ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 38/2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, în baza art. 459 alin. (2), (5) rap. la art. 457 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. s-a respins, ca inadmisibilă, în principiu cererea de revizuire formulată de petentul C.M.W.R., împotriva sentinței penale nr. 8 din 14 februarie 2014 pronunțate în dosarul penal nr. 614/43/2008 al Curții de Apel Târgu-Mureș.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., l-a obligat pe petentul la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș sub nr. 314/43 din 11 august 2014 petentul C.M.W.R. a formulat cerere de revizuire a sentinței penale nr. 8 din 14 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în Dosar nr. 614/43/2008.

În motivarea cererii, petentul a arătat că printr-o hotărâre definitivă i-a fost menținut ca valabil permisul de conducere, iar prin hotărârea penală s-a dispus anularea acestuia. Solicită înlăturarea din sentința atacată a dispoziției privind anularea permisului de conducere.

Revizuientul a depus înscrisuri în copie.

Le cererea Curții, Tribunalul Argeș a înaintat în copie sentința civilă nr. 845/CAF din 06 septembrie 2010, precum și decizia civilă nr. 133/R-CONT din 19 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești.

S-au depus în copie extrase după sentința penală nr. 8 din 14 februarie 1012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș și după decizia penală nr. 88/A din 14 aprilie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Analizând cererea de revizuire, prin prisma motivelor invocate, precum și a întregului material probator administrat în cauză, Curtea a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr. 845/CAF din 06 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. 1079/109/2010, a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamantul M.A.I. - Instituția Prefectului Județului Argeș în contradictoriu cu pârâtul C.M.W.R. și s-a dispus anularea permisului de conducere din 06 ianuarie 2008.

Prin decizia civilă nr. 133/R-CONT din 19 ianuarie 2011, Curtea de Apel Pitești, cu majoritate, a admis recursul declarat de pârâtul C.M.W.R. în contradictoriu cu M.A.I. - TPJA și a modificat sentința în sensul că a respins acțiunea.

Apoi, prin sentința penală nr. 8 din 14 februarie 1012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, în conformitate cu disp. art. 348 rap. la art. 170 C. proc. pen. printre altele, s-a dispus anularea permisului de conducere emis de către SPCRPCIV pe numele revizuientului C.M.W.R.

Prin decizia penală nr. 88/A din 14 aprilie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost menținută această dispoziție.

Potrivit disp. art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când două sau mai multe hotărâri definitive nu se pot concilia.

S-a precizat mai întâi că din interpretarea disp. art. 452 rap. la art. 453 alin. (1) și art. 453 alin. (2) C. proc. pen., rezultă că pentru a fi reținut temeiul de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen, s-a cerut ca cele două hotărâri judecătorești definitive să fie hotărâri penale și nu o hotărâre penală și una civilă, așa cum s-a invocat prin cererea ce face obiectul prezentului dosar.

Art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. presupune îndeplinirea cumulativă a două condiții, respectiv să existe două sau mai multe hotărâri definitive și hotărârile să nu se poate concilia. Cu privire la prima condiție, aceasta s-a considerat realizată numai dacă este vorba de două sau ma multe hotarări penale definitive. Nefiind îndeplinită această condiție (revizuientul invocând o hotărâre civilă care nu se poate concilia cu una penală), nu s-au analizat celelalte cerințe ale textului de lege.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea are ca obiect numai hotărâri penale definitive, trecute în puterea lucrului judecat, scopul ei fiind acela de reparare a erorilor judiciare, de anulare a hotărârilor care au consacrat eroarea judiciară și pronunțarea unei hotărâri care să reflecte adevărul.

Pe de altă parte, motivul invocat de revizuient nu s-a încadrat în niciunul dintre celelalte cazuri de revizuire, strict și limitative prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. pen.

Față de cele reținute, cererea de revizuire nu a fost admisă în principiu, motiv pentru care, în baza art. 459 alin. (7) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, în principiu.

Împotriva sentinței penale nr. 38/2014 a Curții de Apel Târgu Mureș a formulat apel revizuientul C.M.W.R., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 314/43/2014.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate în apel, Înalta Curte constată că apelul nu este fondat pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. actual prevăd că:

„Revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;

Cazurile de revizuire nu s-au modificat fundamental prin noile dispoziții legale.

Singura modificare de substanță se constată referitor la revizuirea care vizează exclusiv latura civilă a procesului penal. Noul C. proc. pen., în cuprinsul art. 453 alin. (2), stabilește că acest tip de revizuire se va judeca de către instanța civilă potrivit dispozițiilor C. proc. civ.

Prin urmare, cazurile de revizuire, astfel cum sunt prevăzute în noua reglementare, pot viza exclusiv latura penală a hotărârii.

Un aspect de noutate se constată în privința cazurilor de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) și f), care vor putea fi invocate numai în favoarea persoanei condamnate sau a celei față de care s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei. Astfel, acest caz de revizuire nu este incident dacă în cauză s-a pronunțat o soluție de achitare.

Revizuirea hotărârilor definitive fundamentată pe declararea ca neconstituțională a unei dispoziții legale, este inserată în norma cadru care stabilește cazurile de revizuire, fără a mai fi reglementată în cuprinsul unei prevederi distincte.

Înalta Curte constată că argumentele apărării nu sunt fondate, întrucât prin noile norme procedural penale se face distincție expresă referitor la latura penală.

Fiind o cale extraordinară de atac, conform art. 452 C. proc. pen., revizuirea privește exclusiv hotărârile definitive, atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă, hotărâri apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale, dar în cauza de față motivul strict de conciliere vizează hotărârea pe latură penală. Prin urmare din analiza textelor legale mai sus enunțate, se impune concluzia condiționării examinării temeiniciei hotărârii atacate prin exercitarea revizuirii numai în condițiile legii.

Prin urmare, Înalta Curte față de considerentele expuse va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul C.M.W.R. împotriva sentinței penale nr. 38/CC din 21 noiembrie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Văzând art. 275 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul C.M.W.R. împotriva sentinței penale nr. 38/CC din 21 noiembrie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă apelantul revizuient la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2015.