ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3047/2013

Deliberând asupra recursului declarat de contestatorul B.L.I. împotriva sentinței penale nr. 133/F din 1 august 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, constată următoarele: Prin sentința recurată, în temeiul, art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. raportat la art. 449 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Curtea de Apel Pitești a respins contestația la executare formulată de B.L.I., aflat în Penitenciarul Colibași și a dispus obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a se pronunța această hotărâre, s-a constatat că la data de 3 iulie 2013, condamnatul B.L.I. a formulat contestație la executare înregistrată sub nr. 3010, invocând în drept dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., anume faptul că s-a omis a se deduce, în favoarea sa, perioada reținerii și a arestării sale preventive între 13 iunie 2008 și 7 august 2009, dispusă în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 744/46/2011 al Curții de Apel Pitești, S-a arătat că în perioada petrecută în penitenciar a executat până în prezent zile de muncă, câștigând, potrivit legii, un număr de 47 zile ce urmează a fi avute în vedere cu prilejul soluționării contestației. În fapt a precizat că, prin sentința penală nr. 28/F din 6 martie 2012 a Curții de Apel Pitești, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2290 din 27 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 3 ani și 6 luni închisoare.

A mai precizat că motivele pentru care s-a solicitat și admis arestarea preventivă a contestatorului în Dosarul de urmărire penală nr. 26/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au vizat și fapta pentru a fost condamnat definitiv, așa cum s-a arătat anterior. În acest sens, se arată de către contestator că această faptă a fost disjunsă prin rechizitoriul Dosarului nr. 26/P/2008 cu care a fost sesizată Curtea de Apel Târgu Mureș în Dosarul nr. 614/43/2008, astfel încât în aprecierea sa, motivele arestării sale preventive s-au bazat și pe infracțiunea pentru care execută în prezent 3 ani și 6 luni închisoare. Pe cale de consecință, a solicitat computarea, respectiv deducerea din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare a perioadei petrecute în arest preventiv cuprinse între 13 iunie 2008-7 august 2009, cât și a perioadei de 47 de zile câștigate ca urmare a desfășurării activității prin muncă în Penitenciarul Târgu Mureș.

La dosar s-au solicitat relații de la Biroul de executări penale al Curții de Apel Pitești, Biroul de executări penale al Curții de Apel Târgu Mureș, precum și de la D.N.A., Serviciul Teritorial Pitești, toate acestea fiind atașate la dosar. Din probele dosarului rezultă că petentul-contestator a fost condamnat prin sentința penală nr. 28/F din 6 martie 2012 al Curții de Apel Pitești, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2290 din 27 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casațșie și Justiție, în urma căreia a fost emis mandatul de executare al pedepsei închisorii din 28 iunie 2013 de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență în formă continuată, prevăzută de art. 26 raportat la art. 257 C. pen., raportat Ia art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 57 C. pen. De asemenea, din analiza informațiilor de la D.N.A., Serviciul Teritorial Pitești, precizate verbal de către procuror în ședință publică, a rezultat că la data când s-a dispus disjungerea cauzei ce a făcut obiectul cercetării judecătorești în cauza nr. 744/46/2011 a Curții de Apel Pitești și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a acestui dosar către D.N.A., Serviciul Teritorial Pitești, contestatorul nu se afla în stare de arest preventiv. Prin urmare, disjungerea a operat după data la care inculpatul B.L.I. a fost pus în libertate. Deosebit, Curtea a notat că în fapt și în drept, deducerea perioadei de reținere și de arest preventiv a contestatorului B.L.I.

a operat pentru perioada reclamată de 14 iunie 2008-6 august 2009, fapt confirmat prin sentința penală nr. 8 din 14 februarie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș ce a fost pronunțată în Dosarul nr. 614/43/2008, cauză ce se află în faza procesuală a recursului pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Având în vedere aceste aspecte, Curtea a constatat că în speță nu este vorba de o omisiune a aplicării art. 88 C. pen., nefiind incident cazul de contestație la executare invocat de contestator. S-a apreciat că motivele invocate de către contestator, nu sunt pertinente și nu corespund motivului de contestație invocat, respectiv art. 461 lit. d) C. proc. pen., întrucât sunt încălcate dispozițiile art. 449 alin. (1) Iit.

a) C. proc. pen., în speță fiind vorba de două hotărâri judecătorești de condamnare, printre care una este nedefinitivă. În altă ordine de idei, referitor la apărarea contestatorului, în sensul că ar trebui să i se deducă zilele de muncă efectuate în penitenciar, Curtea a constatat că cererea este prematur formulată și nu poate face obiectul unei contestații la executare, ci, cel mult, al unei cereri de liberare condiționată, în condițiile legii. Pentru toate aceste considerente, Curtea a respins contestația la executare formulată de contestatorul B.L.I., în temeiul art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. raportat la art. 449 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs persoana solicitată C.G.

