ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1173/2016

Decizia nr. 1173/2016

Asupra revizuirii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 41/CC din 06 noiembrie 2015 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost declinată în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cererii de revizuire a sentinței penale nr. 8 din 14 februarie 2012, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș în Dosarul nr. x/43/2008, formulată de revizuientul A., dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. x/43/2015.

Prin cererea de revizuire a sentinței penale nr. 8 din 14 februarie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș a solicitat revizuientul A. să fie schimbat în parte dispozitivul acestei hotărâri, în sensul eliminării dispoziției de anulare a permisului de conducere obținut de acesta prin examenul din data de 30 aprilie 2008.

Întemeindu-și cererea de revizuire pe dispozițiile art. 453 alin. (2) C. proc. pen., revizuientul A. a invocat ca temei juridic al cererii sale dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. (Legea nr. 134/2010), potrivit căruia ” revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.”

A susținut revizuientul că sentința penală nr. 8/2012 a Curții de Apel Târgu, prin care s-a dispus anularea permisului său de conducere, are dispoziții contrare cu cele din cuprinsul sentinței civile nr. 859 din 10 septembrie 2010 a Tribunalului Argeș, pronunțată în Dosar nr. x/109/2010, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 246 din 02 februarie 2011 a Curții de Apel Pitești, prin care s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta Instituția prefectului Județul Argeș de anulare a permisului de conducere din 06 mai 2008, deținut de A.

Revizuientul a formulat cerere de repunere în termenul de revizuire, arătând că termenul de o lună prevăzut pentru exercitarea căii de atac extraordinare curge de la data la care Serviciul Rutier Argeș i-a comunicat persoanei interesate, prin adresa din 17 iulie 2015, la data de 28 iulie 2015, numărul dosarului penal în care s-a pronunțat sentința penală a cărei revizuire s-a solicitat.

La dosar au fost depuse întâmpinări ale intimaților B. și C., prin care au fost lăsate la aprecierea instanței de judecată aspectele de fapt și de drept invocate în cuprinsul cererii de revizuire.

3.1. Argumentele de fapt și de drept relevante;

Asupra cererii de repunere în termen:

Potrivit prevederilor art. 324 C. proc. civ., ”termenul de revizuire este de o lună și se va socoti:

Revizuientul a făcut dovada că a intrat în posesia tuturor datelor necesare pentru a exercita calea extraordinară de atac la data de 28 iulie 2015, când i s-a comunicat de către Serviciul rutier Argeș numărul dosarului penal în care s-a pronunțat sentința a cărei revizuire a solicitat-o.

Cererea de revizuire, înregistrată inițial sub nr. 29747 din 20 august 2015 la registratura generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost formulată în termenul de o lună care a început să curgă de la data comunicării adresei din 17 iulie 2015, ce a fost comunicată la data de 28 iulie 2015.

Față de împrejurarea că revizuientul A. solicită reformarea unei hotărâri judecătorești în care nu a avut calitatea de parte, termenul de revizuire poate să curgă asupra sa doar de la momentul la care a luat cunoștință de această hotărâre, respectiv de la data la care, prin adresa din 17 iulie 2015, comunicată în 28 iulie 2015, i-a fost adus la cunoștință numărul dosarului penal în care s-a pronunțat decizia penală a cărui revizuire a solicitat-o. În consecință, cererea de revizuire este declarată în termenul procedural de o lună, reglementat de art. 324 V.C.P.C.

Asupra cererii de revizuire:

Potrivit prevederilor art. 322, pct. 7 V.C.P., ”Revizuirea unei hotărâri ramase definitiva in instanța de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotărâri data de o instanța de recurs atunci când evoca fondul, se poate cere în următoarele cazuri: dacă exista hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricina, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. În cazul când una dintre instanțe este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de aceasta instanță.”

Temeiul juridic indicat de revizuent, respectiv prevederile art. 509 pct. 8 N.C.P.C., a fost calificat corect de instanță ca fiind dispozițiile art. 322, pct. 7 V.C.P.C., dat fiind faptul că ambele dosare în care s-au pronunțat hotărârile a căror contrarietate se invocă au fost înregistrate pe rolul instanțelor competente anterior datei de 15 februarie 2013, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 134/2010 (N.C.P.C.).

