ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3047/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3047/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra recursului declarat de

contestatorul B.L.I. împotriva sentinței penale nr. 133/F din 1 august 2013 a Curții

de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, constată

următoarele:

Prin

sentința recurată, în

temeiul,

art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. raportat la art. 449 alin. (1) lit. a)

C. proc. pen., Curtea de Apel Pitești a respins contestația la executare formulată

de B.L.I., aflat în Penitenciarul Colibași și a dispus obligarea contestatorului

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a se pronunța această hotărâre,

s-a constatat că la data de 3 iulie 2013, condamnatul B.L.I. a formulat contestație

la executare înregistrată sub nr. 3010, invocând în drept dispozițiile art. 461

alin. (1) lit. d) C. proc. pen., anume faptul că s-a omis a se deduce, în favoarea

sa, perioada reținerii și a arestării sale preventive între 13 iunie 2008 și 7

august 2009, dispusă în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 744/46/2011 al

Curții de Apel Pitești,

S-a arătat că în perioada petrecută în

penitenciar a executat până în prezent zile de muncă, câștigând, potrivit legii,

un număr de 47 zile ce urmează a fi avute în vedere cu prilejul soluționării contestației.

În

fapt a precizat că, prin sentința penală nr. 28/F din 6

martie 2012 a Curții de Apel Pitești, rămasă definitivă prin decizia penală nr.

2290 din 27 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost condamnat

la o pedeapsă privativă de libertate de 3 ani și 6 luni închisoare.

A mai precizat că motivele pentru care

s-a solicitat și admis arestarea preventivă a contestatorului în Dosarul de urmărire

penală nr. 26/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

au vizat și fapta pentru a fost condamnat definitiv, așa cum s-a arătat anterior.

În

acest sens, se arată de către contestator că această faptă

a fost disjunsă prin rechizitoriul Dosarului nr. 26/P/2008 cu care a fost sesizată

Curtea de Apel Târgu Mureș în Dosarul nr. 614/43/2008, astfel încât în aprecierea

sa, motivele arestării sale preventive s-au bazat și pe infracțiunea pentru care

execută în prezent 3 ani și 6 luni închisoare.

Pe cale de consecință, a solicitat computarea,

respectiv deducerea din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare a perioadei petrecute

în arest preventiv cuprinse între 13 iunie 2008-7 august 2009, cât și a perioadei

de 47 de zile câștigate ca urmare a desfășurării activității prin muncă în Penitenciarul

Târgu Mureș.

La dosar s-au solicitat relații de la Biroul

de executări penale al Curții de Apel Pitești, Biroul de executări penale al Curții

de Apel Târgu Mureș, precum și de la D.N.A., Serviciul Teritorial Pitești, toate

acestea fiind atașate la dosar.

Din probele dosarului rezultă că petentul-contestator

a fost condamnat prin sentința penală nr. 28/F din 6 martie 2012 al Curții de Apel

Pitești, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2290 din 27 iunie 2013 a

Înaltei Curți de Casațșie și Justiție, în urma căreia a fost emis mandatul de executare

al pedepsei închisorii din 28 iunie 2013 de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de complicitate la trafic de influență în formă continuată, prevăzută

de art. 26 raportat la art. 257 C. pen., raportat Ia art. 5 alin. (1) și art. 6

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 57 C. pen.

De asemenea, din analiza informațiilor

de la D.N.A., Serviciul Teritorial Pitești, precizate verbal de către procuror în

ședință publică, a rezultat că la data când s-a dispus disjungerea cauzei ce a făcut

obiectul cercetării judecătorești în cauza nr. 744/46/2011 a Curții de Apel Pitești

și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a acestui dosar către D.N.A.,

Serviciul Teritorial Pitești, contestatorul nu se afla în stare de arest preventiv.

Prin

urmare, disjungerea a operat după data

la care inculpatul B.L.I. a fost pus în libertate.