A solicitat admiterea recursului declarat și casarea sentinței atacate pentru motivul nelegalei compuneri a instanței, fiind incident cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 47 alin. (2) C. proc. pen. În subsidar, a solicitat reținerea cauzei spre rejudecare, admiterea recursului și a contestației la executare și, făcând aplicarea art. 461 C. proc. pen. raportat Ia art. 88 C. pen., să se dispună deducerea din pedeapsă a perioadei de 1 an și două luni executate de către contestator în arest preventiv, în perioada 13 iunie 2008-7 august 2009. S-a susținut că instanța de fond a calificat, în mod greșit, cererea contestatorului ca o cerere de contopire, care nu poate opera decât în situația existenței a două hotărâri definitive, în realitate această cerere fiind una de computare, întemeiată pe dispozițiile art. 88 C. pen.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate. Examinând cauza în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat, pentru următoare/e considerente: Cu referire Ia primul motiv de casare invocat de către recurent, Înalta Curte reține că în analiza unei eventuale stări de incompatibilitate a judecătorului ce a soluționat fondul contestației la executare formulată de către contestator, se au în vedere prevederile art. 47 alin. (2) C. proc. pen., indicat în susținerea criticii. Potrivit textului legal invocat, nu mai poate participa la judecarea cauzei judecătorul care și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția care ar putea fi dată în acea cauză.

În acest sens, s-a susținut de către contestalor, fără a se dovedi, că magistratul care a pronunțat sentința penală nr. 28 din 1706 martie 2012 al Curții de Apel Pitești, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2290 din 27 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în urma căreia a fost emis mandatul de executare al pedepsei închisorii din 28 iunie 2013 de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență în formă continuată, prevăzută de art. 26 raportat la art. 257 C. pen., raportat la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 57 C. pen., este același cu magistratul care a pronunțat sentința penală recurată, prin care s-a respins contestația petentului.

Instituția incompatibilității are în vedere impunerea unei interdicții de soluționare a cauzei judecătorului care, datorită unor aspecte personale, subiective, ar putea fi lipsit de imparțialitate în luarea deciziei. Prin reglementarea incompatibilității, legea instituie o prezumție de lipsă de imparțialitate în judecarea unei cauze penale, situație ce reprezintă un impediment în participarea acestuia Ia soluționarea respectivei cauze. Se observă, pe de o parte, că procedura contestației la executare este procedeu jurisdicțional de rezolvare a plângerilor îndreptate împotriva actelor de executare, respectiv o activitate contencioasă privitoare la incidentele de executare care necesită intervenția organelor jurisdicționale.

În baza dispozițiilor art. 461 lit. d) C. proc. pen. se au în vedere amnistia sau grațierea care intervin în cursul executării, prescripția executării pedepsei, nu și a răspunderii penale, dezincriminarea printr-o lege nouă, precum și orice cauză de stingere sau de micșorare a pedepsei. Împrejurarea că un judecător s-ar fi pronunțat, în precedent, cu privire la vinovăția contestatorului, prin pronunțarea unei sentințe penale definitive în baza căreia s-a emis mandatul de executare al pedepsei închisorii de 3 ani și 6 luni închisoare la care a fost condamnat contestatorul nu poate justifica, în sine, temerile cu privire Ia imparțialitatea acestui magistrat în prezenta cauză, ce are ca obiect contestație la executare, judecata mărginindu-se la incidența sau nu a dispozițiilor art. 461 lit. d) și art. 88 C. pen.

în legătură cu executarea pedepsei. Se constată că în cauză se solicită, în fapt, reducerea duratei pedepsei stabilite de către instanță datorată incidentelor ivite în cursul executării hotărârii, și nu o rejudecare în fond a cauzei în care s-a stabilit vinovăția contestatorului și s-a aplicat respectiva pedeapsă. Criteriul determinant pentru evaluarea existenței incompatibilității prin antepronunțare în judecarea unor cauze privind același inculpat decurge din natura juridică diferită, distinctă a cauzelor, nerezultând vreo suspiciune obiectiv justificată cu privire la lipsa imparțialității, nefiind incidente dispozițiile art. 47 alin. (2) C. proc. pen. În ceea ce privește al doilea motiv de casare invocat de către contestator, prin care solicită aplicarea art. 461 lit. d) C. proc.

