ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5516/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5516/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului civil de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul

Vrancea sub nr. 3675/91/2006 reclamanții P.C.M. și T.C.M. au solicitat în

contradictoriu cu Primăria comunei Vîrteșcoiu jud. Vrancea, anularea

Dispoziției nr. 212 din 23 noiembrie 2006 emisă de acesta și restituirea în

natură a imobilelor ce au aparținut autoarei lor, de la care au fost preluate

în mod abuziv.

În motivarea cererii, reclamanții au

arătat că sunt moștenitorii defunctei M.L., care a deținut pe raza comunei

Vîrteșcoiu o cramă cu terenul aferent, imobile preluate abuziv și a căror

restituire în natură au solicitat-o prin notificarea adresată pârâtei,

notificare respinsă fără nici un fel de justificare. Au solicitat admiterea

acțiunii, anularea Dispoziției nr. 212 din 23 noiembrie 2006 și restituirea în

natură a imobilelor ce au aparținut autoarei lor.

Prin completarea acțiunii, reclamanții au

solicitat a se constata nulitatea absolută a oricărui act de înstrăinare

efectuat după depunerea notificării.

Această completare a fost disjunsă.

Prin sentința civilă nr. 741 din 20 decembrie

2007 Tribunalul Vrancea a admis în parte acțiunea, a anulat dispoziția nr.

212/23 noiembrie 2006 emisă de Primăria com. Vîrteșcoiu jud. Vrancea, a dispus

restituirea în natură către reclamanți în calitate de moștenitori ai defunctei

M.L., suprafeța de 836 mp teren situat pe raza comunei Vîrteșcoiu.

S-a constatat că reclamanții sunt

persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent, conform art. 1

pct. 2 din Legea nr. 10/2001, pentru suprafața de 1400 mp și o cramă în prezent

demolată.

Instanța a reținut pe baza probelor

administrate, că reclamanții sunt moștenitorii defunctei M.L., că au formulat

notificare potrivit Legii nr. 10/2001 și că din actele dosarului rezultă că

defuncta a deținut pe raza localității Vîrteșcoiu diferite suprafețe cu vie și

suprafața de 2000 mp pe care se afla o casă și o cramă.

S-a mai reținut că, imobilele construcții

au fost demolate, iar terenul parțial este ocupat de o stație de pompare a apei

aparținând comunei Vîrteșcoiu, o parte a fost înstrăinată de fostul IAS, care

edificase construcții cu destinații de dormitoare pe acel teren și suprafața de

836 mp este liber și poate fi restituită în natură.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel reclamanții, apel care prin decizia civilă nr. 113/A din 30 mai 2008 a

Curții de Apel Galați a fost admis, sentința fiind casată cu trimiterea cauzei

spre rejudecare pentru a se administra probe concludente în vederea

soluționării acțiunii inițiale și completatoare, disjungerea dispusă de prima

instanță fiind dată cu aplicarea greșită a legii și nefiind oportună.

In rejudecare, cauza a fost înregistrată

la nr. 675/91/2008.

Au fost citați în calitate de pârâți în

acțiunea completatoare de anulare a procesului verbal de licitație Casa

Județeană de Pensii Vrancea, V.G., SC R. SA Odobești și D.G.F.P. Vrancea.

Casa Județeană de Pensii Vrancea a

invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât conform

dispozițiilor art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 86/2003, activitatea de declarare,

colectare și soluționarea contestațiilor pentru contribuțiile de asigurări

sociale urmează să fie realizată de Ministerul Finanțelor Publice și unitățile

subordonate acestuia. In temeiul art. 32 alin. (2), Ministerul Finanțelor

Publice se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale prevăzute de

art. 27 alin. (3).

Pe fondul cauzei, Casa Județeană de

Pensii Vrancea a solicitat respingerea acțiunii în constatarea nulității

absolute, ca nefondată, arătând că vânzarea imobilului a avut loc în decembrie

2001, iar notificarea adresată Primăriei Vîrteșcoiu și înaintată Casei

Județeane de Pensii Vrancea s-a făcut în anul 2002. A mai susținut că

notificare nu a fost depusă și nici înregistrată la Casa de Pensii, ea fiind de

bună credință la întocmirea formelor pentru licitație publică.

Primăria comunei Vîrteșcoiu a solicitat

respingerea acțiunii, arătând că imobilul cu destinație de dormitor, aparținând

I.A.S Odobești care a fost vândut la licitație publică, rezervoarele de apă și

stația de pompare Beciu nu au fost proprietatea reclamanților, ci au fost

construite ulterior demolării cramei.

D.G.F.P. Vrancea a ridicat excepția

lipsei calității procesuale pasive întrucât D.G.F.P.Vrancea nu a fost parte în

vânzarea la licitație publică, iar prețul vânzării a fost încasat de către Casa

Județeană de Pensii Vrancea.