Deosebit, Curtea a notat că în fapt și

în drept, deducerea perioadei de reținere și de arest preventiv a contestatorului

B.L.I. a operat pentru perioada reclamată de 14 iunie 2008-6 august 2009, fapt confirmat

prin sentința penală nr. 8 din 14 februarie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș ce

a fost pronunțată în Dosarul nr. 614/43/2008, cauză ce se află în faza procesuală

a recursului pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Având în vedere aceste aspecte, Curtea

a constatat că în speță nu este vorba de o omisiune a aplicării art. 88 C. pen.,

nefiind incident cazul de contestație la executare invocat de contestator.

S-a apreciat că motivele invocate de către

contestator, nu sunt pertinente și nu corespund motivului de contestație invocat,

respectiv art. 461 lit. d) C. proc. pen., întrucât sunt încălcate dispozițiile

art. 449 alin. (1) Iit. a) C. proc. pen., în speță fiind vorba de două hotărâri

judecătorești de condamnare, printre care una este nedefinitivă.

În

altă ordine de idei, referitor la apărarea contestatorului,

în sensul că ar trebui să i se deducă zilele de muncă efectuate în penitenciar,

Curtea a constatat că cererea este prematur formulată și nu poate face obiectul

unei contestații la executare, ci, cel mult, al unei cereri de liberare condiționată,

în condițiile legii.

Pentru toate aceste considerente, Curtea

a respins contestația la executare formulată de contestatorul B.L.I., în temeiul

art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. raportat la art. 449 alin. (1) lit. a)

C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri a declarat

recurs persoana solicitată C.G.

A

solicitat admiterea recursului declarat și casarea sentinței atacate pentru motivul

nelegalei compuneri a instanței, fiind incident cazul de incompatibilitate prevăzut

de art. 47 alin. (2) C. proc. pen. În subsidar, a solicitat reținerea cauzei spre

rejudecare, admiterea recursului și a contestației la executare și, făcând aplicarea

art. 461 C. proc. pen. raportat Ia art. 88 C. pen., să se dispună deducerea din

pedeapsă a perioadei de 1 an și două luni executate de către contestator în arest

preventiv, în perioada 13 iunie 2008-7 august 2009.

S-a susținut că instanța de fond a calificat,

în mod greșit, cererea contestatorului ca o cerere de contopire, care nu poate opera

decât în situația existenței a două hotărâri definitive, în realitate această cerere

fiind una de computare, întemeiată pe dispozițiile art. 88 C. pen.

Concluziile reprezentantului Ministerului

Public au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a

nu mai fi reluate.

Examinând cauza în raport cu dispozițiile

legale aplicabile, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este

nefondat, pentru următoare/e considerente:

Cu referire Ia primul motiv de casare invocat

de către recurent, Înalta Curte reține că în analiza unei eventuale stări de incompatibilitate

a judecătorului ce a soluționat fondul contestației la executare formulată de către

contestator, se au în vedere prevederile art. 47 alin. (2) C. proc. pen., indicat

în susținerea criticii.

Potrivit textului legal invocat, nu mai

poate participa la judecarea cauzei judecătorul care și-a exprimat anterior părerea

cu privire la soluția care ar putea fi dată în acea cauză.

În acest sens, s-a susținut de către contestalor,

fără a se dovedi, că magistratul care a pronunțat sentința penală nr. 28 din

1706 martie 2012 al Curții de Apel Pitești, rămasă definitivă prin decizia penală

nr. 2290 din 27 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în urma căreia

a fost emis mandatul de executare al pedepsei închisorii din 28 iunie 2013 de 3

ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic

de influență în formă continuată, prevăzută de art. 26 raportat la art. 257 C.

pen., raportat la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 57 C. pen., este același cu magistratul care a

pronunțat sentința penală recurată, prin care s-a respins contestația petentului.

