ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 762/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 24 aprilie 2008

pronunțată în dosarul nr. 3403/2/2007 de Curtea de Apel

Ploiești, a fost sesizată această instanță în

conformitate cu art. 4 din Legea nr. 554/2004 cu modificările ulterioare,

cu soluționarea excepției de nelegalitate invocată de către

reclamanta - recurentă SC P.C.L.L.SRL Constanța privind

dispozițiile art. 17 alin. (3) lit. a), b), c), d), e), f) din Ordinul

M.J. 591/C/2005.

În

motivarea excepției de nelegalitate reclamanta a arătat că

dispozițiile legale precizate privind atribuțiile serviciului de

contencios din cadrul Oficiului Național al Registrului Comerțului

sunt nelegale întrucât nu pot fi aduse la îndeplinire intrând în contradicție

cu dispozițiile art. 16, art. 21, art. 125, art. 134 din Constituție,

Capitolul IV din Codul de Procedură Civilă, art. 114, art. 115- 118,

art. 308 C. proc. civ., art. 85, art. 95, art. 100 C. proc. civ., recursurile

promovate împotriva

încheierilor

pronunțate de judecătorul delegat la Oficiile Registrului Comerțului de pe

lângă tribunale, nu se judecă în

contradictoriu cu acest judecător, nici cu O.R.N.C. sau O.R.C., acestea

din urmă nu pot avea calitatea de parte în judecată, și nu pot

fi legal citate la judecata recursului, neputând avea nici reprezentant legal

care să facă apărarea acestor instituții la judecata

recursului.

La

data de 23 iunie 2008 reclamanta și-a completat cererea în sensul că

a invocat excepția de nelegalitate și a dispozițiilor art. 18

alin. (3) lit. a), b), c), d), e), f) din Ordinul Ministrului Justiției

nr. 2145/C/2007, prevederi legale ce sunt identice cu cele ale Ordinului MJ.

591/2005, întrucât s-a omis a se dispune în mod expres „ prezentul ordin

modifică completarea sau abrogă " ordinul anterior - fila 30.

Reclamanta

și-a completat cererea și la termenul din 8 iulie 2008 în sensul

că a invocat și excepția de nelegalitate a dispozițiile

art. 17 alin. (3) lit. a), b), c), d), e), f) din Ordinul Ministrului

Justiției nr. 589/C/2003, ce sunt identice cu prevederile art. 17 alin. (3)

lit. a), b), c), d), e), f) din Ordinul Ministrului Justiției nr.

591/C/2005 și cu cele ale art. 18 alin. (3) lit. a), b), c), d), e), f)

din O.M.J. 2145/C/2007, fila 37.

Prin întâmpinarea depusă la 16 iunie 2008 pârâta Oficiul Național

al Registrului Comerțului a solicitat respingerea excepției de

nelegalitate întrucât potrivit Legii nr. 26/1990 republicată, Oficiul

Registrului Comerțului este instituție publică cu obligația

de a ține registrul comerțului, prestarea acestui serviciu public

având drept scop principal îndeplinirea unui interes public, acela de a asigura

opozabilitatea actelor și faptelor comercianților, contribuind la

stabilitatea circuitului comercial, actul normativ ce reglementează

organizarea și funcționarea sa, acordându-i legitimare

procesuală, în scopul asigurării respectării dispozițiilor

legale privind înregistrările sau mențiunile din Registrul

Comerțului, iar consilierii juridici ce își desfășoară

activitatea în cadrul O.R.C.- urilor au obligația de a efectua toate

diligentele necesare cu privire la apărarea drepturilor

entităților juridice pe care le reprezintă (filele 16-17).

Prin sentința nr. 167 din 21 august 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal, a fost respinsă excepția de nelegalitate

precizată și completată a dispozițiilor art. 17 alin. (3) lit.

a), b), c), d), e), f) și Ordinul Ministrului Justiției nr.

589/C/2003 și Ordinul Ministrului Justiției nr. 591/C/2005 și a

art. 18 alin (3) lit. a), b), c), d), e), f) din Ordinul Ministrului

Justiției nr. 2145/C/2007 invocată de reclamanta SC P.C.L.L. SRL.

În motivarea soluției se arată că

susținerile reclamantei că prevederile nelegale contravin art. 16

alin. (1) și (2), art. 21 alin. (3) și (4), art. 125, alin. (2), art.

134 alin. (2) din Constituție sunt nefondate pentru că ele privesc

neconstituționalitatea lor, iar această chestiune va fi

soluționată de Curtea Constituțională.