Prin sentința civilă nr. 157 din 26

februarie 2009 Tribunalul Vrancea a admis în parte acțiunea reclamanților și

anulând dispoziția emisă de Primarul comunei Vîrteșcoiu, jud. Vrancea a dispus

restituirea în natură către reclamanți a suprafeței de 836 mp teren și a

constatat că aceștia sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent

pentru suprafața de 1400 mp teren și o cramă, demolată în prezent.

A fost respinsă cererea privind

constatarea nulității absolute a procesului verbal de vânzare din data de 28

decembrie 2001 și excepția lipsei calității procesuale pasive a D.G.F.P.

Vrancea.

A fost constatată lipsa calității

procesuale pasive a Casei Județene de Pensii Vrancea în soluționarea capătului

de cerere privind nulitatea absolută a procesului verbal încheiat la data de 28

decembrie 2001.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut faptul că din concluziile raportului de expertiză a

rezultat că numai suprafața de 836 mp teren poate fi restituită în natură, care

este liberă, restul terenului fiind ocupat de gospodăria de apă a comunei.

Referitor la anularea procesului verbal

de vânzare la licitație publică, instanța a reținut că nu s-a făcut dovada

relei credințe a cumpărătorului.

S-a mai reținut că, potrivit

dispozițiilor art. 27 alin. (3) din O.G. nr. 86/2003, Ministerul Finanțelor

Publice are calitate procesuală, fiind întemeiată excepția lipsei calității

procesuale pasive a Casei Județene de Pensii Vrancea.

Împotriva acestei hotărâri au declarat

apel reclamanții care consideră că se pot restitui în natură și celelalte două

loturi considerate a fi proprietatea Primăriei comunei Vîrteșcoiu, iar procesul

verbal de vânzare la licitație publică este nul absolut pentru că buna credință

a cumpărătorului nu a fost dovedită, acesta fiind obligat să depună minime

diligente pentru a cunoaște situația juridică a imobilului achiziționat.

Curtea de Apel Galați, secția civilă,

prin decizia civilă nr. 280A din 13 octombrie 2009 a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamanții P.C.M. și T.C.M. împotriva sentinței civile nr. 157 din

26 februarie 2009 a Tribunalului Vrancea.

Instanța de apel a reținut că sentința

pronunțată de prima instanță este legală, având în vedere că autoarea

reclamanților a deținut pe raza comunei Vârteșcoiu diferite suprafețe de teren

cultivate cu viță de vie, și suprafața de 2000 mp teren pe care se afla o cramă

și o casă, în prezent demolate.

Din concluziile raportului de expertiză

efectuat în cauză de instanța de fond s-a reținut că, pe suprafața de 675 mp

teren, proprietatea primăriei află un bazin cu apă potabilă și stația de

pompare a comunei, iar pe suprafața de 736 mp teren se află dormitoare și anexe

construite de fostul IAS Odobești, în prezent proprietatea numitului V.G.

dobândite prin vânzare la licitație publică.

Terenul în suprafață de 836 mp, este

liber, în posesia Primăriei Comunei Vîrteșcoiu, folosit ca grădină.

În acest context, s-a reținut că în mod

legal instanța de fond a dispus restituirea în natură numai a suprafeței de

teren liberă, restul terenului fiind ocupat de construcții.

De asemenea, corect s-a stabilit că

nulitatea absolută a procesului verbal de vânzare-cumpărare la licitație

publică nu a putut fi invocată întrucât pârâtul V.G. a încheiat contractele de

arendă ulterior încheierii procesului verbal de vânzare la licitație.

Nici reaua credință a Casei Județene de

Pensii Vrancea nu a putut fi reținută atât timp cât notificarea trimisă de

Primăria comunei Vîrteșcoiu s-a făcut după 4 luni de la efectuarea vânzării,

deci când nu mai deținea terenul.

Împotriva deciziei civile nr. 280A din 13

octombrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția civilă, au declarat recurs

reclamanții P.C.M. și T.C.M., invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și

9 C. proc. civ.

Într-o primă critică, invocând motivul

prev. de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se susține că instanța de apel nu a

analizat motivele invocate, împrejurare pentru care susține că hotărârea este

nemotivată.

A învederat că, instanța de fond a dispus

decăderea lor din proba cu un martor nejustificat, fără a se dispune citarea

acestuia, în condițiile în care P.C.M. locuiește în Germania, iar P.C.P. în

București, fiind în imposibilitatea de a prezenta respectivul martor.

Critica se referă și la încălcarea

dispozițiilor art. 186 și art. 188 C. proc. civ., în sensul că nu a fost citat

martorul a cărui audiere au solicitat-o și pentru neprezentare nu a fost

amendat.

Susțin recurenții insuficienta motivare

în raport de dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, care vizează

acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, în cazul în care terenul nu

poate fi restituit în natură.

