ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1547/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1393 din 1 aprilie 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei Uniunea Națională a Judecătorilor din România prin care solicită instanței să dispună anularea art. 1 pct. 1 al Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 564 din 19 iunie 2009 pentru modificarea și completarea Regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 326/2005. Admițând acțiunea, instanța de fond a suspendat executarea art. 1 pct. 11 al Hotărârii Plenului Consiliul Superior al Magistraturii nr. 564 din 19 iunie 2008 pentru modificarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Totodată, a dispus și anularea art. 1 pct. 11 al Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 564 din 19 iunie 2008 pentru modificarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 564/2008 a fost emisă prin încălcarea competențelor Consiliului Superior al Magistraturii și ale Inspecției judiciare, întrucât art. 38 din Legea nr. 317/2004 și pct. 22 și 23 din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii, adoptat prin Hotărârea nr. 326/2005, prevăd atribuția Consiliului Superior al Magistraturii doar în ceea ce privește adoptarea Codului deontologic și asigurarea publicării acestui cod.

Nimic nu împuternicește Consiliul Superior al Magistraturii, reține instanța, să strângă date legate de conduita judecătorilor și procurorilor sau să judece asemenea acte. S-a mai reținut de către instanța de fond că această hotărâre încalcă și comentariile oficiale ale principiilor de la Bongalore (ONU) potrivit căreia instituția care se ocupă de etica profesională sau deontologie trebuie să fie separată de instituția care are competențe în materie disciplinară. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Consiliul Superior al Magistraturii, criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii.

S-a apreciat în recurs că în mod nelegal a reținut prima instanță că hotărârea în litigiu a fost emisă cu încălcarea competențelor Consiliului Superior al Magistraturii și Inspecției Judiciare, că este în contradicție cu Avizul nr. 3 al Comitetului Consultativ al Judecătorilor Europeni referitor la deontologie și că se încalcă principiul „ non bis in idem”. Recursul este întemeiat și va fi admis. Examinând actele dosarului, motivele de recurs și în raport de prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Uniunea Națională a Judecătorilor din România a solicitat anularea Hotărârii nr. 564/2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, pentru modificarea și completarea Regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii.

De asemenea s-a solicitat și suspendarea actului administrativ până la soluționarea irevocabilă a cauzei. Din probele admise și administrate, se reține de instanța supremă că prin hotărârea atacată Consiliul Superior al Magistraturii a făcut o serie de modificări la Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii, potrivit dispozițiilor Legii nr. 317/2004 cu modificările ulterioare care în art. 40, stabilește expres obligația Secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii de a soluționa sesizările privitoare la conduita necorespunzătoare a judecătorilor și procurorilor. Fără putință de tăgadă este de atributul Consiliului Superior al Magistraturii conform legii atât competența de a adopta Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor, cât și aceea de a soluționa sesizările privind încălcarea acestora.

Nu se poate afirma că dispozițiile Legii nr. 317/2004 ar fi contrare Constituției României, atâta vreme cât art. 133 din Constituție constată rolul Consiliului Superior al Magistraturii de garant al independenței justiției în România. Desigur hotărârea prin care se constată încălcarea normelor deontologice de către un magistrat, are legătură cu cariera acestuia în planul evaluării activității sale. Consiliul Superior al Magistraturii nu are atribuții de legiferare, dar conform Legii nr. 317/2004 republicată, Consiliul Superior al Magistraturii este abilitat legal să emită Regulamentul și să soluționeze sesizările privind încălcarea prevederilor acestuia.

Nu este corectă nici susținerea reclamantei în sensul invocării principiului „ non bis in idem ”, întrucât dacă fapta care este obiect al verificării constituie abatere disciplinară, magistratul este supus uneia dintre sancțiunile disciplinare, iar dacă fapta reprezintă o încălcare a Codului deontologic, se urmează procedura reglementată de acesta, nefiind vorba despre o dublă sancționare pentru aceeași faptă. Referitor la suspendarea actului în litigiu, din ansamblul probator admis și administrat, este fără putință de tăgadă că în speță nu operează prevederile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 544/2004, întrucât nu sunt întrunite dispozițiile legale, de excepție avute în vedere de legiuitor.

Nu sunt dovedite nici paguba iminentă și nici cazul bine justificat care să conducă instanța la o astfel de soluție în condițiile în care reclamanta nu justifică o aparență de nelegalitate a actului contestat. Față de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că recursul declarat de Consiliul Superior al Magistraturii este întemeiat și va fi admis. Se va modifica sentința atacată și se va respinge acțiunea formulată de Uniunea Națională a Judecătorilor din România, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinței civile nr. 1393 din 1 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantei. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 martie 2010.