ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 762/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin încheierea din 24 aprilie 2008 pronunțată în dosarul nr. 3403/2/2007 de Curtea de Apel Ploiești, a fost sesizată această instanță în conformitate cu art. 4 din Legea nr. 554/2004 cu modificările ulterioare, cu soluționarea excepției de nelegalitate invocată de către reclamanta - recurentă SC P.C.L.L.SRL Constanța privind dispozițiile art. 17 alin. (3) lit. a), b), c), d), e), f) din Ordinul M.J. 591/C/2005. În motivarea excepției de nelegalitate reclamanta a arătat că dispozițiile legale precizate privind atribuțiile serviciului de contencios din cadrul Oficiului Național al Registrului Comerțului sunt nelegale întrucât nu pot fi aduse la îndeplinire intrând în contradicție cu dispozițiile art. 16, art. 21, art. 125, art. 134 din Constituție, Capitolul IV din Codul de Procedură Civilă, art. 114, art. 115- 118, art. 308 C. proc.

civ., art. 85, art. 95, art. 100 C. proc. civ., recursurile promovate împotriva încheierilor pronunțate de judecătorul delegat la Oficiile Registrului Comerțului de pe lângă tribunale, nu se judecă în contradictoriu cu acest judecător, nici cu O.R.N.C. sau O.R.C., acestea din urmă nu pot avea calitatea de parte în judecată, și nu pot fi legal citate la judecata recursului, neputând avea nici reprezentant legal care să facă apărarea acestor instituții la judecata recursului. La data de 23 iunie 2008 reclamanta și-a completat cererea în sensul că a invocat excepția de nelegalitate și a dispozițiilor art. 18 alin. (3) lit. a), b), c), d), e), f) din Ordinul Ministrului Justiției nr. 2145/C/2007, prevederi legale ce sunt identice cu cele ale Ordinului MJ.

591/2005, întrucât s-a omis a se dispune în mod expres „ prezentul ordin modifică completarea sau abrogă " ordinul anterior - fila 30. Reclamanta și-a completat cererea și la termenul din 8 iulie 2008 în sensul că a invocat și excepția de nelegalitate a dispozițiile art. 17 alin. (3) lit. a), b), c), d), e), f) din Ordinul Ministrului Justiției nr. 589/C/2003, ce sunt identice cu prevederile art. 17 alin. (3) lit. a), b), c), d), e), f) din Ordinul Ministrului Justiției nr. 591/C/2005 și cu cele ale art. 18 alin. (3) lit. a), b), c), d), e), f) din O.M.J.

2145/C/2007, fila 37. Prin întâmpinarea depusă la 16 iunie 2008 pârâta Oficiul Național al Registrului Comerțului a solicitat respingerea excepției de nelegalitate întrucât potrivit Legii nr. 26/1990 republicată, Oficiul Registrului Comerțului este instituție publică cu obligația de a ține registrul comerțului, prestarea acestui serviciu public având drept scop principal îndeplinirea unui interes public, acela de a asigura opozabilitatea actelor și faptelor comercianților, contribuind la stabilitatea circuitului comercial, actul normativ ce reglementează organizarea și funcționarea sa, acordându-i legitimare procesuală, în scopul asigurării respectării dispozițiilor legale privind înregistrările sau mențiunile din Registrul Comerțului, iar consilierii juridici ce își desfășoară activitatea în cadrul O.R.C.- urilor au obligația de a efectua toate diligentele necesare cu privire la apărarea drepturilor entităților juridice pe care le reprezintă (filele 16-17).

2. Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 167 din 21 august 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția de nelegalitate precizată și completată a dispozițiilor art. 17 alin. (3) lit. a), b), c), d), e), f) și Ordinul Ministrului Justiției nr. 589/C/2003 și Ordinul Ministrului Justiției nr. 591/C/2005 și a art. 18 alin (3) lit. a), b), c), d), e), f) din Ordinul Ministrului Justiției nr. 2145/C/2007 invocată de reclamanta SC P.C.L.L. SRL. În motivarea soluției se arată că susținerile reclamantei că prevederile nelegale contravin art. 16 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (3) și (4), art. 125, alin. (2), art. 134 alin. (2) din Constituție sunt nefondate pentru că ele privesc neconstituționalitatea lor, iar această chestiune va fi soluționată de Curtea Constituțională.

