ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5518/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2314 din 7 noiembrie 2007 a Tribunalului Călărași (unde cauza a fost strămutată la cererea reclamantului s-a respins acțiunea reclamantului D.M. împotriva Primarului Municipiului Craiova privind anularea Dispoziției nr. 5742 din 33 mai 2003, reținându-se că reclamantul nu a dovedit că terenul solicitat este liber. S-a mai reținut de prima instanță că terenul solicitat în suprafață de 3843,91 mp este amplasat în zona blocurilor D 1 și D 2 în zonă existând căi de acces, zonă verde și proprietăți particulare, iar expertiza extrajudiciară indică ca amplasament blocurile D 3 și D 5, Clubul Sindicatelor Electroputere, iar o altă parcelă de 611,20 mp fiind situată între alte proprietăți.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul iar prin decizia civilă nr. 671 din 15 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a, civilă s-a respins apelul ca nefondat pentru următoarele considerente: În esență, critica apelantului reclamant vizează lipsa de rol activ a instanței de fond, care nu a analizat în coroborare cu celelalte probe, expertiza tehnică topografică extrajudiciară, întocmită de expert M.P. și care constată că terenul în litigiu este liber, neafectat de utilități.

Critica recurentului nu poate fi reținută, având în vedere că probele se administrează nemijlocit de instanță, că pentru aflarea adevărului, instanța de fond a pus în discuție, cu ocazia rejudecării cauzei, necesitatea efectuării unei noi expertize tehnice de specialitate, față de care, reclamantul s-a opus constant, iar la termenul din 7 noiembrie 2007, instanța a reiterat, în baza rolului activ, necesitatea efectuării expertizei topografice, însă, atât reclamantul, cât și pârâții, nu au fost de acord cu administrarea probei. În consecință, instanța de fond a respectat cerințele art. 129 C. proc. civ. precum și principiul nemijlocirii și al disponibilității, luând act că la 17 noiembrie 2007, reclamantul a depus la dosar expertiza tehnică topografică M.P., însă a constatat că această probă nu se coroborează cu alte mijloace de probă din dosar.

În faza soluționării apelului, raportul de expertiză tehnică topografică, efectuat de către expertul D.D., statuează în ce privește identificarea și amplasamentul terenului de 3844 mp, situat în Craiova, următoarele: Date fiind dimensiunile terenului (lățime 20 m și lungime 340 m) precum și situarea acestuia între C. la Nord și A.M. la Sud, expertul statuează că terenul este afectat de blocuri de locuințe, zone verzi, alei de acces, carosabil, rețele edilitare de utilități care deservesc proprietățile din zonă. Prin aceeași expertiză se constată că în fapt, imobilul în litigiu este situat la 35 m Vest de str. H., respectiv de strada principală, schițele și planurile cadastrale anterior demolării, confirmând vecinătățile imobilului, astfel cum au fost stabilite prin raportul de expertiză.

Astfel instanța de apel a reținut că terenul nu este liber, fiind afectat integral de utilități publice, nefiind astfel justificată cererea de restituire a terenului în natură. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul D.M. solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat. Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte: Reclamantul susține că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurentul mai susține că nelegal instanța de apel a ignorat dispoziția luată prin încheierea din 3 decembrie 2009 de refacere a raportului de expertiză la fața locului, iar expertul D.D.

nu a răspuns la obiecțiunile dispuse prin încheiere. Un alt aspect învederat de recurent în motivele de recurs se referă la faptul că în complet de divergență instanța de apel la 20 martie 2009 a propus părților efectuarea unei expertize comune de cei doi experți. Recurentul critică hotărârea instanței de apel și prin prisma nerespectării principiului nemijlocirii, hotărârea fiind dată de un complet de judecată în compunerea căruia a intrat un judecător ce nu mai intrase în compunerea completului până la soluționarea pe fond a cauzei. Se mai susține că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin încălcarea art. 40 alin. (5) C. proc. civ., deoarece după strămutarea cauzei, instanța a soluționat cauza în baza unui act procedural făcut de instanța de la care cauza s-a strămutat, or după strămutare, Curtea de Apel Craiova nu mai avea dreptul să facă nici un act procedural nici direct și nici prin comisie rogatorie.

