ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3145/2009

Asupra recursurilor de față : Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele : Prin cererea înregistrată la data de 13 mai 2008, în fața Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamantul O.N.I. a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale strecurată în sentința comercială nr. 1866 din 22 aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială. În susținerea cererii, reclamantul a arătat că sentința pronunțată nu a ținut cont de contravaloarea unităților de fond deținute conform celui de al doilea carnet de investitor, deși în susținerea cererilor de intervenție au fost depuse actele care dovedesc deținerea unui număr de 2128 unități de fond aferent celui de al doilea carnet și nu numai a numărului de 1800 unități aferent primului carnet de investitor.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin încheierea din Camera de Consiliu de la data de 2 iunie 2008 a respins cererea formulată de petentul O.N.I. ca inadmisibilă. Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut inadmisibilitatea cererii, având în vedere că în temeiul art.281 C. proc. civ. nu pot fi îndreptate erori de judecată, precum cea invocată de către reclamant. Prin cererea formulată la data de 25 aprilie 2008, reclamanta B.A. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurată în sentința nr. 1866 din 22 aprilie 2005, în sensul menționării corecte a prenumelui său A.N. în loc de A. Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 16 iunie 2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis cererea formulată de reclamantă și a dispus îndreptarea erorii materiale, în sensul indicării prenumelui corect al acesteia, constatând îndeplinite cerințele prevăzute de art. 281 alin. (2) C. proc.

civ. Împotriva încheierii din Camera de Consiliu din data de 2 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a formulat apel reclamantul O.N.I., iar Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 2 din 8 ianuarie 2009 a respins ca nefondat apelul formulat de reclamant. În considerentele deciziei, instanța de apel a reținut că procedura prevăzută de art. 281 C. proc. civ. nu poate fi folosită pentru remedierea greșelilor de judecată, oricât de evidente ar fi, în cauză reclamantul invocând o omisiune a instanței în judecarea pricinii. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții O.I. și B.A.. Recursul reclamantului O.I. a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., prin care a susținut că în speța de față ne aflăm în fața unei omisiuni vădite, respectiv s-a omis trecerea în considerentele și dispozitivul sentinței nr. 1866/2005 a carnetului de investitor nr. 40002011550 . Recursul reclamantei B.A. nu a fost motivat în fapt și în drept, conform cerințelor art. 304 C. proc. civ. Înalta Curte, în temeiul art. 137 C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 301 C. proc. civ., a luat în examinare, din oficiu, excepția tardivității recursului declarat de reclamanta B.A., excepție care primează, și a reținut : Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune astfel. Recurenta B.A. a declarat recurs la data de 7 mai 2009, împotriva deciziei comerciale nr. 2 din data de 8 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin care a fost soluționat apelul declarat de reclamantul O.I.

împotriva încheierii din data de 2 iunie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială. Prin această încheiere, tribunalul a luat în examinare, cererile privind îndreptarea erorilor materiale formulate de reclamanții O.I. și D.M. Curtea de Apel București, ca instanță de apel, pronunță decizia recurată în contradictoriu cu reclamanta B.A., deși cererea acesteia privind îndreptarea erorii materiale a fost soluționată prin încheierea din data de 16 iunie 2008 a Tribunalului București și pe cale de consecință comunică decizia pronunțată reclamantei B.A. la data de 12 martie 2009. În raport de aceste precizări, Înalta Curte constată că termenul de recurs pentru reclamanta B.A. curge de la comunicarea hotărârii.

Înlăturând împrejurarea că, din eroare, s-a menționat în dispozitivul hotărârii că apelul a fost pronunțat în contradictoriu cu intimații D.G.M. și B.A., deși soluționarea cererii formulată de această parte nu a făcut obiectul încheierii din 2 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul București, în raport de data comunicării deciziei, respectiv 12 martie 2009 și data declarării recursului, respectiv 7 mai 2009, Înalta Curte constată că acesta este formulat cu depășirea termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ. Având în vedere că termenul pentru exercitarea acestei căi de atac are caracter imperativ, nedeclararea căii de atac a recursului în cadrul acestui termen atrage sancțiunea decăderii . În raport de aceste considerente, recursul declarat de recurenta B.A.

va fi respins ca tardiv declarat. Recursul reclamantului O.N.I. este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 281 C. proc. civ., erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere. Reclamantul O.I., a solicitat Tribunalului București, prin cererea formulată la data de 13 mai 2008, acordarea sumelor înscrise în două carnete de investitor, respectiv nr. 400 200 20 390 cu 1800 unități și nr. 40002011550 cu 2128 unități. Prin sentința nr. 1866 din data de 22 aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, au fost obligate, în solidar, pârâtele SC S.O.V.

I. SA și A.V.A.S să plătească reclamantului contravaloarea celor 1800 unități de fond deținute la F.N.I. în cuantum de 103.720 lei pentru o unitate. Reclamantul solicită remedierea acestei greșeli de judecată pe calea procedurii speciale prevăzută de art. 281 alin. (1) C. proc. civ. În susținerea legalității soluției pronunțată de instanța de apel, Înalta Curte constată că instituția îndreptării erorilor materiale își găsește aplicare în scopul remedierii greșelilor materiale care s-au strecurat în hotărâre. Înțelesul noțiunii de eroare materială exprimă acele greșeli care nu afectează legalitatea și temeinicia acesteia. În consecință, pe calea îndreptării erorilor materiale, instanța de fond nu putea să modifice soluția dată procesului, respectiv să dispună obligarea pârâților S.O.V.

I. și A.V.A.S la contravaloarea unui alt număr de unități de fond, pentru aceste greșeli de judecată sau omisiuni de a rezolva unele cereri ale părților existând căile legale de atac. În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată legalitatea soluției pronunțată în raport de lipsa condițiilor necesare pentru exercitarea acestei proceduri speciale, art. 281 C. proc. civ. găsindu-și aplicare numai în ipoteza greșelilor materiale, nu și a celor de fond, astfel încât în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta B.A. împotriva deciziei comerciale nr. 2 din 8 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca tardiv. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul O.N.I. împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2009 .