Pretinsa nelegalitate a dispozițiilor invocate cu dispozițiile Capitolului IV C. proc. civ. privind reprezentarea părților în judecată a fost respinsă pentru că cele trei ordine nu contravin Codului de procedură civilă pentru că reprezentarea în instanță a Oficiului Național al Registrului Comerțului revine serviciului contencios ce funcționează în cadrul său, prin consilierii juridici delegați. S-a reținut că nu sunt încălcate nici dispozițiile art. 114 alin. (1), art. 115-118, art. 308 alin. (2) C. proc. civ., pentru că aceste dispoziții legale reglementează măsurile ce se dispun de instanță la primirea cererii de chemare în judecată, conținutul și termenul de depunere a întâmpinării, iar când aceste cereri emană de la Oficiul Național al Registrului Comerțului se redactează de Serviciul contencios ce are atribuții legale în acest sens.

Instanța de fond a mai reținut și faptul că recursul promovat împotriva încheierilor pronunțate de Oficiul Național al Registrului Comerțului sau de judecătorul delegat la Oficiul Național al Registrului Comerțului de pe lângă tribunale nu se soluționează în contradictoriu cu aceștia, dar Oficiul Național al Registrului Comerțului poate să intervină, în conformitate cu art. 26 1 din Legea Registrului Comerțului. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC P.C.L.L. SRL.

Este criticată soluția instanței de fond pentru că, potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 care dă posibilitatea Oficiului Național al Registrului Comerțului să poată interveni în orice proces, instanța este obligată să pună în discuția părților o astfel de cerere și să se pronunțe s-ar sugera prezumția răspunderii delictuale a legiuitorului care nu a soluționat în mod clar această competență și instanța este obligată să pună în discuția părților o asemenea cerere.

La termenul din 30 octombrie 2008 a fost invocată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II pct. 10 din Legea nr. 441/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată și a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, dar și a Ordinului Ministrului Justiției nr. 2145/C/2007 și Ordinului Ministrului Justiției nr. 3062/C din 2 decembrie 2008. Prin încheierea din 22 ianuarie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II pct. 10 din Legea nr. 441/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 31/1990 și a Legii nr. 26/1990 și a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Ordinului Ministrului Justiției nr. 2145/C/2007 și a Ordinului Ministrului Justiției nr. 3062/C din 2 decembrie 2008 și a fost suspendată judecarea cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate . Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 1384 din 29 octombrie 2009, a respins excepția de neconstituționalitate invocată, iar dosarul a fost repus pe rol la data de 14 decembrie 2009. Oficiul Național al Registrului Comerțului a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

4. Soluția instanței de recurs. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: În cererea ce a făcut obiectul analizei, pe calea excepției de nelegalitate, în fața instanței de fond, reclamanta a invocat nelegalitatea unor articole din Ordinul Ministrului Justiției nr. 589/2003, nr. 591/2005 și nr. 2145/2007. În motivele de recurs, recurenta, criticând soluția instanței de fond face referire numai la art. 26 teza 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, dar nu este criticată soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la excepția de nelegalitate a dispozițiilor invocate.

În lipsa acestor critici și pentru că, în baza art. 304 1 C. proc. civ., instanța de recurs, analizând cauza sub toate aspectele, nu a identificat motive de casare sau de modificare a sentinței atacate, recursul declarat va fi respins ca nefondat. În drept, au fost invocate de recurentă dispozițiile art. 304 pct. 6 și 7 C. proc. civ., dar nu au fost dezvoltate motive care să se încadreze în cele două motive pentru că nu s-a precizat ce a acordat instanța mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut. După verificarea soluției instanței de fond se poate constata că instanța de fond s-a pronunțat asupra ceea ce s-a cerut și, deci, nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc.

civ. Nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu se regăsește în cauză pentru că soluția instanței de fond a fost motivată în fapt și în drept, nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC P.C.L.L. SRL Eforie Nord împotriva sentinței civile 167 din 21 august 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2010.