ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1191/2010

Asupra

recursului de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

plângerea înregistrată la 15 decembrie 2008, numitul P.N., a solicitat tragerea

la răspundere penală a numiților: D.V. - subcomisar de poliție - Comandatul

Poliție Municipiul Medgidia și a agenților de poliție P.C. și M.G. sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută

de art. 246 C. pen., purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 C. pen. și loviri

sau alte violențe prevăzută de art. 180 C. pen., constând în aceea că agenții

de poliție P.C. și M.G. s-au prezentat la domiciliu său, ocazie cu care i-au

solicitat petentului și tatălui acestuia actele de identitate, iar ulterior la

ordinul subcomisarului D.V., numitul P.C. ar fi încredințat actul se identitate

unei persoane, pentru emiterea unei procuri notariale în vederea ridicării unei

sume de bani, cuvenită tatălui petentului; a mai arătat că P.C. și M.G. au fost

instigați de subcomisarul D.V., să exercite presiuni asupra petentului întrucât

nu a vrut să-l asasineze pe N.M. - ofițer de poliție.

Prin

Rezoluția din 655P/2009-din 15 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Constanța, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6), raportat la art. 10

lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimații:

- D.V. -

subcomisar de poliție - Comandatul Poliție Municipiul Medgidia și a agenților

de poliție P.C. și M.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., purtare

abuzivă, prevăzută de art. 250 C. pen. și loviri sau alte violențe prevăzută de

art. 180 C. pen.

Pentru a dispune astfel, procurorul a

apreciat, în esență, că lucrătorii de poliție nu au întreprins activități care

să confirme cele sesizate de petent.

Împotriva sus-identificatei rezoluții,

petiționarul a formulat, în termen legal, plângere conform art. 278 C. proc.

pen., plângere care a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Rezoluția nr. 355/

II

/2/ 2009 din 26 octombrie 2009 a Procurorului General al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Constanța, reiterându-se rezumativ considerentele

rezoluției atacate.

Ca urmare, nemulțumit, petiționarul s-a

adresat cu plângere

instanței de judecată

competente, în baza art. 278

1

C. proc. pen.

Prin sentința penală nr. 4 P din 14

ianuarie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale

cu minori și de familie, a respins ca nefondată plângerea formulată de

petiționar împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, cu motivarea

că, în mod corect, în raport cu actele premergătoare efectuate în cauză, s-a

reținut inexistenta infracțiunilor reclamate de aceasta împotriva intimaților.

Împotriva sentinței sus-menționate,

petiționarul a declarat

recursul de fată,

în susținerea căruia a solicitat casarea sentinței și

trimiterea cauzei

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel în vederea începerii urmăririi penale

pentru infracțiunile pentru care a formulat plângere.

Recursul nu

este fondat.

Procedând la examinarea sentinței atacate

în raport cu notele scrise de recurs precum și din oficiu, sub toate aspectele

de legalitate și temeinicie, Înalta Curte constată că soluția de neîncepere a

urmăririi penale față de intimații D.V., P.C., M.G., adoptată de Parchet și

confirmată de prima instanță, este temeinică și legală, din moment ce nu au

putut fi identificate elemente ale infracțiunilor prevăzute de art. 246 art.

250 și art. 180 C. pen.

Față de

cele expuse, în cauză neconstatându-se motive care

să

justifice casarea sentinței instanței de fond și, în consecință, desființarea

rezoluției procurorului, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul

declarat de petiționarul P.N.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul P.N. împotriva sentinței penale nr. 4/P din 14 ianuarie 2010 a

Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de

50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 26 martie 2010.