Calea de atac a revizuirii este una extraordinară, ce permite părții interesate să uzeze de aceasta cu respectarea unor condiții de admisibilitate ce trebuie îndeplinite în mod cumulativ.

Pentru cazul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 7 V.C.P.C. se cere revizuentului să facă dovada unor hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau chiar de grad diferit, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

În cauza de față s-a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 8 din 14 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, rămase definitive prin Decizia nr. 88/2014 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția penală, în ceea ce privește măsura dispusă de instanță privind anularea permisului de conducere obținut de numitul A., contrarietatea acestor dispoziții fiind raportată la soluția pronunțată în Dosarul nr.

x/109/2010 al Tribunalului Argeș, prin care s-a respins irevocabil cererea formulată de Instituția prefectului Județului Argeș de anulare a permisului de conducere al celui care a formulat revizuirea de față.

Din perspectiva condițiilor pe care le reclamă autoritatea de lucru judecat, Înalta Curte reține că, potrivit prevederilor art. C. proc. pen.

din 2010 ( art. 22 C. proc. pen. din 1968), “

(1)

Hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru

judecat

în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o. Instanța civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce privește existența prejudiciului ori a vinovăției autorului faptei ilicite.

(2)

Hotărârea definitivă a instanței civile prin care a fost soluționată acțiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în fața organelor judiciare penale cu privire la existența faptei penale, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.”

Revizuientul A. a solicitat reformarea sentinței penale nr. 8/2012, astfel cum a fost modificată prin Decizia Înaltei Curții de Casație și Justiție nr. 88/2014, aceasta fiind cea din urmă hotărâre din cele două în raport de care s-a invocate contrarietatea.

Or, hotărârea penală are autoritate de lucru judecat în fața celei pronunțate de instanța civilă, în ceea ce privește fapta și persoana care a săvârșit-o, iar una din consecințele legale ale reținerii caracterului infracțional al faptelor cercetate de instanța penală este aceea de restabilire a situației anterioare săvârșirii infracțiunii, care s-a realizat prin anularea înscrisurilor falsificate, printre care și permisul de conducere al revizuentului A.

Din perspectiva verificării triplei identități între cele două cauze, Înalta Curte reține că aceasta nu este întrunită în revizuirea de față, dat fiind faptul că litigiul civil, înregistrat sub nr.

x/109/2010 la Tribunalul Argeș, a avut loc între alte părți decât cele din dosarul penal în care s-a pronunțat hotărârea judecătorească a cărei revizuire s-a solicitat, respectiv între Instituția prefectului Județului Argeș și beneficiarul actului a cărui anulare s-a cerut în calea contenciosului administrativ, iar cauza juridică a fost diferită în cele două acțiuni.

Astfel cum se relevă din cuprinsul cererii de chemare în judecată ce a format obiectul Dosarului nr. x/109/2010, temeiul juridic îl constituie dispozițiile art. 97, alin. (1), lit. c) și art. 114 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, iar în cadrul dosarului penal anularea înscrisurilor falsificate s-a dispus conform prevederilor art. 348 C. proc. civ. (1968), raportat la art. 170 C. proc. pen. (1968), rezolvarea laturii civile impunându-se în urma soluției date asupra laturii penale a cauzei.

În consecință, nefiind întrunite condițiile cerute de norma legală ce reprezintă temeiul juridic al cererii de revizuire, Înalta Curte reține caracterul inadmisibil al căii de atac extraordinare exercitate de revizuientul A. asupra sentinței penale nr. 8/2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, modificată prin decizia penală nr. 88/2014 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția penală.

3.2. Temeiul de drept al soluției pronunțate;

Pentru considerentele anterior expuse, în aplicarea prevederilor art. 326 V.C.P.C., coroborat cu dispozițiile art. 322, pct. 7 V.C.P.C., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale nr. 8/2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, modificată prin Decizia penală nr. 88/2014 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de repunere în termenul de declarare a revizuirii.

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva sentinței penale nr. 8 din 14 februarie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, rămasă definitivă pin Decizia penală nr. 88 din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2016.