ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6170/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 13 iunie 2006 reclamanții B.C.S.N. și S.C.M.N. au chemat în judecată Primarul Municipiului Constanța solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să-l oblige pe pârât să emită o dispoziție/decizie motivată de rezolvare a notificărilor nr. 103 din 25 iulie 2001, nr. 104 din 25 iulie 2001 și nr. 52 din 13 februarie 2002 prin care au solicitat restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele situate în Municipiul Constanța.

Î n motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt moștenitorii proprietarilor imobilelor în litigiu la data preluării în mod abuziv a acestora, prin naționalizare, în baza Decretului nr. 92/1950, că la data de 25 iulie 2001 și respectiv 13 februarie 2002 au transmis 3 notificări în baza Legii nr. 10/2001 prin intermediul executorului judecătoresc prin care au solicitat restituirea în natură a celor două imobile și că deși au depus toate actele doveditoare care le-au fost solicitate nu au primit nici un fel de răspuns, deși, potrivit legii, notificările trebuiau soluționate în termen de 60 de zile de la data înregistrării lor. Tribunalul Constanța, secția civilă, prin sentința civilă nr. 2185 din 9 noiembrie 2006 a admis acțiunea reclamanților B.C.S.N.

și S.C.M.N. și a obligat Primarul Municipiului Constanța să emită dispoziție motivată de rezolvare a notificărilor nr. 103 din 25 iulie 2001, nr. 104 din 25 iulie 2001 și nr. 52 din 13 februarie 2002 trimise prin Biroul Executorului Judecătoresc V.S. prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor situate în Constanța. Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 90/C din 14 martie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de Primarul Municipiului Constanța împotriva sentinței instanței de fond.

Pentru a hotărî astfel ambele instanțe au reținut în esență că notificările trebuiau rezolvate în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 25 din Legea nr. 10/2001 republicată, că acest termen este imperativ, astfel că entitatea sesizată care nu s-a conformat obligației legale de a soluționa notificările este în culpă și poate fi obligată să se conformeze și că o eventuală lipsă a unor acte considerate necesare și obligatorii pentru admiterea cererii de restituire în natură a imobilelor poate fi sancționată prin decizia/dispoziția emisă și nu prin refuzul emiterii acesteia. împotriva ultimei hotărâri pronunțate în cauză a declarat recurs pârâtul Municipiul Constanța prin primar recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. în motivarea căruia a arătat următoarele: - notificările trimise în temeiul Legii nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005 trebuiau însoțite de acte doveditoare, în copii legalizate, astfel încât, în măsura în care dosarul nu este complet, notificările nu puteau fi rezolvate; - scopul actului normativ menționat este acela de soluționare a notificărilor pe cale administrativă și nu de respingere a solicitărilor pentru formalisme legate de completarea dosarului; - sancțiunea lipsei de diligentă a persoanei care a transmis notificarea este nesoluționarea cererii până la momentul la care aceasta iese din pasivitate și nu respingerea notificării; - nerespectarea termenului de 60 de zile prevăzut de lege nu presupune culpa pârâtului pentru nerespectarea obligației întrucât aceasta nu se prezuma cu atât mai mult cu cât intimații-reclamanți nu au făcut dovada depunerii tuturor actelor doveditoare în copii legalizate.

Recursul este nefondat. Potrivit art. 25 din Legea nr. 10/2001 republicată în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură. Acest termen se poate proroga numai cu acordul persoanei îndreptățite, dacă unitatea deținătoare, în urma analizei actelor doveditoare deja depuse, comunică celeilalte părți, cu intervalul de 60 de zile, de la înregistrarea notificării, faptul că documentația depusă este insuficientă pentru fundamentarea deciziei de restituire. Pentru a avea beneficiul acestei prorogări este necesar însă ca unitatea deținătoare să comunice în scris persoanei îndreptățite faptul că fundamentarea și emiterea deciziei de restituire sunt condiționate de depunerea înscrisurilor solicitate.

Depunerea actelor solicitate sau comunicarea faptului că persoana îndreptățită nu posedă actele respective are semnificația acceptării prorogării termenului respectiv, în această ipoteză termenul curgând de la depunerea actelor solicitate sau, după caz, de la comunicarea răspunsului. Acceptarea unei prorogări tacite se poate obține și cu ocazia îndeplinirii procedurii prevăzute la art. 25 alin. (2) din lege, fiind necesar ca în procesul-verbal întocmit cu acest prilej să se facă mențiunea despre necesitatea completării materialului probator. În cazul în care însă persoana îndreptățită căreia i s-a solicitat completarea actelor comunică în mod expres sau pretinde în cadrul procedurii prevăzute la alin. (2) al art. 25 din lege că nu posedă sau că îi este imposibil să procure respectivele înscrisuri doveditoare, termenul de 60 de zile curge de la data acestei ultime comunicări sau, după caz, de la data consemnării situației în procesul-verbal.

Dacă persoana îndreptățită a depus toate actele doveditoare pe care le posedă și totodată a făcut precizarea că nu mai deține alte înscrisuri, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe numai pe baza acestora, în termen de 60 de zile. În cazul în speță cele 3 notificări, însoțite de titlurile de proprietate asupra imobilelor în litigiu ale autorilor intimaților-reclamanți cât și de certificatele de moștenitor au fost înregistrate la Primăria Municipiului Constanța la 25 iulie 2001 și respectiv 13 februarie 2002. Recurentul-pârât nu a comunicat intimaților-reclamanți, în intervalul de 60 de zile de la înregistrarea notificărilor faptul că documentația depusă este insuficientă pentru fundamentarea deciziei/dispoziției de restituire sau faptul că trebuie depuse copii legalizate ale actelor doveditoare.

A făcut acest lucru pentru prima oară prin motivele de apel și cu toate acestea intimații-reclamanți au depus copii legalizate de pe actele doveditoare la 5 octombrie 2006, 27 octombrie 2006 și 19 iunie 2007. Deși a fost în posesia copiilor legalizate ale actelor doveditoare ale intimaților-reclamanți totuși recurentul-pârât nu a emis până în prezent o dispoziție/decizie motivată prin care să soluționeze cele 3 notificări. Pasivitatea persoanei notificate echivalează cu neîndeplinirea obligației corelative unui drept subiectiv civil, respectiv dreptul la restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor. Atitudinea omisivă a persoanei juridice deținătoare îmbrăcând în cazul în speță forma lipsei răspunsului concretizat într-o dispoziție/decizie emisă în termenul legal atrage competența tribunalului care este în măsură să cerceteze chiar dispoziția emisă.

În speță nu este sancționată o simplă obligație de a face, în condițiile dreptului comun. Pentru soluționarea unei acțiuni de genul celei de față, instanța procedează la verificarea condițiilor legale de emiterea a deciziei/dispoziției, procedura fiind guvernată de aceleași norme legale pe care este chemată să le verifice atunci când cenzurează legalitatea și temeinicia unei decizii/dispoziții. Decizia atacată fiind dată cu aplicarea corectă a legii, recursul este nefondat. Văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Constanța prin primar împotriva deciziei nr. 90/C din 14 martie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2007.