ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2958/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1292 din 9

noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova s-a dispus respingerea

contestației în anulare formulată de contestatorul L.D. împotriva deciziei

civile nr. 938 din 23 septembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

Pentru a se pronunța astfel instanța

a reținut următoarele:

Prin

decizia civilă 938 din 23 septembrie 2009 a Curții de Apel Craiova s-a respins recursul ca nefondat, cu motivarea că prin sentința civilă 11415/1995 pron

unțată de Judecătoria Drobeta Turnu

Severin s-a validat tranzacția încheiată de moștenitorii autorilor pârâților, L.T.

și M., cu privire la bunurile rămase de pe urma acestora, reclamantului i-a

revenit lotul nr. II în care a fost cuprins și terenul suprafață de 2060 mp

situat în punctul Vatră sat, iar pârâtei i s-a atribuit lotul nr.

III,

din care face parte suprafața de 1070

mp din punctul Vatră sat, pe care s-a aflat casa bătrânească, în prezent

demolată.

S-a

arătat că susținerile recurentului reclamant, potrivit cu care tranzacția încheiată

nu a avut în vedere decât terenul moștenirea tatălui, nu a inclus terenul

curtea reclamantului, au fost infirmate de expertiza întocmită în apel de către

expertul tehnic B.S. și potrivit celor constatate de către acest expert, în

suprafața de 2060 mp a fost inclusă și suprafața de 750 mp atribuită

reclamantului CAP pentru construirea unei locuințe.

La data de 5

octombrie 2009 recurentul L.D. a formulat

contestație

în anulare împotriva deciziei din recurs, cu motivarea că instanța a omis

să

se pronunțe asupra motivelor de recurs. Contestatorul a arătat că nu s-au

verificat motivele acțiunii sale, că experții au făcut măsurători greșite, au

folosit

ca ajutoare pe pârâți, că nu s-a

ținut seama de dimensiunile laturilor proprietății

sale. Contestatorul a

expus starea de fapt și care erau dimensiunile corecte ale terenului sau.

Contestația

în anulare a fost respinsă ca nefondată pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 318 C. proc. civ. contestația în anulare poate fi

promovată împotriva

hotărârilor

pronunțate în recurs, dacă instanța a omis să cerceteze unul din motivele de

recurs invocate de parte.

Aceasta presupune ca recurentul să fi adus critici care au putut fi

încadrate în

motive de casare sau modificare a deciziei

din

apel, iar

instanța de recurs să fi

ignorat

aceste critici, ce nu au fost analizate.

În speță,

contestatorul nu a precizat care sunt criticile la care răspuns, ci a susținut

că pentru a răspunde motivelor de recurs instanța a avut nevoie de verificări

și ca recursul nu a fost judecat în fond.

Observând motivele dezvoltate de recurs depuse la 3 iulie 2009, s-a

constatat că toate criticile au fost analizate de instanță, neexistând motive

de nelegalitate

care să

fi fost ignorate în considerentele deciziei de recurs.

Instanța de

recurs a grupat susținerile recurentului, a argumentat concluziile sale, prin

analizarea sentinței civile

11415/1995,

a efectelor tranzacției încheiate între părți cu privire la unele suprafețe de

teren, a avut în

vedere concluziile

raportului de expertiză, concluzii asupra cărora nu au mai putut fi

aduse

critici în calea de atac de față.

Pe calea prezentei contestații, contestatorul a repus în discuție

aspecte de

fapt care au ținut de interpretarea probelor, fiind nemulțumit de

constatările experților și de modul în care s-au făcut măsurătorile terenului

său, toate acestea nefiind

susceptibile de a fi încadrate în prevederile art. 318 C. proc. civ.

Când pe

calea contestației în anulare s-au invocat greșeli de fond care au privit modul

în care au fost administrate probele sau modul în care instanțele

au reținut situația de fapt, calea de atac

extraordinară a contestației în anulare s-a

transformat în recurs, iar

recursul la recurs este inadmisibil.

Soluționând

căile extraordinare de atac, instanța a trebuit să respecte principiul

securității raporturilor juridice, parte a dreptului la un proces

echitabil, potrivit cu care o hotărâre

judecătorească intrată în puterea lucrului

judecat nu poate fi

desființată decât pentru motive excepționale, limitativ prevăzute de lege,

chiar dacă părțile ar fi nemulțumite și ar considera că

respectiva hotărâre este greșită.

Constatând

că motivele invocate de contestator sunt critici aduse unor aspecte de fond și

de administrare a probelor, nefiind încadrate în prevederile art. 318 C. proc.

civ., contestația în anulare a fost respinsă.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs contestatorul L.D., considerând-o ca nelegală

și netemeinică.

Intimatei L.E.

a formulat întâmpinare invocând inadmisibilitatea recursului, deoarece

hotărârea a fost pronunțată de o instanță de recurs.

La termenul

din 12 mai 2010 instanța a pus în discuția părților excepția inadmisibilității

recursului.

Astfel, în

cauză, decizia recurată a fost pronunțată de o instanță care a judecat cauza în

recurs. În aceste condiții, dată fiind legalitatea căilor de atac, potrivit cu

care, căile de atac sunt doar cele prevăzute de lege fără a se putea relua

judecata aceleiași căi de atac la o altă instanță necompetentă material și

funcțional și dat fiind principiul unicității căii de atac care dispune că o

cale de atac se epuizează prin exercițiul ei și dată fiind împrejurarea că

recurentul a exercitat calea de atac a recursului, instanța va constata

inadmisibilitatea recursului, nefiind posibilă rejudecarea aceleiași cauze de

două ori, în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de contestatorul L.D. împotriva deciziei nr.

1292 din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai

2010.