ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5518/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2314 din 7

noiembrie 2007 a Tribunalului Călărași (unde cauza a fost strămutată la cererea

reclamantului s-a respins acțiunea reclamantului D.M. împotriva Primarului

Municipiului Craiova privind anularea Dispoziției nr. 5742 din 33 mai 2003,

reținându-se că reclamantul nu a dovedit că terenul solicitat este liber.

S-a mai reținut de prima instanță că

terenul solicitat în suprafață de 3843,91 mp este amplasat în zona blocurilor D

1 și D 2 în zonă existând căi de acces, zonă verde și proprietăți particulare,

iar expertiza extrajudiciară indică ca amplasament blocurile D 3 și D 5, Clubul

Sindicatelor Electroputere, iar o altă parcelă de 611,20 mp fiind situată între

alte proprietăți.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel reclamantul iar prin decizia civilă nr. 671 din 15 decembrie 2009

a Curții de Apel București, secția a IV-a, civilă s-a respins apelul ca

nefondat pentru următoarele considerente:

În esență, critica apelantului

reclamant vizează lipsa de rol activ a instanței de fond, care nu a analizat în

coroborare cu celelalte probe, expertiza tehnică topografică extrajudiciară,

întocmită de expert M.P. și care constată că terenul în litigiu este liber,

neafectat de utilități.

Critica recurentului nu poate fi

reținută, având în vedere că probele se administrează nemijlocit de instanță,

că pentru aflarea adevărului, instanța de fond a pus în discuție, cu ocazia

rejudecării cauzei, necesitatea efectuării unei noi expertize tehnice de

specialitate, față de care, reclamantul s-a opus constant, iar la termenul din

7 noiembrie 2007, instanța a reiterat, în baza rolului activ, necesitatea

efectuării expertizei topografice, însă, atât reclamantul, cât și pârâții, nu

au fost de acord cu administrarea probei.

În consecință, instanța de fond a

respectat cerințele art. 129 C. proc. civ. precum și principiul nemijlocirii și

al disponibilității, luând act că la 17 noiembrie 2007, reclamantul a depus la

dosar expertiza tehnică topografică M.P., însă a constatat că această probă nu

se coroborează cu alte mijloace de probă din dosar.

În faza soluționării apelului,

raportul de expertiză tehnică topografică, efectuat de către expertul D.D.,

statuează în ce privește identificarea și amplasamentul terenului de 3844 mp,

situat în Craiova, următoarele:

Date fiind dimensiunile terenului

(lățime 20 m și lungime 340 m) precum și situarea acestuia între C. la Nord și A.M.

la Sud, expertul statuează că terenul este afectat de blocuri de locuințe, zone

verzi, alei de acces, carosabil, rețele edilitare de utilități care deservesc

proprietățile din zonă.

Prin aceeași expertiză se constată

că în fapt, imobilul în litigiu este situat la 35 m Vest de str. H., respectiv

de strada principală, schițele și planurile cadastrale anterior demolării,

confirmând vecinătățile imobilului, astfel cum au fost stabilite prin raportul

de expertiză.

Astfel instanța de apel a reținut că

terenul nu este liber, fiind afectat integral de utilități publice, nefiind

astfel justificată cererea de restituire a terenului în natură.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs reclamantul D.M. solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului

astfel cum a fost formulat.

Criticile aduse hotărârii instanței

de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:

Reclamantul susține că instanța de

apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, fiind incident motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul mai susține că nelegal

instanța de apel a ignorat dispoziția luată prin încheierea din 3 decembrie

2009 de refacere a raportului de expertiză la fața locului, iar expertul D.D.

nu a răspuns la obiecțiunile dispuse prin încheiere.

Un alt aspect învederat de recurent

în motivele de recurs se referă la faptul că în complet de divergență instanța

de apel la 20 martie 2009 a propus părților efectuarea unei expertize comune de

cei doi experți.

Recurentul critică hotărârea

instanței de apel și prin prisma nerespectării principiului nemijlocirii,

hotărârea fiind dată de un complet de judecată în compunerea căruia a intrat un

judecător ce nu mai intrase în compunerea completului până la soluționarea pe

fond a cauzei.

