ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1072/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Constanța, secția civilă, reclamanta

A.E. a solicitat obligarea

pârâtului Primarul municipiului Constanța să emită dispoziție motivată cu

privire la notificarea nr. 6998/2001, prin care a solicitat restituirea în

natură a apartamentului nr. 40 situat în Constanța, ce i-a fost preluat cu

plată de către stat, în baza Decretului nr. 223/1974, prin Decizia nr. 370 din

18 august 1986.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că a formulat mai multe notificări prin intermediul executorului

judecătoresc, la care nu a primit nici un răspuns, deși pârâtul avea obligația

să le soluționeze în termen de 60 de zile, potrivit dispozițiilor art. 25 din

Legea nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 1170 din 24 octombrie

2008, Tribunalul Constanța, secția civilă, a respins acțiunea.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că potrivit dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001, actele

doveditoare ale dreptului de proprietate și orice alte înscrisuri necesare

evaluării pretențiilor de restituire decurgând din legea de reparație pot fi

depuse până la data soluționării notificării.

Pe de altă parte, art. 23.2 din Normele

Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 prevede că actele doveditoare ale

dreptului de proprietate sau ale calității de moștenitor, se depun numai în

copii legalizate sau certificate.

Cum reclamanta nu a probat că ar fi depus

înscrisurile doveditoare în copii legalizate sau certificate, în chiar

cuprinsul notificării arătând că depune copii simple și că documentația va fi

completată ulterior, tribunalul a dispus respingerea acțiunii.

Prin decizia nr. 42/C din 11 februarie

2009, Curtea de Apel Constanța, secția civilă,

minori și familie,

litigii de muncă și asigurări sociale, a admis apelul declarat de reclamantă, a

schimbat în tot sentința apelată și a obligat pârâtul să emită decizie sau

dispoziție motivată cu privire la notificarea nr. 6998/2001.

Instanța de apel a reținut în

considerentele sale că, pornind de la rațiunea adoptării Legii nr. 10/2001,

exprimată în caracterul profund reparatoriu, unitatea deținătoare este obligată

ca asupra solicitării adresate pe calea notificării să se pronunțe prin decizie

sau dispoziție motivată, indiferent dacă persoanei îndreptățite i se restituie

în natură imobilul, i se oferă restituirea prin echivalent sau chiar dacă i se

refuză un atare drept.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul

care, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică decizia

recurată arătând că termenul de 60 de zile instituit de lege pentru

soluționarea notificării nu începe să curgă decât de la momentul la care

dosarul cuprinzând notificarea este complet. Or, dacă în dosar nu sunt depuse

acte datorită culpei reclamantei, nu se poate reține că este vorba de un refuz

nejustificat de a soluționa notificarea sau de o tergiversare

sine die

a

acesteia.

Solicită admiterea recursului, modificarea

deciziei recurate în sensul respingerii apelului reclamantei, cu consecința menținerii

sentinței instanței de fond.

A

nalizând hotărârea atacată în limitele

criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a

fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:

Reclamanta a înregistrat la Primăria Municipiului Constanța notificarea nr. 6998/2001, întemeiată pe dispozițiile Legii

nr. 10/2001, precum și înscrisurile pe care le consideră doveditoare în ce

privește pretențiile sale privind restituirea în natură a apartamentului nr. 40

situat în Constanța, ce i-a fost preluat cu plată de stat în baza Decretului

nr. 223/1974, prin Decizia nr. 370 din 18 august 1986.

Potrivit dispozițiilor art. 25 din Legea

nr. 10/2001 republicată, persoana deținătoare notificată este obligată ca, în

termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării sau, dup caz, de la

data depunerii actelor doveditoare, să se pronunțe prin dispoziție sau decizie

motivată asupra cererii de restituire formulată prin notificare.

Expirarea termenului imperativ de 60 de

zile conferă notificatorului legitimarea de a se adresa instanței judecătorești

pentru a obține obligarea unității deținătoare a imobilului la soluționarea

notificării, prin emiterea deciziei sau dispoziției motivate.

Termenul se poate proroga cu acordul

expres sau tacit al persoanei îndreptățite, dacă unitatea deținătoare, în urma

analizei actelor doveditoare depuse, comunică notificatorului, în scris, în

intervalul de 60 de zile, faptul că documentația este insuficientă pentru

fundamentarea deciziei de restituire.

În cauză, nu există nici o dovadă că

recurentul a solicitat intimatei completarea dosarului, astfel că este culpabil

de depășirea termenului imperativ de 60 de zile prevăzut de lege.

Pasivitatea recurentului în soluționarea

notificării și depășirea termenului rezonabil soluționării oricărei cereri

adresată autorităților reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate al

intimatei enunțat și prin art.1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pe de altă, parte, nu există niciun temei legal

pentru care, considerând că actele depuse de reclamantă nu sunt adecvate sau

suficiente, pârâtul să refuze

sine die

soluționarea notificării și

eventualul control ulterior al instanței de judecată cu privire la temeinicia

și legalitatea dispoziției sau deciziei emise.

Prin urmare, chiar în situația nedepunerii de

către reclamantă a tuturor actelor considerate necesare de către pârât, soluția

de obligare a acestuia la emiterea unei decizii sau dispoziții motivate este în

concordanță cu legea.

Față de considerentele ce preced, care

suplinesc, în parte, motivarea instanței de apel, Înalta Curte apreciază că

această instanță a interpretat corect dispozițiile art. 25 din Legea nr.

10/2001.

Așa fiind, recursul pârâtului apare ca

nefondat și va fi respins ca atare, conform dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de pârâtul Primarul municipiului Constanța împotriva deciziei nr. 42/R din 11

februarie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie,

litigii de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19

februarie 2010.