei
hotărâri și a fost respins capătul de cerere privind acordarea daunelor morale
ca neîntemeiat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța
de fond a reținut că reclamantul a solicitat redobândirea cetățeniei române
încă din anul 2003, iar până la momentul introducerii acțiunii nu a primit nici
un răspuns.
Instanța de fond a constatat că termenul care
a trecut de la înregistrarea cererii de redobândire a cetățenie române nu poate
fi considerat rezonabil, iar lipsa răspunsului la cererile formulate este
nejustificat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs
Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, criticând soluția pronunțată
ca netemeinică și nelegală.
Recurentul a arătat că în mod greșit instanța
de fond a soluționat cauza fără a da posibilitatea autorității să facă apărări
în cauză, cu atât mai mult cu cât a solicitat amânarea cauzei pentru a obține
relații de la D.C., instituție care are sediul separat de Ministerul Justiției
și Libertăților Cetățenești.
Recurentul a criticat hotărârea instanței de
fond și pentru considerentul că respingându-se cererea de amânare formulată, nu
s-a amânat pronunțarea, pentru a se da posibilitatea depunerii de concluzii
scrise. Pentru aceste considerente, recurentul a solicitat admiterea recursului
și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului
ca neîntemeiată.
Înalta Curte de Casație si Justiție
sesizată cu soluționarea recursului declarat,
în temeiul dispozițiilor art. 299 raportate la art. 4 pct. l C. proc. civ.,
analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator
și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul formulat ca
nefondat, pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu dispozițiile art. 12 alin.
(2) din Legea nr. 21/1991, cetățenii moldoveni de naționalitate română pot
depune
cererile de redobândire a cetățeniei
române împreună cu actele aferente, la
misiunile
diplomatice sau la oficiile consulare ale României în străinătate,
în condițiile în care au reședința sau domiciliul
în străinătate.
Înalta Curte a constatat că reclamantul s-a
adresat în mai multe rânduri pârâtului, manifestându-și stăruința în
redobândirea cetățeniei române, însă cererea sa înregistrată la Ministerul
Justiției a rămas fără soluționare efectivă, împrejurare care este de natură
a-1 afecta pe acesta în soluționarea într-un termen rezonabil a cererilor sale,
raportat la prevederile art. l din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte reține că în jurisprudență
constantă a C.E.D.O. se constată că prin Convenție se apără drepturi concrete
și efective, iar orice ingerință în drepturile consacrate de aceasta trebuie să
corespundă menținerii unui just
echilibru
între cerințele interesului general al comunității și imperativele
apărării
drepturilor fundamentale ale individului. Acest echilibru ce
trebuie protejat ar fi distrus dacă individul ar
suporta o sarcină specială
și exorbitantă.
Or, din această perspectivă Înalta Curte
reține că nesoluționarea cererii intimatului-reclamant, indiferent de motivația
autorității recurente ar echivala cu o vătămare a acestuia în dreptul consacrat
de lege, privind posibilitatea redobândirii cetățeniei române.
Principiul legalității înseamnă, înainte de
toate, existența unor norme de drept intern, suficient de accesibile și
previzibile, or în cauza de față Legea nr. 21/1991 a stabilit procedura ce
trebuie urmată în cazul cererilor de redobândire a cetățeniei române.
Înalta Curte constată că întotdeauna durata
rezonabilă a unei
proceduri se apreciază în
funcție de circumstanțele cauzei,
așa
cum a
reținut în jurisprudență sa C.E.D.O., luând în considerare
criteriile consacrate de jurisprudentă, în special complexitatea cauzei,
comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și miza
litigiului pentru persoana interesată.
În opinia Înaltei Curți litigiul născut între
reclamant și autoritatea pârâtă nu prezintă o complexitate deosebită, iar
nesoluționarea cererii adresate instituție pârâte este de natură a crea o
vătămare a reclamantului într-un drept prevăzut de lege, drept la care acesta
privește cu speranță legitimă.
Înalta Curte are în vedere, la stabilirea
caracterului rezonabil al perioadei de soluționare a cererii, stadiul în care
se află la acest moment cererea reclamantului.
Or, instituția
recurentă a fost în culpă, pentru nesoluționarea până
la acea dată a cererii
reclamantului și trebuia să-și ia toate diligentele
pentru a verifica stadiul
cererii intimatului-reclamant, căci nu poate fi
imputată instanței soluționarea cu celeritate a
cererii, în condițiile în care vătămarea a
fost dovedită.
Orice amânare în soluționarea cererii
reclamantului ar fi însemnat depășirea termenului rezonabil avut în vedere de
dispozițiile art. 6 din C.E.D.O.
De asemenea, Înalta Curte are în vedere
faptul că întreaga procedură de redobândire a cetățeniei române se subsumează
dreptului suveran al statului de a analiza fiecare speță în ritmul și potrivit
precauțiilor pe care le consideră necesare, însă acest drept suveran nu poate
determina o încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale prevăzute în
ordinea juridică a statului, precum și în actele internaționale.
Având în vedere aceste considerente, în
temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ministerul
Justiției și Libertăților Cetățenești împotriva sentinței nr. 2081 din 19 mai
2009 a Curții de Apel București, secția a VllI-a contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2
decembrie 2009.