Astfel, se învederează că greșit s-a

reținut că suprafața de 675 mp este proprietatea primăriei, încălcandu-se

dreptul de proprietate al reclamanților, în condițiile în care primăria deține

terenul prin deposedarea autoarei lor. Prin acest argument se confirmă, din

punct de vedere al reclamanților, încă o dată deposedarea abuzivă.

Se mai arată că au fost încălcate

prevederile art. 9 din Legea nr. 10/2001, care prevăd că imobilele preluate

abuziv se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii de

restituire, libere de orice sarcini.

Pretind recurenții încălcarea art. 45

alin. (2) din Legea nr. 10/2001, deoarece nu s-a analizat buna credință a

pârâtului V.G., acesta fiind cumpărător de rea credință, având în vedere că a

fost arendașul reclamanților care avea cunoștință despre calitatea acestora de

proprietari ai imobilului.

Se susține că, în cauză se dovedise

anterior vânzării că reclamanții au formulat notificare pentru restituirea

imobilelor.

Recursul reclamanților este nefondat

pentru considerentele de mai jos.

Prin hotărârea instanței de apel s-au

respectat dispozițiile legale avute în vedere, reținându-se că autoarea

reclamanților a deținut pe raza comunei Vîrteșcoiu, județul Vrancea mai multe

suprafețe de teren cultivate cu viță de vie și un tren pe care era edificată o

casă și o cramă, care la data notificării erau demolate.

În fața instanței de fond s-a efectuat

expertiză tehnică de către expertul G.D., prin concluziile căreia s-a constatat

că după anul preluării imobilelor în litigiu, clădirile aparținând autoarei

reclamanților au fost demolate. Referitor la teren, s-a evidențiat că suprafața

de 675 mp este proprietatea Primăriei Vîrteșcoiu, având ca destinație

gospodărie de apă, unde se află bazinul cu apă potabilă și stația de pompe

aferentă. Pe suprafața de 676 mp teren sunt edificate dormitoare pentru

muncitori și anexe, clădiri construite de fostul IAS Odobești și vândute la

licitație publică pârâtului V.G.

S-a făcut dovada că vânzarea la licitație

publică a bunurilor imobile, dormitoare pentru muncitori și anexe a avut loc la

28 decembrie 2001 pentru datoriile avute de SC R. SA Odobești către Casa

Județeană de Pensii, dată la care notificările nu erau formulate și nu se

formulase nicio altă acțiune cu privire la aceste imobile.

În ceea ce privește suprafața de 836 mp,

s-a statuat că este folosită de Primăria comunei Vîrteșcoiu ca și grădină, cu

toate că s-a susținut că terenul se află în zona de protecție sanitară pentru

sistemul de alimentare cu apă, împrejurare nedovedită, aceasta fiind singura

suprafață de teren liberă, motiv pentru care s-a dispus restituirea în natură.

Motivele invocate de reclamanți sunt

nefondate, în condițiile în care criticile formulate nu sunt susținute în

raport cu actele existente la dosarul cauzei, așa cum s-a arătat mai sus.

S-a făcut dovada că, restituirea în

natură a întregului teren nu poate fi realizată, fiind liberă numai suprafața

de 675 mp, situație în care nu s-au încălcat dispozițiile art. 1 din Lege nr.

10/2001.

Hotărârea recurată nu este insuficient

motivată, așa cum susțin recurenții.

Criticile invocate de aceștia au fost

avute în vedere, fără însă a se răspunde separat fiecărui capăt de cerere sau

argumentelor aduse de părți, instanța răspunzând în ansamblu cu privire la

toate aspectele învederate.

Nefondată este susținerea reclamanților

cu privire la vânzarea imobilului ce a avut loc la 28 decembrie 2001. De fapt,

aceștia nu au adresat nicio notificare Casei Județene de Pensii Vrancea,

notificarea nr. 657 a fost formulată de către reclamanți la 26 martie 2002,

adresată Primăriei Vîrteșcoiu, cu patru luni mai târziu față de data vânzării.

În perioada vânzării la licitație publică

nu s-au formulat opoziții de către persoane interesate, notificări sau

revendicări în baza Legii nr. 10/2001.

Nu s-a dovedit nici susținerea

recurenților referitoare la reaua credință a cumpărătorului V.G.

Deși s-a susținut că prin contractele de

arendă încheiate cu foștii proprietari, a avut cunoștință de intenția de

revendicare a imobilelor, în cauză s-a dovedit că aceste contracte s-au

încheiat ulterior vânzării la licitație publică (anii 2002 și 2005), iar

contractele vizau alte terenuri din vecinătatea celui cumpărat la licitație.

În aceste condiții, nu a fost răsturnată

prezumția bunei credințe, cauza fiind corect soluționată și sub acest aspect.

Pentru consideratele expuse și analizate

mai sus, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul

declarat de reclamanții P.C.M. și T.C.M. să fie respins ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanții P.C.M. și T.C.M. împotriva deciziei civile nr. 280/A din 13

octombrie a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25

octombrie 2010.