ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3145/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3145/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față :

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele :

Prin cererea înregistrată la data de 13

mai 2008, în fața Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamantul

O.N.I. a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale strecurată în

sentința comercială nr. 1866 din 22 aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul

București, secția a VI-a comercială.      În susținerea cererii, reclamantul a

arătat că sentința pronunțată nu a ținut cont de contravaloarea unităților de

fond deținute conform celui de al doilea carnet de investitor, deși în

susținerea cererilor de intervenție au fost depuse actele care dovedesc

deținerea unui număr de 2128 unități de fond aferent celui de al doilea carnet

și nu numai a numărului de 1800 unități aferent primului carnet de investitor.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

prin încheierea din Camera de Consiliu de la data de 2 iunie 2008 a respins

cererea formulată de petentul O.N.I. ca inadmisibilă.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a

reținut inadmisibilitatea cererii, având în vedere că în temeiul art.281 C.

proc. civ. nu pot fi îndreptate erori de judecată, precum cea invocată de către

reclamant.

Prin cererea formulată la data de 25

aprilie 2008, reclamanta B.A. a solicitat îndreptarea erorii materiale

strecurată în sentința nr. 1866 din 22 aprilie 2005, în sensul menționării

corecte a prenumelui său A.N. în loc de A.

Prin încheierea din Camera de Consiliu

din data de 16 iunie 2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a

admis cererea formulată de reclamantă și a dispus îndreptarea erorii materiale,

în sensul indicării prenumelui corect al acesteia, constatând îndeplinite

cerințele prevăzute de art. 281 alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva încheierii din Camera de

Consiliu din data de 2 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a

VI-a comercială, a formulat apel reclamantul O.N.I., iar Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 2 din 8

ianuarie 2009 a respins ca nefondat apelul formulat de reclamant.

În considerentele deciziei, instanța de

apel a reținut că procedura prevăzută de art. 281 C. proc. civ. nu poate fi

folosită pentru remedierea greșelilor de judecată, oricât de evidente ar fi, în

cauză reclamantul invocând o omisiune a instanței în judecarea pricinii.

Împotriva acestei decizii au declarat

recurs reclamanții O.I. și B.A..

Recursul reclamantului O.I. a fost

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a susținut

că în speța de față ne aflăm în fața unei omisiuni vădite, respectiv s-a omis

trecerea în considerentele și dispozitivul sentinței nr. 1866/2005 a carnetului

de investitor nr. 40002011550 .

Recursul reclamantei B.A. nu a fost motivat

în fapt și în drept, conform cerințelor art. 304 C. proc. civ.

Înalta Curte, în temeiul art. 137 C.

proc. civ., raportat la dispozițiile art. 301 C. proc. civ., a luat în

examinare, din oficiu, excepția tardivității recursului declarat de reclamanta B.A.,

excepție care primează, și a reținut :

Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul

de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune

astfel.

Recurenta B.A. a declarat recurs la data

de 7 mai 2009, împotriva deciziei comerciale nr. 2 din data de 8 ianuarie 2009,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin care a

fost soluționat apelul declarat de reclamantul O.I. împotriva încheierii din

data de 2 iunie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială. Prin

această încheiere, tribunalul a luat în examinare, cererile privind îndreptarea

erorilor materiale formulate de reclamanții O.I. și D.M.

Curtea de Apel București, ca instanță de

apel, pronunță decizia recurată în contradictoriu cu reclamanta B.A., deși

cererea acesteia privind îndreptarea erorii materiale a fost soluționată prin

încheierea din data de 16 iunie 2008 a Tribunalului București și pe cale de

consecință comunică decizia pronunțată reclamantei B.A. la data de 12 martie

2009.

În raport de aceste precizări,

Înalta Curte constată că termenul de recurs pentru reclamanta B.A. curge de la

comunicarea hotărârii.

Înlăturând împrejurarea că, din eroare,

s-a menționat în dispozitivul hotărârii că apelul a fost pronunțat în

contradictoriu cu intimații D.G.M. și B.A., deși soluționarea cererii formulată

de această parte nu a făcut obiectul încheierii din 2 iunie 2008 pronunțată de

Tribunalul București, în raport de data comunicării deciziei, respectiv 12

martie 2009 și data declarării recursului, respectiv 7 mai 2009, Înalta Curte

constată că acesta este formulat cu depășirea termenului prevăzut de art. 301 C.

proc. civ.

Având în vedere că termenul pentru

exercitarea acestei căi de atac are caracter imperativ, nedeclararea căii de

atac a recursului în cadrul acestui termen atrage sancțiunea decăderii .

În raport de aceste considerente,

recursul declarat de recurenta B.A. va fi respins ca tardiv declarat.

Recursul reclamantului O.N.I. este

nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 281 C. proc.

civ., erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile

părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri

sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.

Reclamantul O.I., a solicitat Tribunalului

București, prin cererea formulată la data de 13 mai 2008, acordarea sumelor

înscrise în două carnete de investitor, respectiv nr. 400 200 20 390 cu 1800

unități și nr. 40002011550 cu 2128 unități. Prin sentința nr. 1866 din data de

22 aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

au fost obligate, în solidar, pârâtele SC S.O.V. I. SA și A.V.A.S să plătească

reclamantului contravaloarea celor 1800 unități de fond deținute la F.N.I. în

cuantum de 103.720 lei pentru o unitate.

Reclamantul solicită remedierea acestei

greșeli de judecată pe calea procedurii speciale prevăzută de art. 281 alin. (1)

C. proc. civ.

În susținerea legalității soluției

pronunțată de instanța de apel, Înalta Curte constată că instituția îndreptării

erorilor materiale își găsește aplicare în scopul remedierii greșelilor

materiale care s-au strecurat în hotărâre. Înțelesul noțiunii de eroare

materială exprimă acele greșeli care nu afectează legalitatea și temeinicia

acesteia.

În consecință, pe calea îndreptării

erorilor materiale, instanța de fond nu putea să modifice soluția dată

procesului, respectiv să dispună obligarea pârâților S.O.V. I. și A.V.A.S la

contravaloarea unui alt număr de unități de fond, pentru aceste greșeli de

judecată sau omisiuni de a rezolva unele cereri ale părților existând căile

legale de atac.

În raport de aceste considerente, Înalta

Curte constată legalitatea soluției pronunțată în raport de lipsa condițiilor

necesare pentru exercitarea acestei proceduri speciale, art. 281 C. proc. civ.

găsindu-și aplicare numai în ipoteza greșelilor materiale, nu și a celor de

fond, astfel încât în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează

a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta B.A. împotriva deciziei comerciale nr. 2 din 8 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca tardiv.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamantul

O.N.I. împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi

27

noiembrie 2009

.