ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5516/2010

Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr. 3675/91/2006 reclamanții P.C.M. și T.C.M. au solicitat în contradictoriu cu Primăria comunei Vîrteșcoiu jud. Vrancea, anularea Dispoziției nr. 212 din 23 noiembrie 2006 emisă de acesta și restituirea în natură a imobilelor ce au aparținut autoarei lor, de la care au fost preluate în mod abuziv. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt moștenitorii defunctei M.L., care a deținut pe raza comunei Vîrteșcoiu o cramă cu terenul aferent, imobile preluate abuziv și a căror restituire în natură au solicitat-o prin notificarea adresată pârâtei, notificare respinsă fără nici un fel de justificare.

Au solicitat admiterea acțiunii, anularea Dispoziției nr. 212 din 23 noiembrie 2006 și restituirea în natură a imobilelor ce au aparținut autoarei lor. Prin completarea acțiunii, reclamanții au solicitat a se constata nulitatea absolută a oricărui act de înstrăinare efectuat după depunerea notificării. Această completare a fost disjunsă. Prin sentința civilă nr. 741 din 20 decembrie 2007 Tribunalul Vrancea a admis în parte acțiunea, a anulat dispoziția nr. 212/23 noiembrie 2006 emisă de Primăria com. Vîrteșcoiu jud. Vrancea, a dispus restituirea în natură către reclamanți în calitate de moștenitori ai defunctei M.L., suprafeța de 836 mp teren situat pe raza comunei Vîrteșcoiu. S-a constatat că reclamanții sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent, conform art. 1 pct. 2 din Legea nr. 10/2001, pentru suprafața de 1400 mp și o cramă în prezent demolată.

Instanța a reținut pe baza probelor administrate, că reclamanții sunt moștenitorii defunctei M.L., că au formulat notificare potrivit Legii nr. 10/2001 și că din actele dosarului rezultă că defuncta a deținut pe raza localității Vîrteșcoiu diferite suprafețe cu vie și suprafața de 2000 mp pe care se afla o casă și o cramă. S-a mai reținut că, imobilele construcții au fost demolate, iar terenul parțial este ocupat de o stație de pompare a apei aparținând comunei Vîrteșcoiu, o parte a fost înstrăinată de fostul IAS, care edificase construcții cu destinații de dormitoare pe acel teren și suprafața de 836 mp este liber și poate fi restituită în natură.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, apel care prin decizia civilă nr. 113/A din 30 mai 2008 a Curții de Apel Galați a fost admis, sentința fiind casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se administra probe concludente în vederea soluționării acțiunii inițiale și completatoare, disjungerea dispusă de prima instanță fiind dată cu aplicarea greșită a legii și nefiind oportună. In rejudecare, cauza a fost înregistrată la nr. 675/91/2008. Au fost citați în calitate de pârâți în acțiunea completatoare de anulare a procesului verbal de licitație Casa Județeană de Pensii Vrancea, V.G., SC R. SA Odobești și D.G.F.P. Vrancea. Casa Județeană de Pensii Vrancea a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât conform dispozițiilor art. 27 alin. (1) din O.G.

nr. 86/2003, activitatea de declarare, colectare și soluționarea contestațiilor pentru contribuțiile de asigurări sociale urmează să fie realizată de Ministerul Finanțelor Publice și unitățile subordonate acestuia. In temeiul art. 32 alin. (2), Ministerul Finanțelor Publice se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale prevăzute de art. 27 alin. (3). Pe fondul cauzei, Casa Județeană de Pensii Vrancea a solicitat respingerea acțiunii în constatarea nulității absolute, ca nefondată, arătând că vânzarea imobilului a avut loc în decembrie 2001, iar notificarea adresată Primăriei Vîrteșcoiu și înaintată Casei Județeane de Pensii Vrancea s-a făcut în anul 2002. A mai susținut că notificare nu a fost depusă și nici înregistrată la Casa de Pensii, ea fiind de bună credință la întocmirea formelor pentru licitație publică.

Primăria comunei Vîrteșcoiu a solicitat respingerea acțiunii, arătând că imobilul cu destinație de dormitor, aparținând I.A.S Odobești care a fost vândut la licitație publică, rezervoarele de apă și stația de pompare Beciu nu au fost proprietatea reclamanților, ci au fost construite ulterior demolării cramei. D.G.F.P. Vrancea a ridicat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât D.G.F.P.Vrancea nu a fost parte în vânzarea la licitație publică, iar prețul vânzării a fost încasat de către Casa Județeană de Pensii Vrancea. Prin sentința civilă nr. 157 din 26 februarie 2009 Tribunalul Vrancea a admis în parte acțiunea reclamanților și anulând dispoziția emisă de Primarul comunei Vîrteșcoiu, jud. Vrancea a dispus restituirea în natură către reclamanți a suprafeței de 836 mp teren și a constatat că aceștia sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 1400 mp teren și o cramă, demolată în prezent.