Pretinsa nelegalitate a

dispozițiilor invocate cu dispozițiile Capitolului IV C. proc. civ.

privind reprezentarea părților în judecată a fost respinsă

pentru că cele trei ordine nu contravin Codului de procedură

civilă pentru că reprezentarea în instanță a Oficiului

Național al Registrului Comerțului revine serviciului contencios ce funcționează

în cadrul său, prin consilierii juridici delegați.

S-a reținut că nu sunt

încălcate nici dispozițiile art. 114 alin. (1), art. 115-118, art.

308 alin. (2) C. proc. civ., pentru că aceste dispoziții legale

reglementează măsurile ce se dispun de instanță la primirea

cererii de chemare în judecată, conținutul și termenul de

depunere a întâmpinării, iar când aceste cereri emană de la Oficiul Național al Registrului Comerțului se redactează de Serviciul

contencios ce are atribuții legale în acest sens.

Instanța de fond a mai reținut și

faptul că recursul promovat împotriva încheierilor pronunțate de

Oficiul Național al Registrului Comerțului sau de judecătorul

delegat la Oficiul Național al Registrului Comerțului de pe

lângă tribunale nu se soluționează în contradictoriu cu

aceștia, dar Oficiul Național al Registrului Comerțului poate să

intervină, în conformitate cu art. 26

1

din Legea Registrului

Comerțului.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs reclamanta SC P.C.L.L. SRL.

Este criticată soluția

instanței de fond pentru că, potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr.

26/1990 care dă posibilitatea Oficiului Național al Registrului

Comerțului să poată interveni în orice proces, instanța este

obligată să pună în discuția părților o astfel de

cerere și să se pronunțe s-ar sugera prezumția

răspunderii delictuale a legiuitorului care nu a soluționat în mod

clar această competență și instanța este obligată

să pună în discuția părților o asemenea cerere.

La termenul din 30 octombrie 2008 a fost invocată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II

pct. 10 din Legea nr. 441/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.

31/1990 privind societățile comerciale, republicată și a Legii

nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, dar și a Ordinului

Ministrului Justiției nr. 2145/C/2007 și Ordinului Ministrului

Justiției nr. 3062/C din 2 decembrie 2008.

Prin încheierea din 22 ianuarie 2009,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea de sesizare a Curții

Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. II pct. 10 din Legea nr. 441/2006 pentru modificarea

și completarea Legii nr. 31/1990 și a Legii nr. 26/1990 și a

respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții

Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Ordinului

Ministrului Justiției nr. 2145/C/2007 și a Ordinului Ministrului

Justiției nr. 3062/C din 2 decembrie 2008 și a fost suspendată judecarea

cauzei până la soluționarea excepției de

neconstituționalitate .

Curtea Constituțională, prin Decizia

nr. 1384 din 29 octombrie 2009, a respins excepția de

neconstituționalitate invocată, iar dosarul a fost repus pe rol la

data de 14 decembrie 2009.

Oficiul Național al Registrului

Comerțului a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

După examinarea motivelor de recurs,

a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de

Casație și Justiție va respinge recursul declarat pentru

următoarele considerente:

În cererea ce a făcut obiectul

analizei, pe calea excepției de nelegalitate, în fața instanței

de fond, reclamanta a invocat nelegalitatea unor articole din Ordinul

Ministrului Justiției nr. 589/2003, nr. 591/2005 și nr. 2145/2007.

În motivele de recurs, recurenta,

criticând soluția instanței de fond face referire numai la art. 26

teza 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, dar nu este

criticată soluția pronunțată de instanța de fond cu

privire la excepția de nelegalitate a dispozițiilor invocate.

În lipsa acestor critici și pentru

că, în baza art. 304

1

C. proc. civ., instanța de recurs,

analizând cauza sub toate aspectele, nu a identificat motive de casare sau de

modificare a sentinței atacate, recursul declarat va fi respins ca

nefondat.

În drept, au fost invocate de

recurentă dispozițiile art. 304 pct. 6 și 7 C. proc. civ., dar

nu au fost dezvoltate motive care să se încadreze în cele două motive

pentru că nu s-a precizat ce a acordat instanța mai mult decât s-a

cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.

După verificarea soluției

instanței de fond se poate constata că instanța de fond s-a pronunțat

asupra ceea ce s-a cerut și, deci, nu este incident motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

Nici motivul de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu se regăsește în cauză pentru

că soluția instanței de fond a fost motivată în fapt

și în drept, nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura

pricinii.

Apreciind că soluția

instanței de fond este legală și temeinică, în baza art.

312 C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC P.C.L.L.

SRL Eforie Nord împotriva sentinței civile 167 din 21 august 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 12 februarie 2010.