Intimatul Primarul Municipiului Craiova și Primăria Municipiului Craiova prin întâmpinarea depusă la filele 10 – 12 au invocat excepția nulității recursului, întrucât motivarea recursului nu are nici o legătură cu dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Față de excepția ridicată instanța urmează a o respinge întrucât din cuprinsul cererii de recurs se regăsesc critici la adresa deciziei, cu indicarea motivelor de nelegalitate prin raportare la soluția pronunțată. Nefiind astfel incidentă excepția nulității recursului pentru nemotivarea lui, urmează a fi examinat recursul prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a motivelor invocate. Susținerile recurentului legate de soluționarea și desfășurarea incidentelor procedurale ce au determinat alcătuirea completului de divergență și expertiza dispusă prin comisie rogatorie în cauză sunt nefondate.

Astfel, prin încheierea din 24 martie 2009 s-a dispus în cadrul completului de divergență efectuarea unei lucrări de cei doi experți M.P. și D.D., urmând ca în cazul în care lucrarea va cuprinde și păreri deosebite cu privire la același obiectiv, acestea să fie motivate separat (filele 98 – 99 dosarul instanței de apel). Astfel experții au depus raportul de expertiză la filele 119 – 122 și 143 și respectiv 194 – 195 (schița întocmită de expert D.D. de identificare a terenului din litigiu. Față de această schiță, întocmită de expertul D.D., reclamantul nu a făcut obiecțiuni, fapt consemnat de altfel în încheierea de ședință din 8 decembrie 2009. Din încheierea de ședință din 3 iunie 2008 (filele 24 – 25) dosarul instanței de apel, rezultă că reclamantul a solicitat efectuarea expertizei prin comisie rogatorie, stabilindu-se că administrarea acesteia revine instanței similare, respectiv Curtea de Apel Craiova.

Instanța a încuviințat cererea reclamantului de efectuare a expertizei topografice prin comisie rogatorie, ținând seama de susținerile reclamantului legate de posibilitățile sale materiale. Cum, în cauză experții și-au motivat separat părerile deosebite cu privire la situația terenului din litigiu, și cum reclamantul nu a formulat obiecțiuni legate de schița întocmită de expertul D.D., ce a evidențiat faptul că terenul solicitat se află în zona blocurilor locuite D1 si D2 fiind afectat de alei de acces, trotuare și rețele edilitare de utilitate publica, instanța de apel a dat eficiență dispozițiilor art. 10 și art. 11 din Legea nr. 10/2001 și art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare ale Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G.

nr. 250/2007. Astfel, prin amenajări de utilitate publică se înțeleg acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității (străzi, alei, trotuare) dotări tehnico-utilitare, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit. Rezultă așadar, că simpla împrejurare potrivit căreia un teren nu este ocupat în prezent de construcții cu caracter permanent, nu este suficientă pentru a-l considera liber și deci susceptibil de restituire în natură, fiind necesar și ca el să nu fie afectat de amenajări de utilitate publică a zonei și localității în care se află situat. Or, față de expertiza întocmită de expertul judiciar D.D., rezultă că imobilul solicitat este afectat de amenajări de utilitate publică, nefiind astfel susceptibil de restituire în natură.

Din perspectiva celor expuse, susținerile recurentului sunt nefondate, și cum nu sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul reclamantului urmează a fi respins ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Respinge excepția nulității recursului invocată de pârâții Primarul Municipiului Craiova și Primăria Municipiului Craiova. Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul D.M. împotriva deciziei civile nr. 671 din 15 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2010.