pen. raportat la art. 88 C. pen. și deducerea din pedeapsa aplicată contestatorului a perioadei de 1 an și două luni executate de acesta în arest preventiv, în perioada 13 iunie 2008-7 august 2009, se constată că prin sentința penală nr. 28/F din 6 martie 2012 al Curții de Apel Pitești, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2290 din 27 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe numele contestatorului a fost emis mandatul de executare al pedepsei închisorii din 28 iunie 2013 de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență în formă continuată, prevăzută de art. 26 raportat la art. 257 C. pen., raportat la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 57 C. pen. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Pitești a reținut că recurentul B.L.I., ofițer de poliție având calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare, în perioada martie-mai 2008, în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin intermediul inculpatului S.F.M. a pretins și primit sume de bani de la inculpații N.F., L.S.V. și M.C.T., prevalându-se de o influență reală pe care a pretins că o are asupra funcționarilor din cadrul S.P.C.R.P.C.l.V. Argeș, i-a înlesnit și ajutat pe aceștia în vederea efectuării demersurilor necesare obținerii în condiții frauduloase a permiselor de conducere de către cei trei cumpărători de influență anterior menționați, mai precis, obținând în mod fraudulos documentația ce atesta faptul că aceștia au urmat cursurile școlilor de șoferi aparținând SC C.A.P.

SRL și SC C.A.C. SRL și ocupându-se efectiv de programarea acestora la examenul pentru obținerea permiselor de conducere, în schimbul acestui ajutor primind de la inculpatul S.F.M. suma totală de 5.400 euro, respectiv câte 1.800 euro de la fiecare din cei trei cumpărători de influență. Verificând actele și lucrările dosarului, a rezultat că la 14 iunie 2008 a fost emisă încheierea de Cameră de Consiliu din Dosarul 3525/2008, prin care Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus arestarea preventivă a contestatorului, reținut din 13 iunie 2008, întrucât s-a constatat că în perioada martie-iunie 2008 acesta a aderat la un grup infracțional organizat, constituit în scopul comiterii unor acțiuni de corupție, în cadrul căruia și-a asumat sarcina de a facilita mai multor persoane, în schimbul unor sume de bani primite de la acestea și care au fost împărțite între membrii grupului infracțional, obținerea frauduloasă a permisului de conducere de la S.P.C.R.P.C.l.V.

Argeș. S-a apreciat că, în drept, aceste fapte penale întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat, prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003. Prin ordonanța din 9 mai 2011 a D.N.A., Serviciul Teritorial Pitești s-a dispus disjungerea cauzei, pentru o parte din faptele cercetate în rechizitoriul nr. 26/P/2008 privindu-l pe contestator, asfel că o parte dintre acestea au fost judecate de către Curtea de Apel Târgu Mureș, instanță care a realizat, de altfel, și prelungirea succesivă, până la 7 august 2009, a stării de arest preventiv a contestatorului în Dosarul nr. 614/43/2008, astfel cum se menționează în dispozitivul sentinței penale nr. 8 din 14 februarie 2013 a acestei instanțe, pronunțată în dosarul menționat.

În conformitate cu prevederile legale art. 88 C. pen., computarea privațiunii de libertate se realizează de către instanța de judecată în cadrul procesului de individualizare a pedepsei, nu în faza de executare a pedepsei, și constă în scăderea din durata pedepsei închisorii stabilite pentru condamnat a timpului cât acesta a fost reținut sau arestat preventiv în cauză. Instanța de recurs constată că prima instanță a procedat în mod corect atunci când a calificat cererea condamnatului ca fiind o cerere de contopire, întrucât ceea ce se susține, în fond, este că faptele pentru care contestatorul a fost condamnat la pedeapsa de de 3 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 28/F din 6 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești sunt concurente cu faptele pentru care același contestator a fost condamnat, prin sentința penală nr. 8 din 14 februarie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, solicitându-se o dublă deducere a perioadei petrecute în arest preventiv.

S-a apreciază că în mod justificat a considerat prima instanță că motivele invocate de către contestator nu corespund cazului de contestație prevăzut de art. 461 lit. d) C. proc. pen., fiind încălcate și dispozițiile art. 449 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât în speță este vorba de două hotărâri judecătorești de condamnare, printre care una este nedefmitivă. Prin urmare, se constată că în cauză nu sunt întrunite condițiile de aplicare ale art. 461 lit. d) C. proc. pen., nefiind incidente dispozițile legale privind computarca pedepselor și, totodată, se observă că recurentul are posibilitatea de a formula o cerere de contopire după rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 8 din 14 februarie 2013 pronunțată de către Curtea de Apel Târgu Mureș în Dosarul nr. 614/43/2008.

Față de aceste considerente, constatând că încheierea atacată este temeinică și legală, fiind și motivată corespunzător, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul B.L.I. împotriva sentinței penale nr. 133/F din 1 august 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor fi suportate de către recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul B.L.I. împotriva sentinței penale nr. 133/F din 1 august 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul contestator Ia plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului contestator până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 octombrie 2013.