Instituția incompatibilității are în vedere

impunerea unei interdicții de soluționare a cauzei judecătorului care, datorită

unor aspecte personale, subiective, ar putea fi lipsit de imparțialitate în luarea

deciziei. Prin reglementarea incompatibilității, legea instituie o prezumție de

lipsă de imparțialitate în judecarea unei cauze penale, situație ce reprezintă un

impediment în participarea acestuia Ia soluționarea respectivei cauze.

Se observă, pe de o parte, că procedura

contestației la executare este procedeu jurisdicțional de rezolvare a plângerilor

îndreptate împotriva actelor de executare, respectiv o activitate contencioasă privitoare

la incidentele de executare care necesită intervenția organelor jurisdicționale.

În

baza dispozițiilor art. 461 lit. d) C. proc. pen. se au în

vedere amnistia sau grațierea care intervin în cursul executării, prescripția executării

pedepsei, nu și a răspunderii penale, dezincriminarea printr-o lege nouă, precum

și orice cauză de stingere sau de micșorare a pedepsei.

Împrejurarea

că un judecător s-ar fi pronunțat, în precedent,

cu privire la vinovăția contestatorului, prin pronunțarea unei sentințe penale definitive

în baza căreia s-a emis mandatul de executare al pedepsei închisorii de 3 ani și

6 luni închisoare la care a fost condamnat contestatorul nu poate justifica, în

sine, temerile cu privire Ia imparțialitatea acestui magistrat în prezenta cauză,

ce are ca obiect contestație la executare, judecata mărginindu-se la incidența sau

nu a dispozițiilor art. 461 lit. d) și art. 88 C. pen. în legătură cu executarea

pedepsei.

Se constată că în cauză se solicită, în

fapt, reducerea duratei pedepsei stabilite de către instanță datorată incidentelor

ivite în cursul executării hotărârii, și nu o rejudecare în fond a cauzei în care

s-a stabilit vinovăția contestatorului și s-a aplicat respectiva pedeapsă.

Criteriul determinant pentru evaluarea

existenței incompatibilității prin antepronunțare în judecarea unor cauze privind

același inculpat decurge din natura juridică diferită, distinctă a cauzelor, nerezultând

vreo suspiciune obiectiv justificată cu privire la lipsa imparțialității, nefiind

incidente dispozițiile art. 47 alin. (2) C. proc. pen.

În

ceea ce privește al doilea motiv de casare invocat de către

contestator, prin care solicită aplicarea art. 461 lit. d) C. proc. pen. raportat

la art. 88 C. pen. și deducerea din pedeapsa aplicată contestatorului a perioadei

de 1 an și două luni executate de acesta în arest preventiv, în perioada 13 iunie

2008-7 august 2009, se constată că prin sentința penală nr. 28/F din 6 martie 2012

al Curții de Apel Pitești, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2290 din

27 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe numele contestatorului

a fost emis mandatul de executare al pedepsei închisorii

din

28 iunie 2013 de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate

la trafic de influență în formă continuată, prevăzută de art. 26 raportat la

art. 257 C. pen., raportat la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 57 C. pen.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea

de Apel Pitești a reținut că recurentul B.L.I., ofițer de poliție având calitatea

de organ de cercetare al poliției judiciare, în perioada martie-mai 2008, în baza

aceleiași rezoluții infracționale, prin intermediul inculpatului S.F.M. a pretins

și primit sume de bani de la inculpații N.F., L.S.V. și M.C.T., prevalându-se de

o influență reală pe care a pretins că o are asupra funcționarilor din cadrul S.P.C.R.P.C.l.V.

Argeș, i-a înlesnit și ajutat pe aceștia în vederea efectuării demersurilor necesare

obținerii în condiții frauduloase a permiselor de conducere de către cei trei cumpărători

de influență anterior menționați, mai precis, obținând în mod fraudulos documentația

ce atesta faptul că aceștia au urmat cursurile școlilor de șoferi aparținând SC

C.A.P. SRL și SC C.A.C. SRL și ocupându-se efectiv de programarea acestora la examenul

pentru obținerea permiselor de conducere, în schimbul acestui ajutor primind de

la inculpatul S.F.M. suma totală de 5.400 euro, respectiv câte 1.800 euro de la

fiecare din cei trei cumpărători de influență.

