ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1191/2010

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată la 15 decembrie 2008, numitul P.N., a solicitat tragerea la răspundere penală a numiților: D.V. - subcomisar de poliție - Comandatul Poliție Municipiul Medgidia și a agenților de poliție P.C. și M.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 C. pen. și loviri sau alte violențe prevăzută de art. 180 C. pen., constând în aceea că agenții de poliție P.C. și M.G. s-au prezentat la domiciliu său, ocazie cu care i-au solicitat petentului și tatălui acestuia actele de identitate, iar ulterior la ordinul subcomisarului D.V., numitul P.C.

ar fi încredințat actul se identitate unei persoane, pentru emiterea unei procuri notariale în vederea ridicării unei sume de bani, cuvenită tatălui petentului; a mai arătat că P.C. și M.G. au fost instigați de subcomisarul D.V., să exercite presiuni asupra petentului întrucât nu a vrut să-l asasineze pe N.M. - ofițer de poliție. Prin Rezoluția din 655P/2009-din 15 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimații: - D.V. - subcomisar de poliție - Comandatul Poliție Municipiul Medgidia și a agenților de poliție P.C. și M.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 C. pen.

și loviri sau alte violențe prevăzută de art. 180 C. pen. Pentru a dispune astfel, procurorul a apreciat, în esență, că lucrătorii de poliție nu au întreprins activități care să confirme cele sesizate de petent. Împotriva sus-identificatei rezoluții, petiționarul a formulat, în termen legal, plângere conform art. 278 C. proc. pen., plângere care a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Rezoluția nr. 355/ II /2/ 2009 din 26 octombrie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, reiterându-se rezumativ considerentele rezoluției atacate. Ca urmare, nemulțumit, petiționarul s-a adresat cu plângere instanței de judecată competente, în baza art. 278 1 C. proc. pen.

Prin sentința penală nr. 4 P din 14 ianuarie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, cu motivarea că, în mod corect, în raport cu actele premergătoare efectuate în cauză, s-a reținut inexistenta infracțiunilor reclamate de aceasta împotriva intimaților. Împotriva sentinței sus-menționate, petiționarul a declarat recursul de fată, în susținerea căruia a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel în vederea începerii urmăririi penale pentru infracțiunile pentru care a formulat plângere.

Recursul nu este fondat. Procedând la examinarea sentinței atacate în raport cu notele scrise de recurs precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, Înalta Curte constată că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimații D.V., P.C., M.G., adoptată de Parchet și confirmată de prima instanță, este temeinică și legală, din moment ce nu au putut fi identificate elemente ale infracțiunilor prevăzute de art. 246 art. 250 și art. 180 C. pen. Față de cele expuse, în cauză neconstatându-se motive care să justifice casarea sentinței instanței de fond și, în consecință, desființarea rezoluției procurorului, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul P.N. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.N. împotriva sentinței penale nr. 4/P din 14 ianuarie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2010.