Se mai susține că este incident

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin încălcarea

art. 40 alin. (5) C. proc. civ., deoarece după strămutarea cauzei, instanța a

soluționat cauza în baza unui act procedural făcut de instanța de la care cauza

s-a strămutat, or după strămutare, Curtea de Apel Craiova nu mai avea dreptul

să facă nici un act procedural nici direct și nici prin comisie rogatorie.

Intimatul Primarul Municipiului

Craiova și Primăria Municipiului Craiova prin întâmpinarea depusă la filele 10

– 12 au invocat excepția nulității recursului, întrucât motivarea recursului nu

are nici o legătură cu dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Față de excepția ridicată instanța

urmează a o respinge întrucât din cuprinsul cererii de recurs se regăsesc

critici la adresa deciziei, cu indicarea motivelor de nelegalitate prin

raportare la soluția pronunțată.

Nefiind astfel incidentă excepția

nulității recursului pentru nemotivarea lui, urmează a fi examinat recursul

prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a motivelor

invocate.

Susținerile recurentului legate de

soluționarea și desfășurarea incidentelor procedurale ce au determinat

alcătuirea completului de divergență și expertiza dispusă prin comisie

rogatorie în cauză sunt nefondate.

Astfel, prin încheierea din 24

martie 2009 s-a dispus în cadrul completului de divergență efectuarea unei

lucrări de cei doi experți M.P. și D.D., urmând ca în cazul în care lucrarea va

cuprinde și păreri deosebite cu privire la același obiectiv, acestea să fie

motivate separat (filele 98 – 99 dosarul instanței de apel).

Astfel experții au depus raportul de

expertiză la filele 119 – 122 și 143 și respectiv 194 – 195 (schița întocmită

de expert D.D. de identificare a terenului din litigiu.

Față de această schiță, întocmită de

expertul D.D., reclamantul nu a făcut obiecțiuni, fapt consemnat de altfel în

încheierea de ședință din 8 decembrie 2009.

Din încheierea de ședință din 3

iunie 2008 (filele 24 – 25) dosarul instanței de apel, rezultă că reclamantul a

solicitat efectuarea expertizei prin comisie rogatorie, stabilindu-se că

administrarea acesteia revine instanței similare, respectiv Curtea de Apel

Craiova.

Instanța a încuviințat cererea

reclamantului de efectuare a expertizei topografice prin comisie rogatorie,

ținând seama de susținerile reclamantului legate de posibilitățile sale

materiale.

Cum, în cauză experții și-au motivat

separat părerile deosebite cu privire la situația terenului din litigiu, și cum

reclamantul nu a formulat obiecțiuni legate de schița întocmită de expertul D.D.,

ce a evidențiat faptul că terenul solicitat se află în zona blocurilor locuite

D1 si D2 fiind afectat de alei de acces, trotuare și rețele edilitare de

utilitate publica, instanța de apel a dat eficiență dispozițiilor art. 10 și art.

11 din Legea nr. 10/2001 și art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare ale

Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007.

Astfel, prin amenajări de utilitate

publică se înțeleg acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice

respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi

nevoile comunității (străzi, alei, trotuare) dotări tehnico-utilitare,

amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit.

Rezultă așadar, că simpla

împrejurare potrivit căreia un teren nu este ocupat în prezent de construcții

cu caracter permanent, nu este suficientă pentru a-l considera liber și deci

susceptibil de restituire în natură, fiind necesar și ca el să nu fie afectat

de amenajări de utilitate publică a zonei și localității în care se află

situat.

Or, față de expertiza întocmită de

expertul judiciar D.D., rezultă că imobilul solicitat este afectat de amenajări

de utilitate publică, nefiind astfel susceptibil de restituire în natură.

Din perspectiva celor expuse,

susținerile recurentului sunt nefondate, și cum nu sunt întrunite cerințele

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul reclamantului urmează a fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge excepția nulității

recursului invocată de pârâții Primarul Municipiului Craiova și Primăria

Municipiului Craiova.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul D.M. împotriva deciziei civile nr. 671 din 15 decembrie

2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25

octombrie 2010.