ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2348/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2348/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin decizia nr. 1273/R-CONT din 27
noiembrie 2009 Curtea de Apel Pitești, secția de contencios
administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de pârâta
Instituția Prefectului Județului Argeș în contradictoriu cu
intimatul-reclamant G.C.F. a modificat în tot sentința atacată
și a respins ca rămasă fără obiect cererea de
suspendare a Ordinului nr. 77 din 23 martie 2009 emis de Parchetul
județului Argeș.
În motivarea deciziei s-a reținut
că prin Ordinul nr. 77 din 23 martie 2009 s-a dispus suspendarea
exercitării dreptului de a conduce autovehicule de către
reclamantul-intimat G.C.F., căruia i s-a pus în vedere să predea
permisul de conducere la unitatea de poliție de domiciliu în termen de 5
zile de la comunicarea ordinului.
Întrucât la data de 30 martie 2009
intimatul-reclamant s-a prezentat la Serviciul Poliției Rutiere
Argeș, unde a predat permisul de conducere, ordinul a cărui
suspendare s-a solicitat și-a produs deja efectele, fiind pus în
executare.
Față de această
situație de fapt instanța de recurs a admis excepția lipsei de
obiect a cererii de suspendare întemeiată pe art. 14 alin. (1) din Legea
nr. 554/2004 și pe cale de consecință, a considerat
inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a
dispozițiilor articolului unic al O.U.G. nr. 9/2009 pentru completarea
art. 103 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Împotriva modului de soluționare a
cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția
menționată a făcut recurs reclamantul-recurent G.C.F.,
susținând că excepția invocată îndeplinește
cerințele impuse de alin. (1), (2), (3) din art. 29 din Legea nr. 47/1992 R,
respectiv excepția vizează neconstituționalitatea
dispozițiilor unei ordonanțe în vigoare, care are legătura cu
soluționarea prezentei cauze, putând fi invocata în orice faza a
litigiului și indiferent de obiectul acestuia, cu singura condiție de
a nu se fi constatat neconstituționalitatea acestor dispoziții
printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale,
condiție de asemenea îndeplinită.
Analizând actele și lucrările
dosarului de recurs în care s-a invocat excepția de
neconstituționalitate, precum și prezentul motiv de recurs, ce se
încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată
că recursul este nefondat, excepția de neconstituționalitate
neavând ca obiect un text de lege sau dintr-o ordonanță de guvern de
care depinde soluționarea fondului cauzei.
Înalta Curte reține că, în
speță, obiectul litigiului l-a constituit o cerere de suspendare
provizorie a actului administrativ, cerere întemeiată pe dispozițiile
art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și care prin natura sa,
diferă față de acțiunea de fond (acțiunea în anulare),
doar aceasta din urmă întemeindu-se pe prevederile O.U.G. nr. 9/2009 (a
cărei neconstituționalitate s-a invocat).
Totodată, instanța de recurs a reținut
în mod corect că primează excepția rămânerii fără
obiect a acțiunii în raport de excepția de neconstituționalitate
invocată, respingând, astfel, cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Pentru considerentele menționate cu
referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi
respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de G.C.F.
împotriva deciziei nr. 1273/R-CONT din 27 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ
și fiscal, ca nefondat .
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 5 mai 2010.