Decizia nr. 2348/2010 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva deciziei nr. 1273 a Curții de Apel Pitești

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 1273/R-CONT din 27 noiembrie 2009 Curtea de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de pârâta Instituția Prefectului Județului Argeș în contradictoriu cu intimatul-reclamant G.C.F. a modificat în tot sentința atacată și a respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a Ordinului nr. 77 din 23 martie 2009 emis de Parchetul județului Argeș. În motivarea deciziei s-a reținut că prin Ordinul nr. 77 din 23 martie 2009 s-a dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule de către reclamantul-intimat G.C.F., căruia i s-a pus în vedere să predea permisul de conducere la unitatea de poliție de domiciliu în termen de 5 zile de la comunicarea ordinului.

Întrucât la data de 30 martie 2009 intimatul-reclamant s-a prezentat la Serviciul Poliției Rutiere Argeș, unde a predat permisul de conducere, ordinul a cărui suspendare s-a solicitat și-a produs deja efectele, fiind pus în executare. Față de această situație de fapt instanța de recurs a admis excepția lipsei de obiect a cererii de suspendare întemeiată pe art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și pe cale de consecință, a considerat inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic al O.U.G. nr. 9/2009 pentru completarea art. 103 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Împotriva modului de soluționare a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția menționată a făcut recurs reclamantul-recurent G.C.F., susținând că excepția invocată îndeplinește cerințele impuse de alin. (1), (2), (3) din art. 29 din Legea nr. 47/1992 R, respectiv excepția vizează neconstituționalitatea dispozițiilor unei ordonanțe în vigoare, care are legătura cu soluționarea prezentei cauze, putând fi invocata în orice faza a litigiului și indiferent de obiectul acestuia, cu singura condiție de a nu se fi constatat neconstituționalitatea acestor dispoziții printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, condiție de asemenea îndeplinită. Analizând actele și lucrările dosarului de recurs în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate, precum și prezentul motiv de recurs, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, excepția de neconstituționalitate neavând ca obiect un text de lege sau dintr-o ordonanță de guvern de care depinde soluționarea fondului cauzei. Înalta Curte reține că, în speță, obiectul litigiului l-a constituit o cerere de suspendare provizorie a actului administrativ, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și care prin natura sa, diferă față de acțiunea de fond (acțiunea în anulare), doar aceasta din urmă întemeindu-se pe prevederile O.U.G. nr. 9/2009 (a cărei neconstituționalitate s-a invocat). Totodată, instanța de recurs a reținut în mod corect că primează excepția rămânerii fără obiect a acțiunii în raport de excepția de neconstituționalitate invocată, respingând, astfel, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Pentru considerentele menționate cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de G.C.F. împotriva deciziei nr. 1273/R-CONT din 27 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat . Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 mai 2010.