Decizia nr. 2948/2010 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării cererii. În motivarea cererii, a arătat că, în urma parcurgerii tuturor etapelor stabilite pentru susținerea examenului auto a îndeplinit toate condițiile impuse de lege în vigoare la acea dată și a obținut în mod legal permisul de conducere, conducând autovehicule pe drumurile publice fără a avea evenimente rutiere. A mai arătat că are profesia de șofer profesionist, fiind singurul mijloc prin care își asigură traiul personal și al familiei

Hotărârea instanței de fond și a instanței de recurs. Tribunalul Argeș prin sentința nr. 2/CAF din 8 ianuarie 2010 a admis acțiunea reclamantului și a dispus anularea Ordinului nr. 511 din 01 iulie 2009 emis de Instituția Prefectului Județului Argeș. Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs în termen legal, de către Instituția Prefectului – Județul Argeș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia nr. 653/R-CONT din 14 mai 2010, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de S.P. și a admis recursul declarat de pârâta Instituția Prefectului Județului Argeș, a modificat în tot sentința, în sensul că a respins cererea ca inadmisibilă, cu opinia separată a doamnei judecător în sensul că se impunea sesizarea Curții Constituționale cu privire la analizarea constituționalității art. 103 alin. (8) din O.U.G. nr. 195/2002.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței. Pentru a pronunța sentința nr. 2/CAF din 8 ianuarie 2010, Tribunalul Argeș a reținut că prin Ordinul nr. 511 din 01 iulie 2009 emis de pârâtă s-a dispus suspendarea exercitării dreptului reclamantului de a conduce autovehicule, până la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești, prin care se va soluționa acțiunea în anularea permisului de conducere, acțiune aflată pe rolul Judecătoriei Pitești. Or, dispozițiile art. 101 și art. 102 din O.U.G. nr. 195/2002 reglementează situațiile în care se poate dispune suspendarea dreptului de a conduce autovehicule ori anularea permisului de conducere, ceea ce pârâta nu a făcut dovada că reclamantul s-ar afla în vreuna dintre aceste situații, în favoarea sa operând și prezumția de nevinovăție. Astfel, s-a constatat că prin reținerea permisului de conducere, au fost aduse limitări vieții în contextul în care nu s-a făcut dovada că acesta ar fi săvârșit vreo faptă prevăzută de legea penală (art. 6 CEDO). Curtea de Apel Pitești prin hotărârea pronunțată a reținut că, deși reclamantul a primit ordinul a cărui anulare o solicită la 7 iulie 2009, acesta s-a adresat cu plângere prealabilă către instituția emitentă, la data de 9 noiembrie 2009, încălcând astfel dispozițiile imperative menționate anterior.

Recursul declarat de S.P. împotriva deciziei nr. 653/R-CONT din 14 mai 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Motive de recurs ce pot fi încadrate la art. 3041 C. proc. civ. Recurentul consideră că sunt îndeplinite prevederile art. 29 din Legea nr. 247/1992 republicată, cu modificările și completările ulterioare, în sensul sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a articolului unic din O.U.G. nr. 9/2009 prin care a fost completat art. 103 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, modificată și completată. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Recursul este nefondat. 2. Curtea de Apel Pitești a ridicat din oficiu excepția tardivității îndeplinirii procedurii prealabile de către S.P. în privința atacării Ordinului nr. 511 din 1 iulie 2009. 3. Aceeași instanță de judecată, în majoritate, a admis recursul declarat de Instituția Prefectului județului Argeș, a modificat în tot sentința, în sensul că a respins cererea ca inadmisibilă. 4. În aceste condiții, în mod corect s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a articolului unic al O.U.G. nr. 9/2009. Excepția de neconstituționalitate invocată are legătură cu soluționarea fondului cauzei, în timp ce instanța s-a pronunțat pe o excepție ce face inutilă cercetarea fondului litigiului. 5. Devin astfel neîntrunite prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea Curții Constituționale.

În consecință, criticile aduse soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale sunt neîntemeiate, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, să se dispună respingerea recursului ca nefondat.