A fost respinsă cererea privind constatarea nulității absolute a procesului verbal de vânzare din data de 28 decembrie 2001 și excepția lipsei calității procesuale pasive a D.G.F.P. Vrancea. A fost constatată lipsa calității procesuale pasive a Casei Județene de Pensii Vrancea în soluționarea capătului de cerere privind nulitatea absolută a procesului verbal încheiat la data de 28 decembrie 2001. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut faptul că din concluziile raportului de expertiză a rezultat că numai suprafața de 836 mp teren poate fi restituită în natură, care este liberă, restul terenului fiind ocupat de gospodăria de apă a comunei. Referitor la anularea procesului verbal de vânzare la licitație publică, instanța a reținut că nu s-a făcut dovada relei credințe a cumpărătorului.

S-a mai reținut că, potrivit dispozițiilor art. 27 alin. (3) din O.G. nr. 86/2003, Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală, fiind întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei Județene de Pensii Vrancea. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții care consideră că se pot restitui în natură și celelalte două loturi considerate a fi proprietatea Primăriei comunei Vîrteșcoiu, iar procesul verbal de vânzare la licitație publică este nul absolut pentru că buna credință a cumpărătorului nu a fost dovedită, acesta fiind obligat să depună minime diligente pentru a cunoaște situația juridică a imobilului achiziționat. Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia civilă nr. 280A din 13 octombrie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții P.C.M.

și T.C.M. împotriva sentinței civile nr. 157 din 26 februarie 2009 a Tribunalului Vrancea. Instanța de apel a reținut că sentința pronunțată de prima instanță este legală, având în vedere că autoarea reclamanților a deținut pe raza comunei Vârteșcoiu diferite suprafețe de teren cultivate cu viță de vie, și suprafața de 2000 mp teren pe care se afla o cramă și o casă, în prezent demolate. Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de instanța de fond s-a reținut că, pe suprafața de 675 mp teren, proprietatea primăriei află un bazin cu apă potabilă și stația de pompare a comunei, iar pe suprafața de 736 mp teren se află dormitoare și anexe construite de fostul IAS Odobești, în prezent proprietatea numitului V.G.

dobândite prin vânzare la licitație publică. Terenul în suprafață de 836 mp, este liber, în posesia Primăriei Comunei Vîrteșcoiu, folosit ca grădină. În acest context, s-a reținut că în mod legal instanța de fond a dispus restituirea în natură numai a suprafeței de teren liberă, restul terenului fiind ocupat de construcții. De asemenea, corect s-a stabilit că nulitatea absolută a procesului verbal de vânzare-cumpărare la licitație publică nu a putut fi invocată întrucât pârâtul V.G. a încheiat contractele de arendă ulterior încheierii procesului verbal de vânzare la licitație. Nici reaua credință a Casei Județene de Pensii Vrancea nu a putut fi reținută atât timp cât notificarea trimisă de Primăria comunei Vîrteșcoiu s-a făcut după 4 luni de la efectuarea vânzării, deci când nu mai deținea terenul.

Împotriva deciziei civile nr. 280A din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția civilă, au declarat recurs reclamanții P.C.M. și T.C.M., invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Într-o primă critică, invocând motivul prev. de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se susține că instanța de apel nu a analizat motivele invocate, împrejurare pentru care susține că hotărârea este nemotivată. A învederat că, instanța de fond a dispus decăderea lor din proba cu un martor nejustificat, fără a se dispune citarea acestuia, în condițiile în care P.C.M. locuiește în Germania, iar P.C.P. în București, fiind în imposibilitatea de a prezenta respectivul martor. Critica se referă și la încălcarea dispozițiilor art. 186 și art. 188 C. proc.

civ., în sensul că nu a fost citat martorul a cărui audiere au solicitat-o și pentru neprezentare nu a fost amendat. Susțin recurenții insuficienta motivare în raport de dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, care vizează acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, în cazul în care terenul nu poate fi restituit în natură. Astfel, se învederează că greșit s-a reținut că suprafața de 675 mp este proprietatea primăriei, încălcandu-se dreptul de proprietate al reclamanților, în condițiile în care primăria deține terenul prin deposedarea autoarei lor. Prin acest argument se confirmă, din punct de vedere al reclamanților, încă o dată deposedarea abuzivă. Se mai arată că au fost încălcate prevederile art. 9 din Legea nr. 10/2001, care prevăd că imobilele preluate abuziv se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire, libere de orice sarcini.