Verificând actele și lucrările dosarului,

a rezultat că la 14 iunie 2008 a fost emisă încheierea de Cameră de Consiliu din

Dosarul 3525/2008, prin care Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus

arestarea preventivă a contestatorului, reținut din 13 iunie 2008, întrucât s-a

constatat că în perioada martie-iunie 2008 acesta a aderat la un grup infracțional

organizat, constituit în scopul comiterii unor acțiuni de corupție, în cadrul căruia

și-a asumat sarcina de a facilita mai multor persoane, în schimbul unor sume de

bani primite de la acestea și care au fost împărțite între membrii grupului infracțional,

obținerea frauduloasă a permisului de conducere de la S.P.C.R.P.C.l.V. Argeș. S-a

apreciat că, în drept, aceste fapte penale întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat, prevăzute de art. 7 din

Legea nr. 39/2003.

Prin ordonanța din 9 mai 2011 a D.N.A.,

Serviciul Teritorial Pitești s-a dispus disjungerea cauzei, pentru o parte din faptele

cercetate în rechizitoriul nr. 26/P/2008 privindu-l pe contestator, asfel că o parte

dintre acestea au fost judecate de către Curtea de Apel Târgu Mureș, instanță care

a realizat, de altfel, și prelungirea succesivă, până la 7 august 2009, a stării

de arest preventiv a contestatorului în Dosarul nr. 614/43/2008, astfel cum se menționează

în dispozitivul sentinței penale nr. 8 din 14 februarie 2013 a acestei instanțe,

pronunțată în dosarul menționat.

În

conformitate cu prevederile legale art. 88 C. pen., computarea

privațiunii de libertate se realizează de către instanța de judecată în cadrul procesului

de individualizare a pedepsei, nu în faza de executare a pedepsei, și constă în

scăderea din durata pedepsei închisorii stabilite pentru condamnat a timpului cât

acesta a fost reținut sau arestat preventiv în cauză.

Instanța de recurs constată că prima instanță

a procedat în mod corect atunci când a calificat cererea condamnatului ca fiind

o cerere de contopire, întrucât ceea ce se susține, în fond, este că faptele pentru

care contestatorul a fost condamnat la pedeapsa de de 3 ani și 6 luni închisoare

prin sentința penală nr. 28/F din 6 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești

sunt concurente cu faptele pentru care același contestator a fost condamnat, prin

sentința penală nr. 8 din 14 februarie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, solicitându-se

o dublă deducere a perioadei petrecute în arest preventiv.

S-a apreciază că în mod justificat a considerat

prima instanță că motivele invocate de către contestator nu corespund cazului de

contestație prevăzut de art. 461 lit. d) C. proc. pen., fiind încălcate și dispozițiile

art. 449 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât în speță este vorba de două hotărâri

judecătorești de condamnare, printre care una este nedefmitivă.

Prin urmare, se constată că în cauză nu

sunt întrunite condițiile de aplicare ale art. 461 lit. d) C. proc. pen., nefiind

incidente dispozițile legale privind computarca pedepselor și, totodată, se observă

că recurentul are posibilitatea de a formula o cerere de contopire după rămânerea

definitivă a sentinței penale nr. 8 din 14 februarie 2013 pronunțată de către Curtea

de Apel Târgu Mureș în Dosarul nr. 614/43/2008.

Față de aceste considerente, constatând

că încheierea atacată este temeinică și legală, fiind și motivată corespunzător,

Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul B.L.I.

împotriva sentinței penale nr. 133/F din 1 august 2013 a Curții de Apel Pitești,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare

vor fi suportate de către recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de contestatorul B.L.I. împotriva sentinței penale nr. 133/F din 1 august 2013 a

Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul contestator Ia plata

sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

50 RON, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului

contestator până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

octombrie 2013.