ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 520/2010

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 97 din 17 martie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios și administrativ și fiscal, a respins, ca tardivă, acțiunea formulată și precizată de reclamanții E.A. M.I., D.G., V.A., M.I., C.S. și R.M., în contradictoriu cu pârâții comuna Rast, prin Primar, Consiliul Local Rast și Consiliul Județean Dolj, prin care solicitau să se constate nelegalitatea și netemeinicia propunerilor de expropriere întocmite de către Consiliul local al comunei Rast cu privire la terenurile aparținând reclamanților.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de judecată a reținut, în esență, că aspectele contestate de reclamanți, referitoare la compunerea comisiei de soluționarea a întâmpinărilor și a celei de declarare a utilității publice, țin de faza administrativă a procedurii de expropriere, actele întocmite în acest sens de către Consiliul local al comunei Rast și Consiliul Județean Dolj fiind emise în anul 2006 și comunicate reclamanților în cursul aceluiași an. Or, arată prima instanță, reclamanții au formulat cererea prin care contestă legalitatea și temeinicia propunerilor de expropriere în cuprinsul întâmpinărilor depuse la dosarul nr. 13141/63/2007 al Tribunalului Dolj, având ca obiect soluționarea cererii de expropriere formulată de către comuna Rast, prin Primar, la data de 26 iulie 2007, deci peste termenul de 15 zile de la comunicare, prevăzut de art. 20 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții M.I., D.G., S.M. și C.S., pentru acesta din urmă, recursul fiind continuat de moștenitorii săi C.C. și C.G., susținând că este netemeinică și nelegală, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 și 8 C. proc. civ. În motivarea recursurilor formulate se arată, în esență, că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. , întrucât instanța de judecată a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei S.M. cu nerespectarea condițiilor prevăzute de art. 69 alin. (1) și art. 246 alin. (1) C. proc. civ., pe de o parte, și că a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, pe de altă parte.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenți, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursurile sunt fondate, după cum se va arăta în continuare. Prin încheierea din data de 4 noiembrie 2008 (f.195 - dosar fond), Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a luat act de renunțarea la judecată a unora dintre reclamanți, printre care și recurenta S.M. Pentru a dispune această măsură, instanța de judecată a avut în vedere o cerere purtând semnătura și ștampila avocatului acelor părți (f.193 - dosar fond), depusă la dosar în lipsa acestora.

Or, potrivit dispozițiilor art. 69 alin. (1) C. proc. civ. , „ Recunoașterile privitoare la drepturile în judecată, renunțările, cum și propunerile de tranzacție nu se pot face decât în temeiul unei procuri speciale ” iar conform prevederilor art. 246 alin. (1) din același cod, „ Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă ”. De asemenea, potrivit prevederilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ. , a ctele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. Față de dispozițiile legale citate, rezultă că, în cauză, luând act de renunțarea la judecată a reclamantei S.M.

cu nerespectarea condițiilor prevăzute de art. 69 alin. (1) și art. 246 alin. (1) C. proc. civ., prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) din același c od. Instanța de fond a pronunțat, așadar, o hotărâre nelegală, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi admise recursurile, casată sentința atacată și, în temeiul art. 313 teza I-a C. proc. civ., trimisă cauza la aceeași instanță, spre rejudecare. Apare, deci, ca fiind de prisos analizarea pe fond a recursurilor declarate, sub aspectul criticilor formulate de recurenți și întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamanții M.I., D.G., S.M. și C.S. și continuat, pentru acesta din urmă, de moștenitorii săi C.C. și C.G., împotriva sentinței nr. 97 din 17 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal . Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2010.