Pretind recurenții încălcarea art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, deoarece nu s-a analizat buna credință a pârâtului V.G., acesta fiind cumpărător de rea credință, având în vedere că a fost arendașul reclamanților care avea cunoștință despre calitatea acestora de proprietari ai imobilului. Se susține că, în cauză se dovedise anterior vânzării că reclamanții au formulat notificare pentru restituirea imobilelor. Recursul reclamanților este nefondat pentru considerentele de mai jos. Prin hotărârea instanței de apel s-au respectat dispozițiile legale avute în vedere, reținându-se că autoarea reclamanților a deținut pe raza comunei Vîrteșcoiu, județul Vrancea mai multe suprafețe de teren cultivate cu viță de vie și un tren pe care era edificată o casă și o cramă, care la data notificării erau demolate.

În fața instanței de fond s-a efectuat expertiză tehnică de către expertul G.D., prin concluziile căreia s-a constatat că după anul preluării imobilelor în litigiu, clădirile aparținând autoarei reclamanților au fost demolate. Referitor la teren, s-a evidențiat că suprafața de 675 mp este proprietatea Primăriei Vîrteșcoiu, având ca destinație gospodărie de apă, unde se află bazinul cu apă potabilă și stația de pompe aferentă. Pe suprafața de 676 mp teren sunt edificate dormitoare pentru muncitori și anexe, clădiri construite de fostul IAS Odobești și vândute la licitație publică pârâtului V.G. S-a făcut dovada că vânzarea la licitație publică a bunurilor imobile, dormitoare pentru muncitori și anexe a avut loc la 28 decembrie 2001 pentru datoriile avute de SC R. SA Odobești către Casa Județeană de Pensii, dată la care notificările nu erau formulate și nu se formulase nicio altă acțiune cu privire la aceste imobile.

În ceea ce privește suprafața de 836 mp, s-a statuat că este folosită de Primăria comunei Vîrteșcoiu ca și grădină, cu toate că s-a susținut că terenul se află în zona de protecție sanitară pentru sistemul de alimentare cu apă, împrejurare nedovedită, aceasta fiind singura suprafață de teren liberă, motiv pentru care s-a dispus restituirea în natură. Motivele invocate de reclamanți sunt nefondate, în condițiile în care criticile formulate nu sunt susținute în raport cu actele existente la dosarul cauzei, așa cum s-a arătat mai sus. S-a făcut dovada că, restituirea în natură a întregului teren nu poate fi realizată, fiind liberă numai suprafața de 675 mp, situație în care nu s-au încălcat dispozițiile art. 1 din Lege nr. 10/2001.

Hotărârea recurată nu este insuficient motivată, așa cum susțin recurenții. Criticile invocate de aceștia au fost avute în vedere, fără însă a se răspunde separat fiecărui capăt de cerere sau argumentelor aduse de părți, instanța răspunzând în ansamblu cu privire la toate aspectele învederate. Nefondată este susținerea reclamanților cu privire la vânzarea imobilului ce a avut loc la 28 decembrie 2001. De fapt, aceștia nu au adresat nicio notificare Casei Județene de Pensii Vrancea, notificarea nr. 657 a fost formulată de către reclamanți la 26 martie 2002, adresată Primăriei Vîrteșcoiu, cu patru luni mai târziu față de data vânzării. În perioada vânzării la licitație publică nu s-au formulat opoziții de către persoane interesate, notificări sau revendicări în baza Legii nr. 10/2001.

Nu s-a dovedit nici susținerea recurenților referitoare la reaua credință a cumpărătorului V.G. Deși s-a susținut că prin contractele de arendă încheiate cu foștii proprietari, a avut cunoștință de intenția de revendicare a imobilelor, în cauză s-a dovedit că aceste contracte s-au încheiat ulterior vânzării la licitație publică (anii 2002 și 2005), iar contractele vizau alte terenuri din vecinătatea celui cumpărat la licitație. În aceste condiții, nu a fost răsturnată prezumția bunei credințe, cauza fiind corect soluționată și sub acest aspect. Pentru consideratele expuse și analizate mai sus, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de reclamanții P.C.M. și T.C.M.

să fie respins ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții P.C.M. și T.C.M. împotriva deciziei civile nr. 280/A din 13 octombrie a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2010.